ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1520/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1520/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1520/2016

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a IIl-a civilă, prin sentința nr. 1869

din 22 octombrie 2013 a admis, în parte, contestația formulată de

reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria

municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

și Municipiul București prin Primar general. A modificat, în parte,

hotărârea nr. 24 din 08 decembrie 2010 emisă de Primăria

municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în

sensul acordării către reclamantă a despăgubirii în cuantum

de 320.756 RON reprezentând valoarea suprafeței expropriate de 102 mp situată

în București, sector 2. A respins cererea de acordare a

despăgubirilor pentru clădire -- punct de alimentare cu energie

electrică, ca neîntemeiată. A admis, în parte, cererea de majorare a

onorariului experților de la suma de 1000 RON la suma de 2500 RON,

dispoziția instanței pe acest aspect constituind titlu executoriu.

Tribunalul a

constatat ca reclamanta SC A. SRL a fost proprietara unei suprafețe de

teren de 102 mp, expropriată prin Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 24 din 8 decembrie 2010 de către Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită în baza dispoziției

Primarului general al municipiului București din 28 octombrie 2010,

conform H.C.G.M.B. nr. 27 din 27 ianuarie 2010, prin care a fost aprobată

declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de proiectul

Supralărgire Șos. B., în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004

privind măsuri prealabile lucrărilor de construcție de

autostrăzi și drumuri naționale.

În drept, s-a

reținut că Legea nr. 198/2004 instituie reguli derogatorii de Ia

procedura exproprierii reglementată de Legea nr. 33/1994, tribunalul

notând că reclamanta se găsește sub incidența art. 9 alin.

(1) din legea specială.

Comisia de

experți desemnată în cauză de tribunal a depus ia dosar un prim raport

de expertiză la 26 noiembrie 2012 stabilind, prin comparația

ofertelor de pe piață, prețul pe mp al terenului expropriat la

data expertizării la 989 euro/mp, rezultând o valoare a terenului de

460.417 RON.

Experții

au constatat că punctul de alimentare cât energie electrică

constă într-o construcție subterană amplasată în parte pe o

suprafață de 45 mp denumit lot I de experți și în parte,

respectiv o parte cu lățimea de 1,37-1,17 m și lungimea de 20,5

m e poziționată în lotul nr. 2, de 102 mp, acest din urmă lot

fiind cel expropriat. Experții au afirmat că documentația

cadastrală la momentul exproprierii a fost întocmită eronat deoarece

din aceasta ar fi rezultat că punctul de energie electrică era

amplasat în întregime pe lotul nr. I cu suprafața de 45 mp.

Construcția este însă mai lată decât terenul cu 1,37 -1,17 m

astfel că ocupă o parte din lotul nr. II expropriat.

Dispunându-se

refacerea raportului de expertiză, cu luarea în considerare a contractelor

de vânzare-cumpărare comunicate de O.C.P.I. dar și a actului de dare

în plată (tranzacție evaluabilă patrimonial), la 2 septembrie

2013 s-a depus un raport de expertiză în care experții au stabilit,

în opinie unanimă, valoarea despăgubirilor pentru terenul de 102 mp

expropriat la 320,756 RON.

În ce privește

cuantumul efectiv al despăgubirii pentru suprafața de teren

expropriată, tribunalul a reținut că prin hotărârea nr. 24

din 8 decembrie 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii la 19.645 RON,

potrivit unui raport de expertiză evaluator întocmit în octombrie 2010.

Având în

vedere că experții au luat în considerare valorile din contractul de

vânzare-cumpărare comunicat de O.C.P.I. și din actul de dare în

plată, de asemenea, comunicat de O.C.P.I., instanța a constatat

că prețul just pe mp al terenului de 102 mp este cel evaluat la 689

euro/mp, rezultând o evaluare a terenului de 320.756 RON raportat la valorile

efectiv practicate și relevate de contractele de vânzare-cumpărare

depuse la dosar. Văzând propunerea comisiei de expropriere, tribunalul a

constatat că valoarea reținută în opinie unanimă de

experți este superioara valorii propuse de comisie, astfel că a fost

admisă contestația împotriva hotărârii nr. 24 din 08 decembrie

2010 pe acest aspect, dispunându-se modificarea, în parte, a hotărârii în

sensul acordării către reclamantă a despăgubirii în cuantum

de 320.756 RON reprezentând valoarea suprafeței expropriate de 102 mp

situată în București, sector 2.

