ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 41/A/2017

Asupra contestației de față,

În baza actelor din dosar constată următoare:

Prin Decizia penală nr. 826 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x1/45/2016 a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de contestatoarea A. de reunire a prezentei cauze la Dosarul nr. x2/45/2016, aflat pe rolul Curții de Apel Iași și ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de către condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 433 din 03 iunie 2016 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul cu nr. x/89/2012.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată contestatoarea A. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.

Pentru a dispune în acest sens, s-au reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 433 din data de 03 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/89/2012, Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate de inculpații B. și SC C. SRL Vaslui împotriva Sentinței penale nr. 493/2014 din 22 decembrie 2014 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosar nr. x/89/2012, sentință pe care a desființat-o, în parte, în latură penală și rejudecând cauza:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 (opt) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora), aplicată inculpatului B. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

- 7 (șapte) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave", prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;

- 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru "instigare la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave", prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;

- 4 (patru) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;

- 2 (doi) ani și 6 (șase) luni de închisoare pentru "instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 290 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;

- 7 (șapte) ani de închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de "spălare de bani", în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.;

- 4 (patru) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate) pentru săvârșirea infracțiunii de "evaziune fiscală" prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen.

A redus fiecare dintre pedepsele principale de câte 7 (șapte) ani închisoare aplicate inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunilor de "înșelăciune în contracte cu consecințe deosebit de grave" prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen. și respectiv "spălare de bani", în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 5 noul C. pen., la câte 6 (șase) ani închisoare.

A înlăturat temeiul de drept, greșit menționat în sentința penală apelată, referitor la infracțiunea de "evaziune fiscală", respectiv "C. pen. din 1969" și a reținut ca temei de drept "Legea nr. 241/2005".

În baza art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 și art. 35 alin. (3) C. pen. din 1969, a contopit pedepsele aplicate în cauză, în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate), pe care a sporit-o cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa finală de 7 (șapte) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și lit. c) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora.

A înlăturat dispoziția din sentința penală apelată privind luarea față de inculpata SC C. SRL Vaslui, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 32 și art. 33 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, cu modificările și completările ulterioare și la art. 249 alin. (4) și (5) C. proc. pen., a măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător asupra unui număr de 156 de sticle Brandy marca "D." 1 (un) litru, 201 sticle sticle Brandy marca "D." 0,75 de litri, 213 sticle votcă marca "E." 1 (un) litru, 6 sticle lichior dulce F. 0,75 de litri (identificate la punerea în aplicare a autorizațiilor de percheziție nr. 85 din 30 martie 2012 și nr. 86 din 30 martie 2012 emise de Tribunalul Vaslui și aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Vaslui), proprietatea inculpatei SC C. SRL Vaslui, în vederea confiscării speciale.

A menținut dispoziția referitoare la luarea față de inculpata SC C. SRL Vaslui, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. coroborat cu art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 32 și art. 33 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, cu modificările și completările ulterioare și la art. 249 alin. (5) C. proc. pen., a măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător asupra unui număr de 156 de sticle Brandy marca "D." 1 (un) litru, 201 sticle sticle Brandy marca "D." 0,75 de litri, 213 sticle votcă marca "E." 1 (un) litru, 6 sticle lichior dulce F. 0,75 de litri (identificate la punerea în aplicare a autorizațiilor de percheziție nr. 85 din 30 martie 2012 și nr. 86 din 30 martie 2012 emise de Tribunalul Vaslui și aflate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Vaslui), proprietatea inculpatei SC C. SRL Vaslui, în vederea recuperării prejudiciului cauzat părții civile Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vaslui, până la concurența sumei de 407.298,68 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpaților B. și SC C. SRL Vaslui au fost reținute în sarcina statului.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Biroul Teritorial Vaslui, de inculpații G., H., I., A., J., SC K. SRL Vaslui, SC L. SRL Vaslui și de SC M. SRL Vaslui împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., cu ref. la art. 273 alin. (1), (5) C. proc. pen., art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. a admis cererea formulată de martora N. privind restituirea cheltuielilor de transport ocazionate de prezentarea în fața instanței de apel și a dispus avansarea sumei de 1.009,40 lei, care va fi plătită inițial din fondul cheltuielilor judiciare special alocat și a obligat inculpații SC L. SRL Vaslui, SC K. SRL Vaslui, J., I. și A. la plata sumei de câte 201,88 lei.

În baza art. 175 alin. (5) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul B. privind reducerea cuantumului onorariului stabilit pentru activitatea depusă de expert O., în vederea efectuării expertizei contabile.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., cu ref. la art. 273 alin. (4) C. proc. pen., art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat inculpații SC L. SRL Vaslui, SC K. SRL Vaslui, J., I. și A. la plata sumei de câte 488 lei, reprezentând diferența onorariilor cuvenite experților P. (suma totală diferență 500 lei) și O. (suma totală diferență 1940 lei).

