ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 35/2015

Decizia nr. 35/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/3/2010 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței să dispună anularea parțială a Deciziei nr. 4/2010 emisă de pârâtă privind măsurile dispuse pentru înlăturarea așa ziselor abateri constatate și consemnate în procesul - verbal de constatare din 12 ianuarie 2010, respectiv a măsurilor dispuse la pct. nr. 4, 5, 9 din decizie.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că măsurile dispuse la pct. 4, 5, 9 din Decizia nr. 4/2010 emisă de pârâta nu au un fundament legal.

Astfel, cu privire la pct. 4 din Decizie se arată că auditorii publici externi a Curții de Conturi au reținut eronat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de Mediu precum și art. 3-4 din Ordinul nr. 1166/2007 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localitate.

La pct. 5 din decizie, reprezentanții Curții de Conturi au reținut că A., în cadrul contractului din 3 noiembrie 2008, încheiat cu SC C. SA, ar fi finanțat nelegal contravaloarea mașinii de confecționat și ambalare, respectiv suma de 1.577.000 euro, cu motivarea că echipamentul nu ar fi avut legătură directă cu procesul de reciclare a maculaturii. Comisia de soluționare a contestațiilor a admis parțial acest punct și a dispus recuperarea doar a 50% din valoarea echipamentului.

În primul rând, apreciază reclamanta că auditorii Curții de Conturi nu au expertiza tehnică necesară pentru a stabili că un echipament industrial are sau nu legătură cu protecția mediului, mandatul legal al acestora limitându-se la verificarea modului de cheltuire a banilor sub aspect financiar, și nu tehnic.

Instalația finanțată se încadrează în reglementările Prevenirea și Controlul Integrat al Poluării, finanțarea fiind autorizată prin Autorizație Integrată de Mediu, potrivit O.U.G. nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integral al poluării.

Referitor la pct. 9 din decizie, reprezentanții Curții de Conturi au reținut eronat că în temeiul contractului de finanțare încheiat cu SC D. SRL, au fost decontate cheltuieli neeligibile reprezentând contravaloarea a 5.580 litri ulei pentru sistemul de ungere E., fără să țină cont că în Anexa nr. 1 la Contractul de finanțare din 30 decembrie 2008 este prevăzută ca și cheltuială eligibilă "sistem ulei”, ulei inclus în graficul de livrare a componentelor aferente proiectului și inclus în prețul instalației turbinelor destinată centralei pe bază de biomasă.

Achiziționarea utilajelor și echipamentelor

fără acest ulei special, care este parte componentă a sistemului de ulei, ar fi condus la imposibilitatea punerii în funcțiune a centralei electro - termice, acesta făcând parte din furnitura completă a sistemului de cogenerare.

Drept urmare, în mod eronat reprezentanții Curții de Conturi au dispus recuperarea contravalorii uleiului E., utilizat pentru sistemul de lubrifiere a modului de cogenerare a centralei termice

,

fără a se tine cont că era o componentă indispensabilă pentru punerea în funcțiune a utilajului.

Prin sentința civilă nr. 3473 din 14 decembrie 2010, a Tribunalului București, a fost admisă excepția de necompetență materială, cauza fiind declinată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

La data de 16 noiembrie 2011, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de SC C. SA.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 2307 din 24 iunie 2013 a Curții de Apel București, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. fiind respinsă ca neîntemeiată și cererea de intervenție accesorie formulată de SC C. SA.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 4/2010 emisă de pârâta s-a dispus la pct. 4 ca reclamanta A. sa calculeze sumele reprezentând cota de profit pentru proiectele finanțate din fondul de mediu pentru îmbunătățirea calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități și a cotei de profit și T.V.A.-ului aferent pentru celelalte proiecte aflate în derulare începând cu 27 aprilie 2009 și recuperarea acestora de la beneficiarii finanțării respectivelor proiecte.

Pentru a se dispune aceasta măsura a fost reținută decontarea nelegala a cotei de profit și T.V.A.-ului aferent acestuia pentru unele proiecte și a cotei de profit pentru proiecte aflate în derulare.