În ce

privește cuantumul prejudiciului solicitat a fi reparat de

reclamantă, respectiv cererea de acordare a despăgubirilor pentru

punct de alimentare cu energie electrică, tribunalul a reținut

că exproprierea a avut ea obiect exclusiv suprafața de teren de 102

mp. Construcția punct de alimentare cu energie electrică a fost

edificată de către SC A. SRL în baza autorizației de construire

din 16 iunie 2010. În autorizația de construire, valoarea lucrărilor

a fost stabilită la 67.720 RON. După recepția lucrărilor la

22 octombrie 2010 a fost declarată o valoare de 566.347 RON a acestui

punct de alimentare cu energie electrică.

Aspectul

că respectivul punct de alimentare cu energie electrică se

situează parțial, astfel cum au determinat experții, pe

suprafața expropriată s-a reținut că nu naște dreptul

expropriatului la despăgubirea sa cu valoarea construcției. În

speță, punctul de alimentare cu energie electrică nu

reprezintă o construcție în imposibilitate de a fi ridicată

și relocată în interiorul terenului rămas în proprietatea

exclusivă a expropriatului. Faptul că expropriatul nu a comunicat

expropriatorului aspectul că pe teren se edifică sau este deja

edificat punctul de alimentare cu energie electrică a determinat culpa sa

în stabilirea despăgubirilor doar pentru suprafața de teren de 102 mp

pentru care a fost emisă hotărârea de expropriere.

Reclamanta a

solicitat tribunalului contravaloarea construcției a cărei utilizare,

potrivit destinației în vederea căreia a fost edificată, nu mai

poate fi atinsă urmare a exproprierii. Or, contravaloarea

construcției ar fi fost datorată în cazul în care aceasta ar fi fost

desființată efectiv de expropriator, iar nu în cazul în care

respectiva construcție este edificată în paralel cu

desfășurarea operațiunilor de expropriere. De asemenea,

obiectivul avut în vedere ia edificarea punctului de alimentare cu energie

electrică poate fi îndeplinit prin relocarea construcției.

Cheltuielile efectuate cu relocarea pot fi ulterior pretinse ca

despăgubiri în urma exproprierii.

În

evidențele O.C.P.l. era înscris imobilul format din teren de 45 mp și

construcție subterană - punct alimentare cu energie electrică

construită pe 45 mp. Înscrierea s-a efectuat în urma actului de

dezmembrare din 5 august 2010 emis de B.N.P. C., Ia data de 20 octombrie 2010

în baza cererii formulate chiar de SC A. SRL. Prin urmare, în cartea funciară

a imobilului vizat de expropriere, construcția era înscrisă exclusiv

pe suprafața de teren de 45 mp, iar lotul expropriat de 102 mp era

delimitat în documentațiile cadastrale fără a se fi identificat

pe el o parte a vreunei construcții. Înscrierea însăși efectuată

de reclamanta SC A. SRL a avut ca obiect suprafața de 45 mp pe care a fost

notată construcția punct de alimentare. Împrejurarea că punctul

de alimentare a fost declarat la organele fiscale de către reclamantă

nu a condus la constatarea că expropriatorul era ținut a avea în

vedere și poziția acestuia pe suprafața de 102 mp, câtă

vreme documentațiile cadastrale care erau cunoscute de expropriat nu

identificau construcția pe suprafața expropriată.

În ce

privește suprafața de 102 mp, tribunalul a constatat că la data

de 21 februarie 2011 a fost înscrisă proprietatea Municipiului

București asupra sa, în baza hotărârii nr. 24 din 8 decembrie 2010,

fără a se menționa însă existența unei părți

din construcția punct de alimentare pe această suprafață.

De asemenea, înscrierea în cartea funciară a punctului de alimentare pe

suprafața de 45 mp a avut în vedere chiar autorizația de construire

care menționa poziționarea punctului de alimentare. Așadar,

edificarea punctului de alimentare trebuia să respecte mențiunile din

autorizație, înscrierile din cartea funciară operând în baza acestor

mențiuni și pe baza procesului verbal de recepție a

lucrării (care nu reprezenta decât dovada edificării

construcției conform autorizației de construire).