În baza art. 6 din Protocolul nr. 48025/2015-21-DCAJ-29015 privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România la data de 6 iunie 2015, a admis cererile apărătorilor din oficiu Q. - delegația nr. 11889 din 08 aprilie 2015 și R. - delegația nr. 11890 din 08 aprilie 2015, formulate la termenul de judecată din data de 09 iunie 2015 și reiterate la termenul de judecată din data de 15 septembrie 2015 și a dispus acordarea sumelor de câte 200 lei, reprezentând onorariu parțial cuvenit pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării, la prezentarea apărătorului ales, sume care, în baza disp. art. 272 C. proc. pen., vor fi avansate Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând să rămână în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (6) teza întâi C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații G., H., I., A., J., SC K. SRL Vaslui, SC L. SRL Vaslui și pe SC M. SRL Vaslui să achite suma de câte 162,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva acestei Deciziei penale nr. 433 din 03 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/89/2012 a declarat contestație în anulare condamnata A., prin cererea înregistrată la data de 05 iulie 2016, sub nr. x1/45/2016, pe rolul Curții de Apel Iași secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea cererii contestatoarea a arătat că nu a primit vreo citație de la Curtea de Apel Iași, nu a fost citată la domiciliul său, ci la cabinetul de avocatură S., citație care nu i-a fost comunicată, și astfel nu a cunoscut despre primele termene de judecată de la Curtea de Apel, fiindu-i încălcat, astfel, dreptul la apărare, dreptul de a fi prezentă și a formula personal probe pentru a-și demonstra nevinovăția, fiind incident motivul de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen.

Contestatoarea a mai învederat și faptul că avocat Ș., ce face parte din societatea de avocatură SC T., nu i-a comunicat faptul că a reziliat contractul de asistență juridică, că hotărârea pronunțată în primă instanță de către Tribunalul Vasului nu i-a fost comunicată, că nu a angajat-o pe doamna avocat S. și nu a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la cabinetul acesteia.

La termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2016, s-a dispus, în temeiul art. 43 alin. (3) C. proc. pen., reunirea la prezentul Dosar al cauzei cu nr. x3/45/2016, ce are același obiect și privește pe aceeași parte, respectiv contestația în anulare întemeiată pe același motiv, și anume 426 lit. a) C. proc. pen., formulată de condamnata A. împotriva Deciziei penale nr. 433 din 03 iunie 2016 a Curții de Apel Iași.

În cauză, s-a solicitat în scris de către contestatoarea condamnată ca prezenta cauză să fie reunită la cauza cu nr. x2/45/2016, motivat de faptul că ambele cauze se află în același stadiu procesual, respectiv în calea extraordinară de atac a contestație în anulare, privesc aceeași decizie penală a Curții de Apel, iar reunirea se impune pentru buna înfăptuire a justiției.

Această cerere a fost considerată nefondată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 43 alin. (3) C. proc. pen., respectiv contestațiile în anulare ce fac obiectul prezentului dosar și respectiv a dosarului cu nr. x2/45/2016, au fost formulate de persoane diferite (în cauza de față de condamnata A., iar în cauza cu nr. x2/45/2016 de condamnatul B.) și s-au invocat cazuri de contestație diferite [în cauza de față cazul prev. de art. art. 426 lit. a) C. proc. pen., iar în cauza x2/45/2016 cazul prev. de art. 426 lit. d), teza a II a C. proc. pen.], drept pentru care nu se poate reține că aceste cauze au același obiect.

Cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, s-a constatat că cererea de contestație în anulare este formulată de către o persoană care are calitatea procesuală în acest sens, în acord cu dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. pen., deoarece contestatoarea A. a avut calitatea de inculpat în Dosarul nr. x/89/2012 cu privire la care s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, iar hotărârea judecătorească contestată este definitivă, în speță Decizia penală nr. 433 din 03 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași.

Totodată, s-a reținut că cererea de contestație a fost formulată în termenul prev. de art. 428 C. proc. pen., de 10 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pronunțată în apel, având în vedere că acesteia i-a fost comunicată decizia la data de 25 august 2015, iar cererea a fost înaintată prin poștă la data de 30 iunie 2016 (a se vedea plicul de la Dosar nr. x1/45/2016), cu mult înainte de comunicare deciziei.

În ceea ce privește condiția ca motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen., s-a considerat că, deși, în mod formal, s-a invocat cazul de contestație prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen., respectiv "judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și a de a înștiința instanța despre această imposibilitate", în fapt, motivul invocat nu se încadrează în acest caz de contestație. Cazul prevăzut în art. 426 lit. a), teza I C. proc. pen. privește situația în care procedura de citare pentru termenul când s-a judecat apelul nu a fost îndeplinită conform legii, însă contestatoarea a invocat faptul că nu a fost citată la domiciliul său, ci la cabinetul de avocatură S., citație care nu i-a fost comunicată, și astfel nu a cunoscut despre primele termene de judecată de la Curtea de Apel, motive ce nu se încadrează în cazul de contestație prev. de art. 426 lit. a) C. proc. pen., care privește doar ipoteza în care citarea nelegală a avut loc la termenul când s-a judecat apelul.

