ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1520/2016

Decizia nr. 1520/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IIl-a civilă, prin sentința nr. 1869 din 22 octombrie 2013 a admis, în parte, contestația formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și Municipiul București prin Primar general. A modificat, în parte, hotărârea nr. 24 din 08 decembrie 2010 emisă de Primăria municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul acordării către reclamantă a despăgubirii în cuantum de 320.756 RON reprezentând valoarea suprafeței expropriate de 102 mp situată în București, sector 2. A respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru clădire -- punct de alimentare cu energie electrică, ca neîntemeiată.

A admis, în parte, cererea de majorare a onorariului experților de la suma de 1000 RON la suma de 2500 RON, dispoziția instanței pe acest aspect constituind titlu executoriu. Tribunalul a constatat ca reclamanta SC A. SRL a fost proprietara unei suprafețe de teren de 102 mp, expropriată prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 24 din 8 decembrie 2010 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită în baza dispoziției Primarului general al municipiului București din 28 octombrie 2010, conform H.C.G.M.B. nr. 27 din 27 ianuarie 2010, prin care a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de proiectul Supralărgire Șos. B., în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004 privind măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.

În drept, s-a reținut că Legea nr. 198/2004 instituie reguli derogatorii de Ia procedura exproprierii reglementată de Legea nr. 33/1994, tribunalul notând că reclamanta se găsește sub incidența art. 9 alin. (1) din legea specială. Comisia de experți desemnată în cauză de tribunal a depus ia dosar un prim raport de expertiză la 26 noiembrie 2012 stabilind, prin comparația ofertelor de pe piață, prețul pe mp al terenului expropriat la data expertizării la 989 euro/mp, rezultând o valoare a terenului de 460.417 RON. Experții au constatat că punctul de alimentare cât energie electrică constă într-o construcție subterană amplasată în parte pe o suprafață de 45 mp denumit lot I de experți și în parte, respectiv o parte cu lățimea de 1,37-1,17 m și lungimea de 20,5 m e poziționată în lotul nr. 2, de 102 mp, acest din urmă lot fiind cel expropriat.

Experții au afirmat că documentația cadastrală la momentul exproprierii a fost întocmită eronat deoarece din aceasta ar fi rezultat că punctul de energie electrică era amplasat în întregime pe lotul nr. I cu suprafața de 45 mp. Construcția este însă mai lată decât terenul cu 1,37 -1,17 m astfel că ocupă o parte din lotul nr. II expropriat. Dispunându-se refacerea raportului de expertiză, cu luarea în considerare a contractelor de vânzare-cumpărare comunicate de O.C.P.I. dar și a actului de dare în plată (tranzacție evaluabilă patrimonial), la 2 septembrie 2013 s-a depus un raport de expertiză în care experții au stabilit, în opinie unanimă, valoarea despăgubirilor pentru terenul de 102 mp expropriat la 320,756 RON.

În ce privește cuantumul efectiv al despăgubirii pentru suprafața de teren expropriată, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 24 din 8 decembrie 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii la 19.645 RON, potrivit unui raport de expertiză evaluator întocmit în octombrie 2010. Având în vedere că experții au luat în considerare valorile din contractul de vânzare-cumpărare comunicat de O.C.P.I. și din actul de dare în plată, de asemenea, comunicat de O.C.P.I., instanța a constatat că prețul just pe mp al terenului de 102 mp este cel evaluat la 689 euro/mp, rezultând o evaluare a terenului de 320.756 RON raportat la valorile efectiv practicate și relevate de contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Văzând propunerea comisiei de expropriere, tribunalul a constatat că valoarea reținută în opinie unanimă de experți este superioara valorii propuse de comisie, astfel că a fost admisă contestația împotriva hotărârii nr. 24 din 08 decembrie 2010 pe acest aspect, dispunându-se modificarea, în parte, a hotărârii în sensul acordării către reclamantă a despăgubirii în cuantum de 320.756 RON reprezentând valoarea suprafeței expropriate de 102 mp situată în București, sector 2. În ce privește cuantumul prejudiciului solicitat a fi reparat de reclamantă, respectiv cererea de acordare a despăgubirilor pentru punct de alimentare cu energie electrică, tribunalul a reținut că exproprierea a avut ea obiect exclusiv suprafața de teren de 102 mp.