Având în

vedere mențiunile din înscrierile efectuate de O.C.P.I., tribunalul a

reținut că nu subzistă obligația expropriatorului de a

achita despăgubiri față de această construcție,

edificată în paralel cu operațiunile de expropriere demarate din luna

ianuarie 2010 și înscrisă în cartea funciară doar pe

suprafața de 45 mp, proprietatea exclusivă a reclamantei, conform

autorizației de construire în baza căreia s-a realizat edificarea. Ca

atare, capătul de cerere vizând plata despăgubirilor ce ar reprezenta

contravaloarea acestei construcții a fost respins, ca neîntemeiat.

Prin decizia

nr. 192 A din 14 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

pronunțate de tribunal și a respins apelurile pârâtului Municipiul

București prin Primar general și al Ministerului Public - Parchetul

de pe lângă Tribunalul București împotriva aceleiași

hotărâri. A modificat, în parte, sentința, în sensul că a

stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei la echivalentul în

RON al sumei de 72.726 euro la data plății. A păstrat restul

dispozițiilor sentinței. A majorat onorariul experților cu suma

de 2100 RON în sarcina ambelor părți. A obligat pe apelantul - pârât

la plata sumei de 15000 RON cheltuieli de judecată către apelanta - reclamantă.

Prin

încheierea din 23 iunie 2014, instanța de apel a încuviințat proba cu

expertiză tehnică judiciară în vederea evaluării imobilului

expropriat cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a stabilit un

onorariu provizoriu de 900 RON.

Prin încheierea

din 27 aprilie 2015, față de Decizia Curții Constituționale

nr. 12/2015, curtea de apel a suplimentat obiectivele expertizei în sensul

stabilirii valorii imobilului expropriat cu respectarea art. 26 din Legea nr.

33/1994 la momentul transferului dreptului de proprietate, respectiv decembrie

2010.

Prin

încheierea din 29 iunie 2015, instanța de apel a constatat transmiterea

convențională a calității procesuale rezultând din cesiunea

de creanță, cesionând SC D. SRL preluând poziția procesuală

a cedentului. Curtea a constatat că prin contractul de cesiune de drepturi

autentificat cu încheierea de autentificare din 31 martie 2015 de Societatea

Profesională Notarială E., apelanta SC A. SRL a cedat către SC

D. SRL drepturile sale litigioase de despăgubire ce fac obiectul

prezentului dosar, arătând ca cedentul se va subroga în drepturile

materiale și procesuale ale apelantei.

Prin

încheierea din 21 septembrie 2015, Curtea de Apel București a constatat

nulitatea raportului de expertiză efectuat de un expert și a dispus

refacerea acestuia cu respectarea prevederilor legale. În acest sens, curtea a

constatat că stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate

se face de o comisie de experți. Astfel, raportul de expertiză trebuie

întocmit și semnat de membrii acestei comisii, respectiv expertul numit de

instanță, cel desemnat de expropriator și cel din partea

persoanei supuse exproprierii, raportul de expertiză întocmit cu

neobservarea acestor forme legale, respectiv de un singur expert, este lovit de

nulitate încălcând o prevedere legală imperativă.

Analizând

sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, curtea a

reținut următoarele:

Prin

hotărârea privind declanșarea procedurilor de expropriere pentru

imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de

utilitate publică „Supralărgire Șoseaua B." din 27 ianuarie

2010, Consiliul General al municipiului București a aprobat amplasamentul,

lucrării de utilitate publică „Supralărgire Șoseaua

B." și declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor

proprietate privată situate pe amplasamentul menționau expropriator

fiind Municipiul București.

Prin

hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 8 decembrie 2010,

Primăria municipiului București - Comisia de aplicare a Legii nr.

198/2004 a constatat că SC A. SRL este titulara dreptului de proprietate

asupra terenului din București, sector 2, conform încheierii din 20

octombrie 2010 eliberată de O.C.P.I. București, sector 2 și

Extrasului de Carte Funciară pentru Informare din 27 octombrie 2010.