Instanța a reținut că în mod corect pârâtul a reținut că din moment ce Ghidurile Programului National de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spatii verzi în localități este aprobat prin ordine ale Ministrului Mediului, orice modificare nu putea fi făcută printr-o hotărâre a Comitetului Director al reclamantei ci tot printr-un astfel de ordin.

De asemenea s-a reținut că în mod corect au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 196/2005, potrivit cărora Comitetul Director al reclamantei are ca atribuție numai avizarea ghidurilor de finanțare aferente fiecărui program și proiect pentru protecția mediului și nicidecum aprobarea ori modificarea unor astfel de ghiduri.

Tot în mod corect, pârâta în actele contestate a reținut că în cazul în care profitul nu este inclus în cheltuielile eligibile conform ordinului mai sus indicat, cheltuielile sunt neeligibile.

Textul de la pct. 4 lit. c) din Anexa Ordinul ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1166/2007, nu lasă loc la interpretări deoarece cataloghează drept neeligibile orice alte taxe și cheltuieli, dacă nu sunt expres prevăzute la categoria de cheltuieli eligibile.

Astfel, pentru orice proiect aprobat pot exista cheltuieli eligibile si cheltuieli neeligibile.

Daca lucrările nu ar fi fost eligibile proiectul nu ar fi putut fi aprobat, însa nu înseamnă ca prin aprobarea proiectului toate cheltuielile aferente îndeplinirii respectivului proiect sunt eligibile.

Faptul ca recuperarea profitului și T.V.A.-ului aferent ar genera disfuncționalități beneficiarilor nu are nicio relevanta în cauza, relevanta fiind legalitatea măsurii dispuse și nu consecințele pe care le-ar avea executarea măsurilor dispuse de pârâtă pentru intrarea în legalitate.

Ca urmare, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea reclamantei privind contestarea măsurii de la pct. 4 din decizia emisă de Curtea de Conturi.

În legătură cu finanțarea contravalorii mașinii de confecționat și ambalare, ca urmare a contractului încheiat între reclamanta și intervenienta SC C. SA, deși prin decizia contestata la pct. 5 s-a dispus recuperarea de la SC C. SA Călărași a sumei de 1.577.000 euro reprezentând contravaloarea mașinii de confecționat și ambalare, prin Încheierea nr. 1/2010 prin care a fost soluționată contestația reclamantei, s-a admis în parte contestația și s-a reformulat măsura în sensul că se va recupera de la societatea indicată doar 50% din valoarea echipamentului „mașina de confecționat și ambalat”.

Referitor la susținerea reclamantei în sensul ca auditorii paratei nu au expertiza tehnica necesara pentru a afirma daca un echipament are legătură sau nu cu protecția mediului și că trebuiau să se limiteze la modul de cheltuire a banilor publici sub aspect strict financiar și nu tehnic, instanța a reținut ca o astfel de susținere nu poate fi temei pentru nelegalitatea măsurii dispuse astfel cum a fost modificata prin Încheierea nr. 1/2010.

Deși aparent titlul proiectului nu trebuie sa aibă nicio relevanță cu privire la finanțarea corectă sau nu din fondul de mediu a unui proiect, instanța a reținut că, în speță, tocmai inconsecvența intervenientei în denumirea proiectului ridică semne de întrebare cu privire la proiectul în integralitatea sa, dacă tot acest proiect vizează și are drept scop prevenirea poluării pentru a se încadra în dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005.

În privința susținerii intervenientei cu privire la utilizarea de tehnologii curate, instanța a reținut că o tehnologie inovativa nu este neapărat și o tehnologie curata sau mai puțin poluantă și nici reclamanta ori intervenienta nu au dovedit ca echipamentul achiziționat în cauză, ar fi mai puțin poluant decât a altor producători produse finite asemănătoare cu cele obținute cu respectivul echipament, respectiv hârtie igienică și prosoape de hârtie.