Construcția punct de alimentare cu energie electrică a fost edificată de către SC A. SRL în baza autorizației de construire din 16 iunie 2010. În autorizația de construire, valoarea lucrărilor a fost stabilită la 67.720 RON. După recepția lucrărilor la 22 octombrie 2010 a fost declarată o valoare de 566.347 RON a acestui punct de alimentare cu energie electrică. Aspectul că respectivul punct de alimentare cu energie electrică se situează parțial, astfel cum au determinat experții, pe suprafața expropriată s-a reținut că nu naște dreptul expropriatului la despăgubirea sa cu valoarea construcției. În speță, punctul de alimentare cu energie electrică nu reprezintă o construcție în imposibilitate de a fi ridicată și relocată în interiorul terenului rămas în proprietatea exclusivă a expropriatului.

Faptul că expropriatul nu a comunicat expropriatorului aspectul că pe teren se edifică sau este deja edificat punctul de alimentare cu energie electrică a determinat culpa sa în stabilirea despăgubirilor doar pentru suprafața de teren de 102 mp pentru care a fost emisă hotărârea de expropriere. Reclamanta a solicitat tribunalului contravaloarea construcției a cărei utilizare, potrivit destinației în vederea căreia a fost edificată, nu mai poate fi atinsă urmare a exproprierii. Or, contravaloarea construcției ar fi fost datorată în cazul în care aceasta ar fi fost desființată efectiv de expropriator, iar nu în cazul în care respectiva construcție este edificată în paralel cu desfășurarea operațiunilor de expropriere.

De asemenea, obiectivul avut în vedere ia edificarea punctului de alimentare cu energie electrică poate fi îndeplinit prin relocarea construcției. Cheltuielile efectuate cu relocarea pot fi ulterior pretinse ca despăgubiri în urma exproprierii. În evidențele O.C.P.l. era înscris imobilul format din teren de 45 mp și construcție subterană - punct alimentare cu energie electrică construită pe 45 mp. Înscrierea s-a efectuat în urma actului de dezmembrare din 5 august 2010 emis de B.N.P. C., Ia data de 20 octombrie 2010 în baza cererii formulate chiar de SC A. SRL. Prin urmare, în cartea funciară a imobilului vizat de expropriere, construcția era înscrisă exclusiv pe suprafața de teren de 45 mp, iar lotul expropriat de 102 mp era delimitat în documentațiile cadastrale fără a se fi identificat pe el o parte a vreunei construcții.

Înscrierea însăși efectuată de reclamanta SC A. SRL a avut ca obiect suprafața de 45 mp pe care a fost notată construcția punct de alimentare. Împrejurarea că punctul de alimentare a fost declarat la organele fiscale de către reclamantă nu a condus la constatarea că expropriatorul era ținut a avea în vedere și poziția acestuia pe suprafața de 102 mp, câtă vreme documentațiile cadastrale care erau cunoscute de expropriat nu identificau construcția pe suprafața expropriată. În ce privește suprafața de 102 mp, tribunalul a constatat că la data de 21 februarie 2011 a fost înscrisă proprietatea Municipiului București asupra sa, în baza hotărârii nr. 24 din 8 decembrie 2010, fără a se menționa însă existența unei părți din construcția punct de alimentare pe această suprafață.

De asemenea, înscrierea în cartea funciară a punctului de alimentare pe suprafața de 45 mp a avut în vedere chiar autorizația de construire care menționa poziționarea punctului de alimentare. Așadar, edificarea punctului de alimentare trebuia să respecte mențiunile din autorizație, înscrierile din cartea funciară operând în baza acestor mențiuni și pe baza procesului verbal de recepție a lucrării (care nu reprezenta decât dovada edificării construcției conform autorizației de construire). Având în vedere mențiunile din înscrierile efectuate de O.C.P.I., tribunalul a reținut că nu subzistă obligația expropriatorului de a achita despăgubiri față de această construcție, edificată în paralel cu operațiunile de expropriere demarate din luna ianuarie 2010 și înscrisă în cartea funciară doar pe suprafața de 45 mp, proprietatea exclusivă a reclamantei, conform autorizației de construire în baza căreia s-a realizat edificarea.

Ca atare, capătul de cerere vizând plata despăgubirilor ce ar reprezenta contravaloarea acestei construcții a fost respins, ca neîntemeiat. Prin decizia nr. 192 A din 14 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal și a respins apelurile pârâtului Municipiul București prin Primar general și al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva aceleiași hotărâri. A modificat, în parte, sentința, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei la echivalentul în RON al sumei de 72.726 euro la data plății. A păstrat restul dispozițiilor sentinței. A majorat onorariul experților cu suma de 2100 RON în sarcina ambelor părți.