Titulara dreptului de proprietate nu s-a prezentat ia data convocării,

situație ce a fost consemnată în procesul-verbal din 08 decembrie

în cuantum de 19.645 RON stabilită conform dispozițiilor art. 4 alin.

(8) și (9) din Legea nr. 198/2004, completată și modificată.

Prin

expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că terenul care face

obiectul cauzei este situat în București, sector 2, la intersecția

șos. B. cu str. F. Arhitectura zonei este aceea a imobilelor noi: A. fiind

construit în anul 2013, lângă G., H., etc, zona fiind cunoscută ca

zonă de birouri și spații comerciale, unități bancare

și deservită de următoarele mijloace de transport în comun:

tramvai, autobuz, metrou.

În vederea

realizării exproprierii, terenul inițial intravilan cu nr. cadastral

XX, în suprafață de 4015,45 mp (4051,03 m2 rezultați Ia măsurătorile

cadastrale), a fost dezmembrat în trei loturi: lot cadastral YY format din

teren în suprafață de 3871 m2, lot cadastral ZZ format din teren în

suprafață de 147 m2, lot cadastral WW format din teren în

suprafață de 33 m. Conform înscrierii în Cartea Funciară

Individuală, terenul cu nr. cadastral ZZ în suprafață de 147 m3

a fost dezmembrat în două loturi: Lot 1 - VV, constând în teren în

suprafață de 45 m pe care se afla și construcția

subterană Punct de alimentare cu energie electrică cu o suprafață

construită de 45 m2 și o suprafață utilă de 33,60 m2

și Lot 2 - QQ constând în teren în suprafață de 102 m2, acesta

din urmă făcând obiectul exproprierii. Terenul cu nr. cadastral ZZ

este mărginit pe o latură de șos. B. și pe celelalte trei

laturi de terenul cu nr. cadastral YY.

Pentru

evaluarea terenului, experții au utilizat abordarea prin piață,

aplicând metoda comparației directe. în acest sens, au fost analizate

tranzacții cu imobile, iar în urma analizei informațiilor din

contractele atașate la dosarul cauzei, experții au selectate trei

comparabile adecvate. În urma aplicării tehnicii comparațiilor

directe în grilă a rezultat o valoare unitară, de 713 euro/mp,

respectiv 72.726 euro, la data transferului dreptului de proprietate, decembrie

2010, la un curs mediu de schimb Banca Națională a României de 4,29

RON/euro.

Curtea a

reținut această valoare a terenului expropriat, constatând că

pentru stabilirea acestei valori, experții au avut în vedere o

comparabilă adecvată, și anume contractul încheiat la data de 24

februarie 2011, privind o tranzacție referitoare la un imobil de

același fel situat în unitatea administrativ - teritorială,

încheiată la un moment apropiat celui al exproprierii, valoare căreia

î-au aplicat corecții, astfel cum a rezultat din grila de la dosarul

curții.

Constatând

că valoarea despăgubirilor pentru teren stabilite de prima

instanță este de 320,756 RON, având în vedere o valoare de 689

euro/mp, puțin inferioară celei stabilite prin expertiza din apel,

curtea a reținut netemeinicia motivelor de apel invocate de pârâtul

Municipiul București prin Primar general și Ministerul Public

referitoare la cuantumul despăgubirilor stabilite de prima

instanță, precum și temeinicia motivelor de apel invocate de reclamantă

în același sens.

Dispoziția

sentinței privind respingerea cererii de acordare a despăgubirilor

pentru punctul de alimentare cu energie electrică a fost

păstrată. Astfel, prin expertiza efectuată în apel,

experții au reținut că Punctul de alimentare cu energie

electrică este edificat pe terenul cu numărul topografic VV, în

suprafață de 45 m2, construcția subterană având o

suprafață construită de 45 m2 și o suprafață

utilă de 33,60 m2. Obiectul exproprierii este însă terenul cu

numărul cadastral QQ, în suprafață de 102 m2.