Componenta echipamentului care folosește la fabricarea unor produse finite este o componenta care tine de o cu totul alta activitate economică, aceea de producție de hârtie igienică, șervetele etc.

Pârâta in decizia contestată, astfel cum a fost modificata prin Încheierea nr. 1/2010, nu a susținut că întregul proiect nu ar fi eligibil, ci că doar o parte din acesta nu poate fi încadrat la destinațiile pentru care fondul de mediu poate fi utilizat, conform art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 196/2005.

Cu privire la raportul de expertiza întocmit în cauză se retine ca într-adevăr Ordinul ministrului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1166/2007 nu este aplicabil în ceea ce privește pct. 5 al deciziei contestate.

Totuși se retine ca expertul desemnat în cauza nu a arătat care este actul normativ si considerentele pentru care mașina de confecționare, ambalare, cu echipamentele aferente, este eligibilă potrivit legislației de mediu.

Faptul ca proiectul a fost aprobat printr-o hotărâre a comitetului de avizare, nu înseamnă ca un utilaj din cadrul proiectului poate fi încadrat în mod automat ca și cheltuială eligibilă din punctul de vedere al prevederilor O.U.G. nr. 196/2005.

Atâta timp cat o cheltuială se referă la un utilaj care are legătura cu o activitate de producție și ambalare a unor produse, se constată că acel utilaj nu aduce nicio contribuție la prevenirea poluării pentru a putea face obiectul finanțării din fondul de mediu (conform art. 13 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005 forma în vigoare la momentul aprobării proiectului).

Instanța de fond arată că nu se poate reține prevenirea poluării pentru componenta de ambalare atât timp cât prin ambalarea realizată de echipamentul din speță se introduce un ambalaj foarte greu degradabil, cum este folia de plastic, polietilena.

Sub acest aspect, raportul de expertiza conține contradicții, deoarece pe de o parte se arată că folia de plastic este foarte greu degradabilă, iar pe de altă parte se concluzionează ca utilajul care ambalează produsele în polietilena previne poluarea.

Practic, un ambalaj foarte subțire, argumentul forte în susținerea faptului ca utilajul previne poluarea, este imposibil de refolosit și foarte greu de reciclat deoarece colectarea sa devine imposibilă în situația în care fiind foarte subțire se și rupe extrem de ușor in bucăți foarte mici, ceea ce face imposibilă transportarea lui la pubele speciale pentru colectarea deșeurilor si apoi la centrele de colectare.

În concluzie, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată atât cerere reclamantei in privința contestării Încheierii nr. 1/2010 cât și a pct. 5 din Decizia nr. 4/2010, precum și cererea de intervenție formulata de SC C. SA.

Cu privire la pct. 9 din decizie, instanța a reținut ca fiind neîntemeiate criticile formulate, deoarece nu are nicio relevanta ca uleiul E. este inclus în graficul de livrare a componentelor aferente proiectului și inclus în prețul instalației turbinelor destinate centralei pe baza de biomasa deoarece important din punctul de vedere al considerării ca eligibile este dacă acel ulei este sau nu un consumabil.

Reținerea pârâtei din actele contestate nu a fost combătută de reclamantă cu niciun mijloc de probă.

În cazul în care producătorul sau furnizorul ar fi livrat uleiul în prețul utilajului, atunci se putea considera ca eligibilă respectiva cheltuială, deoarece însuși furnizorul consideră respectivul ulei ca parte componentă a instalației livrate și nu consumabil, necesar pentru punerea în funcțiune a instalației dar nu parte componenta a acesteia.

Ca urmare, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulată de SC C. SA ca neîntemeiate.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinței civile nr. 2307 din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București, a declarat recurs, reclamanta A., fundamentat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 raportat la art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea recurată nu este motivată, instanța de fond nu a arătat motivele de fapt și drept pentru care a respins acțiunea, ignorând în totalitate expertiza dispusă în cauză, încălcând astfel dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Hotărârea recurată este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Astfel, referitor la pct. 4 din decizie, instanța în mod eronat a reținut că prin Hotărârea Comitetului Director s-a modificat prevederile Ghidului, în fapt realizându-se doar o interpretare a prevederilor acestuia privind modul de aplicare.