S-a considerat că nelegala citarea a unei părți la alte termene de cât cel la care s-a judecat apelul, în speță la termenele din 26 aprilie 2016 și 06 mai 3016, nu se pliază pe cazul de contestație prev. de art. 426 lit. a), teza I C. proc. pen., drept pentru care în cauză nu este îndeplinită condiția expresă prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se dispune admiterea în principiu, și anume ca motivul pe care se sprijină contestația să fie dintre cele prev. de art. 426 C. proc. pen., urmând a se dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă în principiu.

Totodată, a constatat că și celelalte motive invocate de către contestatoare, respectiv că avocatul Ș. ce face parte din societatea de avocatură SC T., nu i-a comunicat faptul că a reziliat contractul de asistență juridică, că hotărârea pronunțată în primă instanță de către Tribunalul Vasului nu i-a fost comunicată, că nu a angajat-o pe doamna avocat S. și nu a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la cabinetul acesteia, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute de legiuitor la art. 426 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat apel condamnatul B., invocând dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., coroborat cu dispozițiile art. 64 alin 1 lit. b) și e), alin. (4), alin. (5) și alin. (6), art. 280 alin. (1) și (2) și art. 281 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În motivarea apelului, a susținut că în cauza nr. x/89/2012 asigurarea asistenței juridice era obligatorie, față de împrejurarea că pedepsele pentru faptele deduse judecății erau mai mari de 5 ani, iar în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. x1/45/2016 ce are ca obiect contestație în anulare, conflictul de drept penal nu poate fi stins prin constatarea inadmisibilității în principiu.

Totodată, a susținut că a făcut dovada lipsei de asistență juridică la fondul cauzei, fapt pentru care instanța este obligată să îi admită excepția nulității pentru asigurarea garanțiilor sale procesuale și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, a susținut că domnul judecător Ț. "este complet incompatibil în a judeca cauzele penale nr. x1/45/2016 și x1/45/2016."

În ședința publică din data de 14 februarie 2017, Ministerul Public a ridicat excepția inadmisibilității căii de atac declarate de condamnatul B.

Analizând admisibilitatea apelului declarat de condamnatul B., Înalta Curte constată următoarele:

Atât la nivel constituțional (art. 129 din Constituția României), cât și în cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, s-a statuat că hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale. Prin urmare, exercitarea unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege sau de către o persoană ce nu are calitate procesuală este inadmisibilă.

Norme de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. În exercitarea acestei atribuții, legiuitorul a stabilit, în cuprinsul art. 426 - 432 C. proc. pen., dispozițiile aplicabile căii extraordinare de atac a contestației în anulare.

Dat fiind caracterul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii o anulează în scopul înlăturării erorilor de procedură. Însă desființarea acesteia nu se poate face printr-o hotărâre de rang inferior, de aceea hotărârea prin care instanța se dezînvestește, dată în contestația în anulare, este similară celei a cărei anulare se cere, indiferent dacă aceasta privește admisibilitatea în principiu sau fondul contestației în anulare. Prin urmare, dacă contestația în anulare este îndreptată împotriva unei sentințe și hotărârea pronunțată în această cale de atac va fi tot o sentință. Totodată, dacă contestația în anulare privește o decizie, hotărârea pronunțată în contestație în anulare va fi tot o decizie.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că apelantul a declarat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 826 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x1/45/2016, aspect față de care mențiunea din dispozitivul deciziei apelate privind caracterul definitiv al acesteia este în concordanță cu normele procesual penale.

Așa cum se reține în considerentele Deciziei nr. 5 din 04 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, obligatorie pentru instanțe, în concepția Codului de procedură penală, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În practica Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. care stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă (...), reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, și anume admiterea în principiu, reglementată în art. 431 C. proc. pen.

Așadar, dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., invocate de apelant în exercitarea căii de atac, nu sunt aplicabile speței, având în vedere că nu s-a depășit momentul procedural al admisibilității în principiu.

Prin urmare, Decizia penală nr. 826 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași secția penală și pentru cauze cu minori este definitivă, dat fiind că în legislația națională nu este reglementată o cale de atac împotriva acesteia. Pe cale de consecință, această hotărâre nu poate fi supusă controlului instanței superioare, fapt ce determină inadmisibilitatea acesteia.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelantul B. nu are calitate procesuală pentru a declara apel împotriva Deciziei penale nr. 826 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x1/45/2016, întrucât nu se numără printre persoanele menționate la art. 409 alin. (1) C. proc. pen., nefiind parte în cauza nr. x1/45/2016 a Curții de Apel Iași.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, apelul declarat de B. împotriva Deciziei penale nr. 826 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x1/45/2016.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul B. împotriva Deciziei penale nr. 826 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x1/45/2016.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV