ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.11.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2015

HOTĂRÂRE
10.11.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 3529/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată în data de 24.09.2013, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a solicitat instanței pronunțare unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat să emită ordinul de acordare a distincțiilor prev. de art. 13 pct. 8 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 5435/2006 pentru anul școlar 2009-2010, precum și anexa la ordin în care să fie cuprinși și reclamanții.

Pârâtul Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că nu are calitatea de ordonator de credite pentru plata salariilor în învățământul preuniversitar, această calitate aparținând consiliului local.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 9 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea în contencios administrativ formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Recursul.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții C. și B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea motivat de faptul că emiterea ordinului se poate face doar în situația în care există disponibilități bănești efective.

Au susținut recurenții că prin adresa nr. 6452 din 14 octombrie 2010 Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud a transmis pârâtului lista cadrelor didactice care au solicitat distincți, iar dreptul reclamanților nu poate fi afectat de lipsa de comunicare dintre intimat și Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 7 mai 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de C. și B. împotriva sentinței nr. 9 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 29 septembrie 2015 s-a dispus introducerea în cauză a numitei A., moștenitorului recurentei-reclamante C.

Apărările intimatului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 30 mai 2014 intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică, arătându-se că procedura emiterii ordinului impune inclusiv o verificare a existenței resurselor financiare necesare plății aferente.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanții au calitatea de cadre didactice la Centru Școlar pentru Educație Incluzivă nr. 1 din Bistrița (A.), respectiv Colegiul Național Năsăud (B.).

Din actele inițiale întocmite de către Inspectoratul Școlar al Județului Bistrița-Năsăud rezultă că reclamanții au fost propuși pentru acordarea diplomei „de excelență pentru anul 2010.

În drept, potrivit art. 11 din Ordinul nr. 5435/2006, diploma de excelență, a cărei machetă este prevăzută în Anexa nr. 5, se acordă, pentru merite în dezvoltarea curriculumului și/sau managementului educațional, cadrelor didactice care au obținut gradul didactic I, pensionari sau pensionabili, cu activitate efectivă în învățământ și care au obținut calificativul „foarte bine” cel puțin 25 de ani, pentru merite deosebite în activitatea didactică, care au dat dovadă de profesionalism, deontologie profesională și conduită morală incontestabile și care îndeplinesc cel puțin două dintre criteriile menționate la pct. b), c) și d) de la art. 5.

Potrivit art. 12 din același ordin diploma de excelență este însoțită de un premiu a cărui valoare este de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.

Observă Înalta Curte că cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare a soluției asupra căreia s-a oprit curtea de apel, ci practic, în cuprinsul acesteia, au fost reiterate susținerile dezvoltate în motivarea acțiunii în fața primei instanțe.

Reține instanța de control judiciar că, potrivit art. 13 din Ordinul nr. 5435/2006, „Calendarul și procedura de atribuire a distincțiilor și premiilor personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat se desfășoară în etape, după cum urmează:

Pct. 7 și 8 ale aceluiași ordin prevăd că:

„7. Listele cuprinzând datele solicitanților validați vor fi înaintate la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, până la data de 15 octombrie a fiecărui an.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe înscrisul din dosarul de fond, care reprezintă doar un Tabel nominal cu punctajele cadrelor didactice care au întocmit dosare pentru acordarea Diplomei de excelență pentru anul 2010.

Or, potrivit dispozițiilor expuse anterior, Ministerul Educației Naționale a solicitat inspectoratelor județene a certifica prin semnătura inspectorului școlar existența fondurilor necesare plății premiilor aferente distincției, iar la dosar nu există această dovadă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, in cauză, nu s-a făcut dovada că reclamanții au urmat întreaga procedură prevăzută de lege până la momentul elaborării ordinului de acordare a distincțiilor de către pârât, respectiv că au îndeplinit toate condițiile impuse de legiuitor, neexistând confirmarea autorităților publice locale cu privire la existența în bugetele proprii a sumelor necesare pentru plata premiilor.

Astfel, refuzul pârâtului de emitere a ordinului de acordare a distincției către reclamanți nu apare ca fiind unul nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni.

Astfel, autoritatea pârâtă a avut în vedere, pe lângă neîndeplinirea condiției anterior arătate, și incidența în cauză a art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, care prevede că dispozițiile referitoare la acordarea premiilor individuale nu se aplică în anul 2010.

Or, în ceea ce privește drepturile bănești, Înalta Curte constată că art. 24 alin. (2) din Legea nr. 330/2009 prevede că „premiile individuale se stabilesc de către ordonatorii de credite în limita sumelor alocate cu această destinație de către ordonatorul principal de credite…”, impunând condiția de încadrare în fondurile bugetare aprobate sau alocate. Potrivit art. 30 alin. (7) din aceeași lege, „prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010.”

Prin urmare, în anul 2010, ordonatorii de credite nu au mai putut acorda premii în bani, neexistând astfel temei legal pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă.

De asemenea, este de menționat și faptul că art. 9 din Legea nr. 285/2010 și art. 7 din Legea nr. 283/2011, prevăd faptul că, în anii 2011 și 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.

Deși aceste dispoziții doar suspendă temporar dreptul reclamanților de a beneficia de prevederile legale, însă acest drept se naște valabil la momentul la care toate condițiile impuse de Ordinul nr. 5435/2006 sunt îndeplinite.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de C. prin moștenitor A. și B. împotriva sentinței nr. 9 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 897/2015
Decizia nr. 897/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud sub nr. x/112/2013, declinată ulterior în favoar
ÎCCJ 2014-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2014
le, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă C.M. a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect, în esență, ob
ÎCCJ 2014-12-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4648/2014
dispozițiile art. 113 din Legea nr. 128/1997; în aplicarea acestor dispoziții legale, pârâtul a elaborat Regulamentul privind acordarea de distincții și premii personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat, aprobat prin Ordi
ÎCCJ 2014-03-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1443/2014
are care au impus, ulterior nașterii dreptului recurentei, adoptarea unor reglementări restrictive, nu pot justifica legal pasivitatea pe care autoritatea intimată a demonstrat-o într-o perioadă anterioară. Pentru considerentele arătate, în
ÎCCJ 2014-03-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1131/2014
obligația de a verifica listele înaintate de inspectoratele școlare și elaborarea ulterioară a ordinului de acordare. Curtea a mai apreciat că faptul că în alte trei județe au fost acordate aceste distincții nu îndreptățește reclamanta la p
Sursă