În ceea ce

privește poziționarea în teren a punctului de alimentare,

experții care au întocmit expertiza la prima instanță au

constatat că documentația pentru terenul cu nr. cadastral VV din

șos. B., sector 2 București, Lotul nr. 1, cu suprafața de 45,00

mp, întocmită de către I., nu este conformă cu realitatea. Din

documentație a rezultat faptul eronat că respectiva construcție

subterană ar fi amplasată în întregime pe Iotul nr. 1, cu

suprafața de 45 mp și nr. cadastral VV. în planul de amplasament

și delimitare a imobilului, dimensiunile exterioare ale cuvei de beton

sunt aceleași cu dimensiunile terenului: lungimea este de 20,71 m și

lățimea este de 2,33/2,13 m, în realitate, lungimea este de 20,50 m

și lățimea este de 3,50 m, construcția subterană fiind

mai iată decât terenul cu 1,37 -1,17 m, situație în care intră

și în lotul 2, expropriat. Aspectul major care a condus ia imposibilitatea

relocării PT JJ în construcția subterană edificată de

către SC A. SRL a fost și faptul că o parte a acesteia se afla

poziționată în terenul expropriat în suprafață de 102 mp cu

nr. cadastral QQ.

În contextul

expus, astfel cum corect a considerat tribunalul, edificarea acestei

construcții în parale! cu lucrările de expropriere, împrejurarea

că respectiva construcție nu a fost demolată de expropriator,

aceasta fiind proiectată a fi realizată pe terenul cu nr. cadastral

VV, care nu a format obiectul exproprierii, imposibilitatea folosirii rezultând

din nerespectarea autorizației de construcție au reprezentat elemente

care au condus la respingerea cererii de acordare a despăgubirilor pentru

această construcție, acest prejudiciu nefiind cauzat, în

condițiile arătate și în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994,

prin expropriere.

Împotriva

acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin

Primar general, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

acestuia, modificarea hotărârii atacate șl respingerea acțiunii,

iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în

vederea efectuării unui nou raport de expertiză.

A arătat

că a realizat procedura de expropriere în baza unei legi speciale,

respectiv Legea nr. 198/2004, derogatorie de la Legea nr. 33/1994,

generală. A precizat că legea specială prevedea că valoarea

despăgubirii se calculează potrivit valorii din grila notarilor

publici — art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004.

În baza art.

21-27 din Legea nr. 33/1994, persoana expropriată avea dreptul să

conteste contravaloarea despăgubirii astfel calculate - art. 9 din Legea

nr. 198/2004. Trimiterea legii speciale la prevederile legii generale trebuie

interpretată în sensul aplicării legii generale astfel încât să

nu golească de conținut prevederile legii speciale.

Art. 21-27

din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile în ceea ce privește instanța

competentă să judece contestația, soluția pe care o poate

adopta instanța de judecată, respectiv verificarea modului în care a

fost stabilită contravaloarea despăgubirii și componența

comisiei de experți.

Art. 21-27

din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile în ceea ce privește:

a. persoana

care învestește instanța de judecata - în timp ce Legea nr. 198/2004

prevedea că instanța este sesizată de către expropriat,

Legea nr. 33/1994 prevede că instanța este sesizată de

către expropriator,

b.

soluția pe care o poate adopta instanța de judecată - în timp ce

Legea nr. 198/2004 prevedea ca obiectul acțiunii îl constituie valoarea

despăgubirii, Legea nr. 33/1994 prevede că instanța dispune

exproprierea și stabilește despăgubirea,

c. criteriile

de stabilire a despăgubirii - în timp ce Legea nr. 198/2004 prevedea

că despăgubirea se calculează în funcție de valorile din

grila notarilor publici, Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea se

calculează în funcție de valorile din acte translative de

proprietate,

d. momentul

calculării despăgubirii - în timp ce Legea nr. 198/2004 prevedea

că valoarea este aceea de la data exproprierii, Legea nr. 33/1994 prevede

că valoarea este aceea de la data întocmirii raportului de expertiză.

A interpreta

altfel art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în cazul unei exproprieri dispuse în

baza Legii speciale nr. 198/2004, ar însemna încălcarea prevederilor art.

9 și art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004.

Recurentul a

afirmat că a stabilit contravaloarea despăgubirii cu respectarea prevederilor

art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004, în funcție de grila notarilor

publici raportată la locul unde se situa imobilul expropriat.

Din probele

administrate nu a rezultat o altă valoare care să justifice admiterea

acțiunii.