A obligat pe apelantul - pârât la plata sumei de 15000 RON cheltuieli de judecată către apelanta - reclamantă. Prin încheierea din 23 iunie 2014, instanța de apel a încuviințat proba cu expertiză tehnică judiciară în vederea evaluării imobilului expropriat cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a stabilit un onorariu provizoriu de 900 RON. Prin încheierea din 27 aprilie 2015, față de Decizia Curții Constituționale nr. 12/2015, curtea de apel a suplimentat obiectivele expertizei în sensul stabilirii valorii imobilului expropriat cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv decembrie 2010. Prin încheierea din 29 iunie 2015, instanța de apel a constatat transmiterea convențională a calității procesuale rezultând din cesiunea de creanță, cesionând SC D. SRL preluând poziția procesuală a cedentului.

Curtea a constatat că prin contractul de cesiune de drepturi autentificat cu încheierea de autentificare din 31 martie 2015 de Societatea Profesională Notarială E., apelanta SC A. SRL a cedat către SC D. SRL drepturile sale litigioase de despăgubire ce fac obiectul prezentului dosar, arătând ca cedentul se va subroga în drepturile materiale și procesuale ale apelantei. Prin încheierea din 21 septembrie 2015, Curtea de Apel București a constatat nulitatea raportului de expertiză efectuat de un expert și a dispus refacerea acestuia cu respectarea prevederilor legale. În acest sens, curtea a constatat că stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate se face de o comisie de experți.

Astfel, raportul de expertiză trebuie întocmit și semnat de membrii acestei comisii, respectiv expertul numit de instanță, cel desemnat de expropriator și cel din partea persoanei supuse exproprierii, raportul de expertiză întocmit cu neobservarea acestor forme legale, respectiv de un singur expert, este lovit de nulitate încălcând o prevedere legală imperativă. Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, curtea a reținut următoarele: Prin hotărârea privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Supralărgire Șoseaua B." din 27 ianuarie 2010, Consiliul General al municipiului București a aprobat amplasamentul, lucrării de utilitate publică „Supralărgire Șoseaua B." și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul menționau expropriator fiind Municipiul București.

Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 8 decembrie 2010, Primăria municipiului București - Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a constatat că SC A. SRL este titulara dreptului de proprietate asupra terenului din București, sector 2, conform încheierii din 20 octombrie 2010 eliberată de O.C.P.I. București, sector 2 și Extrasului de Carte Funciară pentru Informare din 27 octombrie 2010. Titulara dreptului de proprietate nu s-a prezentat ia data convocării, situație ce a fost consemnată în procesul-verbal din 08 decembrie 2010. Prin această hotărâre s-a dispus consemnarea despăgubirii în cuantum de 19.645 RON stabilită conform dispozițiilor art. 4 alin. (8) și (9) din Legea nr. 198/2004, completată și modificată.

Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că terenul care face obiectul cauzei este situat în București, sector 2, la intersecția șos. B. cu str. F. Arhitectura zonei este aceea a imobilelor noi: A. fiind construit în anul 2013, lângă G., H., etc, zona fiind cunoscută ca zonă de birouri și spații comerciale, unități bancare și deservită de următoarele mijloace de transport în comun: tramvai, autobuz, metrou.

În vederea realizării exproprierii, terenul inițial intravilan cu nr. cadastral XX, în suprafață de 4015,45 mp (4051,03 m2 rezultați Ia măsurătorile cadastrale), a fost dezmembrat în trei loturi: lot cadastral YY format din teren în suprafață de 3871 m2, lot cadastral ZZ format din teren în suprafață de 147 m2, lot cadastral WW format din teren în suprafață de 33 m. Conform înscrierii în Cartea Funciară Individuală, terenul cu nr. cadastral ZZ în suprafață de 147 m3 a fost dezmembrat în două loturi: Lot 1 - VV, constând în teren în suprafață de 45 m pe care se afla și construcția subterană Punct de alimentare cu energie electrică cu o suprafață construită de 45 m2 și o suprafață utilă de 33,60 m2 și Lot 2 - QQ constând în teren în suprafață de 102 m2, acesta din urmă făcând obiectul exproprierii.

Terenul cu nr. cadastral ZZ este mărginit pe o latură de șos. B. și pe celelalte trei laturi de terenul cu nr. cadastral YY. Pentru evaluarea terenului, experții au utilizat abordarea prin piață, aplicând metoda comparației directe. în acest sens, au fost analizate tranzacții cu imobile, iar în urma analizei informațiilor din contractele atașate la dosarul cauzei, experții au selectate trei comparabile adecvate. În urma aplicării tehnicii comparațiilor directe în grilă a rezultat o valoare unitară, de 713 euro/mp, respectiv 72.726 euro, la data transferului dreptului de proprietate, decembrie 2010, la un curs mediu de schimb Banca Națională a României de 4,29 RON/euro.