În mod

greșit, instanța de apel a reținut că valoarea din grila

notarilor publici este aplicabilă doar în faza procedurii administrative

și este orientativă. Acest raționament al instanței

lipsește de eficacitate juridică prevederile din Legea nr. 198/2004

care stipulează că valoarea despăgubirii se stabilește în

funcție de valorile din grila notarilor publici, nefăcând o altă

distincție.

În final,

recurentul a reluat conținutul obiecțiunilor formulate cu privire la

valoarea calculată de experți, solicitând efectuarea unui nou raport,

cu referire la indicii de corecție aplicați nejustificat, în opinia

sa.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed:

Recursul, ale

cărui motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critică hotărârea instanței de apel în ceea ce

privește cuantumul despăgubirilor, susținând că, potrivit

Legii nr. 198/2004, criteriul legal de stabilire a acestora este grila

notarilor publici și nu cel întemeiat pe valoarea tranzacțiilor

imobiliare la care se referă art. 26 din Legea nr. 33/1994, incident numai

în ceea ce privește procedura exproprierii.

Referitor la

modalitatea de aplicare în cauză a dispozițiilor Legii nr. 198/2004

raportat la cele ale Legii nr. 33/1994 și la stabilirea cuantumului despăgubirilor

pe baza grilelor actualizate de Camerele Notarilor Publici, se constată

că susținerea recurentului este nefondată, urmând a fi

înlăturată ca atare.

Astfel, norma

specială reprezentată de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004,

astfel cum a fost modificată, trimite la dreptul comun în materia

procedurii de expropriere, prevăzând că acțiunea expropriatului

nemulțumit de cuantumul despăgubirii se soluționează

potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce

privește stabilirea despăgubirii.

Rezultă

că însăși legea specială, aplicabilă cu prioritate,

statuează, în mod imperativ, care sunt dispozițiile legale ce

reglementează procedura acordării de despăgubiri în faza

jurisdicțională a exproprierii, și anume cele conținute în

legea cadru din materia exproprierii - Legea nr. 33/1994.

Textele

invocate de către recurentul - pârât, prin care stabilirea

despăgubirilor se raportează la grila notarilor publici, se

referă la evaluarea realizată în procedura administrativă,

prealabilă învestirii instanței cu contestația împotriva

hotărârii expropriatorului, iar nu în cazul stabilirii despăgubirilor

în procedura judiciară.

În acest sens

se constată că art. 4 alin. (8) din Legea nr. 198/2004 face vorbire

de un raport de evaluare a imobilelor în faza administrativă, pe când

pentru etapa jurisdicțională, legiuitorul folosește în art. 26

din Legea nr. 33/1994 o terminologie diferită, referindu-se la un „raport

de expertiză".

Prin urmare,

evaluarea proprietăților imobiliare prin raportare la grilele

notarilor publici, realizată în raza administrativă a exproprierii,

nu se poate aplica șî procedurii judiciare în cadrul căreia

instanța are de analizat, în limitele învestirii, dacă

despăgubirile reflectă valoarea de circulație a bunului, dar

și alte categorii de prejudicii, pretinse de persoana expropriată, ce

își au izvorul juridic în făptul exproprierii.

Trimiterea pe

care art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 o face la art. 21-27 din Legea nr.

33/1994 nu poate fi interpretată, cum greșit pretinde recurentul -

pârât, că ar viza doar aspectele de ordin procedural ale

soluționării acțiunii în despăgubiri, întrucât în procedura

jurisdicționala legiuitorul a înțeles să nu deroge de la norma

generală care reglementează modalitatea de evaluare a despăgubirii,

fiind evident că la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri

trebuie avute în vedere criteriile reglementate de art. 26 și 27 din Legea

nr. 33/1994.

În

consecință, critica nu se susține, recursul pârâtului urmând a

fi respins, ca nefondat

În ceea ce

privește critieile referitoare la corecțiile aplicate de

experți, se constată că acestea privesc probatoriul administrat

în cauză, neconstituindu-se în motive de nelegalitate în limitele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. care pot fi aduse în dezbatere pe

calea recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar

General împotriva deciziei nr. 192 A din 14 martie 2016 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astazi, 21 septembrie 2016.