Curtea a reținut această valoare a terenului expropriat, constatând că pentru stabilirea acestei valori, experții au avut în vedere o comparabilă adecvată, și anume contractul încheiat la data de 24 februarie 2011, privind o tranzacție referitoare la un imobil de același fel situat în unitatea administrativ - teritorială, încheiată la un moment apropiat celui al exproprierii, valoare căreia î-au aplicat corecții, astfel cum a rezultat din grila de la dosarul curții. Constatând că valoarea despăgubirilor pentru teren stabilite de prima instanță este de 320,756 RON, având în vedere o valoare de 689 euro/mp, puțin inferioară celei stabilite prin expertiza din apel, curtea a reținut netemeinicia motivelor de apel invocate de pârâtul Municipiul București prin Primar general și Ministerul Public referitoare la cuantumul despăgubirilor stabilite de prima instanță, precum și temeinicia motivelor de apel invocate de reclamantă în același sens.

Dispoziția sentinței privind respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru punctul de alimentare cu energie electrică a fost păstrată. Astfel, prin expertiza efectuată în apel, experții au reținut că Punctul de alimentare cu energie electrică este edificat pe terenul cu numărul topografic VV, în suprafață de 45 m2, construcția subterană având o suprafață construită de 45 m2 și o suprafață utilă de 33,60 m2. Obiectul exproprierii este însă terenul cu numărul cadastral QQ, în suprafață de 102 m2. În ceea ce privește poziționarea în teren a punctului de alimentare, experții care au întocmit expertiza la prima instanță au constatat că documentația pentru terenul cu nr. cadastral VV din șos.

B., sector 2 București, Lotul nr. 1, cu suprafața de 45,00 mp, întocmită de către I., nu este conformă cu realitatea. Din documentație a rezultat faptul eronat că respectiva construcție subterană ar fi amplasată în întregime pe Iotul nr. 1, cu suprafața de 45 mp și nr. cadastral VV. în planul de amplasament și delimitare a imobilului, dimensiunile exterioare ale cuvei de beton sunt aceleași cu dimensiunile terenului: lungimea este de 20,71 m și lățimea este de 2,33/2,13 m, în realitate, lungimea este de 20,50 m și lățimea este de 3,50 m, construcția subterană fiind mai iată decât terenul cu 1,37 -1,17 m, situație în care intră și în lotul 2, expropriat. Aspectul major care a condus ia imposibilitatea relocării PT JJ în construcția subterană edificată de către SC A. SRL a fost și faptul că o parte a acesteia se afla poziționată în terenul expropriat în suprafață de 102 mp cu nr. cadastral QQ.

În contextul expus, astfel cum corect a considerat tribunalul, edificarea acestei construcții în parale! cu lucrările de expropriere, împrejurarea că respectiva construcție nu a fost demolată de expropriator, aceasta fiind proiectată a fi realizată pe terenul cu nr. cadastral VV, care nu a format obiectul exproprierii, imposibilitatea folosirii rezultând din nerespectarea autorizației de construcție au reprezentat elemente care au condus la respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru această construcție, acest prejudiciu nefiind cauzat, în condițiile arătate și în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin expropriere. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar general, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate șl respingerea acțiunii, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiză. A arătat că a realizat procedura de expropriere în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 198/2004, derogatorie de la Legea nr. 33/1994, generală. A precizat că legea specială prevedea că valoarea despăgubirii se calculează potrivit valorii din grila notarilor publici — art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004. În baza art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, persoana expropriată avea dreptul să conteste contravaloarea despăgubirii astfel calculate - art. 9 din Legea nr. 198/2004. Trimiterea legii speciale la prevederile legii generale trebuie interpretată în sensul aplicării legii generale astfel încât să nu golească de conținut prevederile legii speciale.

Art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile în ceea ce privește instanța competentă să judece contestația, soluția pe care o poate adopta instanța de judecată, respectiv verificarea modului în care a fost stabilită contravaloarea despăgubirii și componența comisiei de experți.

Art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în ceea ce privește: a. persoana care învestește instanța de judecata - în timp ce Legea nr. 198/2004 prevedea că instanța este sesizată de către expropriat, Legea nr. 33/1994 prevede că instanța este sesizată de către expropriator, b. soluția pe care o poate adopta instanța de judecată - în timp ce Legea nr. 198/2004 prevedea ca obiectul acțiunii îl constituie valoarea despăgubirii, Legea nr. 33/1994 prevede că instanța dispune exproprierea și stabilește despăgubirea, c. criteriile de stabilire a despăgubirii - în timp ce Legea nr. 198/2004 prevedea că despăgubirea se calculează în funcție de valorile din grila notarilor publici, Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se calculează în funcție de valorile din acte translative de proprietate, d. momentul calculării despăgubirii - în timp ce Legea nr. 198/2004 prevedea că valoarea este aceea de la data exproprierii, Legea nr. 33/1994 prevede că valoarea este aceea de la data întocmirii raportului de expertiză.

A interpreta altfel art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în cazul unei exproprieri dispuse în baza Legii speciale nr. 198/2004, ar însemna încălcarea prevederilor art. 9 și art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004. Recurentul a afirmat că a stabilit contravaloarea despăgubirii cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, în funcție de grila notarilor publici raportată la locul unde se situa imobilul expropriat. Din probele administrate nu a rezultat o altă valoare care să justifice admiterea acțiunii. În mod greșit, instanța de apel a reținut că valoarea din grila notarilor publici este aplicabilă doar în faza procedurii administrative și este orientativă. Acest raționament al instanței lipsește de eficacitate juridică prevederile din Legea nr. 198/2004 care stipulează că valoarea despăgubirii se stabilește în funcție de valorile din grila notarilor publici, nefăcând o altă distincție.

În final, recurentul a reluat conținutul obiecțiunilor formulate cu privire la valoarea calculată de experți, solicitând efectuarea unui nou raport, cu referire la indicii de corecție aplicați nejustificat, în opinia sa. Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed: Recursul, ale cărui motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea instanței de apel în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, susținând că, potrivit Legii nr. 198/2004, criteriul legal de stabilire a acestora este grila notarilor publici și nu cel întemeiat pe valoarea tranzacțiilor imobiliare la care se referă art. 26 din Legea nr. 33/1994, incident numai în ceea ce privește procedura exproprierii.

Referitor la modalitatea de aplicare în cauză a dispozițiilor Legii nr. 198/2004 raportat la cele ale Legii nr. 33/1994 și la stabilirea cuantumului despăgubirilor pe baza grilelor actualizate de Camerele Notarilor Publici, se constată că susținerea recurentului este nefondată, urmând a fi înlăturată ca atare. Astfel, norma specială reprezentată de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată, trimite la dreptul comun în materia procedurii de expropriere, prevăzând că acțiunea expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Rezultă că însăși legea specială, aplicabilă cu prioritate, statuează, în mod imperativ, care sunt dispozițiile legale ce reglementează procedura acordării de despăgubiri în faza jurisdicțională a exproprierii, și anume cele conținute în legea cadru din materia exproprierii - Legea nr. 33/1994.

Textele invocate de către recurentul - pârât, prin care stabilirea despăgubirilor se raportează la grila notarilor publici, se referă la evaluarea realizată în procedura administrativă, prealabilă învestirii instanței cu contestația împotriva hotărârii expropriatorului, iar nu în cazul stabilirii despăgubirilor în procedura judiciară.

În acest sens se constată că art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 face vorbire de un raport de evaluare a imobilelor în faza administrativă, pe când pentru etapa jurisdicțională, legiuitorul folosește în art. 26 din Legea nr. 33/1994 o terminologie diferită, referindu-se la un „raport de expertiză". Prin urmare, evaluarea proprietăților imobiliare prin raportare la grilele notarilor publici, realizată în raza administrativă a exproprierii, nu se poate aplica șî procedurii judiciare în cadrul căreia instanța are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulație a bunului, dar și alte categorii de prejudicii, pretinse de persoana expropriată, ce își au izvorul juridic în făptul exproprierii.

Trimiterea pe care art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 o face la art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 nu poate fi interpretată, cum greșit pretinde recurentul - pârât, că ar viza doar aspectele de ordin procedural ale soluționării acțiunii în despăgubiri, întrucât în procedura jurisdicționala legiuitorul a înțeles să nu deroge de la norma generală care reglementează modalitatea de evaluare a despăgubirii, fiind evident că la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri trebuie avute în vedere criteriile reglementate de art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994. În consecință, critica nu se susține, recursul pârâtului urmând a fi respins, ca nefondat În ceea ce privește critieile referitoare la corecțiile aplicate de experți, se constată că acestea privesc probatoriul administrat în cauză, neconstituindu-se în motive de nelegalitate în limitele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. care pot fi aduse în dezbatere pe calea recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 192 A din 14 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astazi, 21 septembrie 2016.