În ședința menționată s-a hotărât că, exclusiv în ceea ce privește categoriile de lucrări eligibile, profitul și T.V.A.-ul aferent acestuia să fie decontat, având în vedere că profitul nu este o cheltuială distinctă ci este o componentă a prețului unei lucrări realizate de către executant pentru beneficiarul finanțării, iar la pct. 3 și 4 din Ghidul anexat la Ordinul nr. 1166/2007 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a programului național de îmbunătățire a calității mediului, prin realizarea de spații verzi se arată expres care sunt cheltuielile eligibile și care sunt neeligibile.

Contrar celor reținute de instanță, la pct. 4 lit. c) din Ghid, profitul și T.V.A.-ul aferent nu sunt incluse pentru a fi cheltuieli neeligibile.

În practică, aceste cheltuieli sunt subsumate noțiunii de realizare a unei investiții care presupune, pe de o parte, achiziția materialelor și, pe de altă parte, costul manoperei necesare pentru atingerea scopului propus și fiecare din cele două cheltuieli implică și adăugarea profitului vânzătorului.

Având în vedere și clauzele contractuale, contrar susținerilor instanței de fond, niciodată nu s-a interpretat că „lucrări eligibile” echivalează cu „cheltuieli eligibile”.

Cu privire la pct. 5 din decizie, este de menționat că instanța, contrar probelor administrate, dând o argumentare eronată și contradictorie a hotărârii recurate, a respins contestația.

Neconcordanța titlului proiectului este o chestiune pur formală, ce nu are implicații în a demonstra eligibilitatea pentru finanțarea Echipamentului, iar dacă, prin absurd, ar fi fost just raționamentul instanței, adică ar avea o valoare juridică titlul proiectului, atunci ar fi trebuit să considere neeligibile toate utilajele și nu doar cel reținut de Curtea de Conturi.

Inițial, Curtea de Conturi a dispus recuperarea sumei de 1.577.000 lei reprezentând contravaloarea întregului Echipament, iar ulterior prin Încheierea nr. 1/2010 s-a dispus recuperarea a 50% din valoare. Din moment ce s-a apreciat că 50% din valoare este eligibilă, instanța trebuia să analizeze motivul pentru care întregul Echipament nu a fost considerat neeligibil sau eligibil.

Este adevărat că reprezentanții Curții de Conturi au procedat conform competențelor care le revin, însă calificarea unui echipament ca neeligibil sau nu prin prisma legislației de mediu cât și prin prisma caracteristicilor tehnice ale Echipamentului, nu reprezintă un atribut al unor persoane cu studii economie.

Pentru a califica ca eligibil sau nu un echipament ar fi trebuit examinat Proiectul și Manualul de operare, adică normativele în baza cărora A. a verificat Proiectul SC C. SA și în baza cărora expertul judiciar a examinat eligibilitatea echipamentului în discuție.

Expertiza efectuată în cauză arată cadrul normativ care determina eligibilitatea utilajului, respectiv manualul de operare care prezintă categoriile de proiecte de protecția mediului ce pot fi finanțate de A., manual ce conține proceduri referitoare la determinarea, analiza, evaluarea, selectarea, finanțarea, urmărirea și controlul implementării proiectelor pentru protecția mediului.

Expertiza a avut ca obiectiv stabilit de instanță: dacă utilajul este sau nu eligibil conform obiectivelor de mediu și dacă acesta corespunde cerințelor impuse de protecția mediului și actele normative în baza cărora a fost finalizat, expertul tehnic neavând ca obiectiv să stabilească însăși actul normativ în baza căruia a calificat echipamentul eligibil, acesta fiind atributul exclusiv al instanței.

Instanța a ignorat întreaga expertiză tehnică întocmită în cauză, concluzia exprimată de instanță fiind total eronată și lipsită de temei legal.

Referitor la pct. 9 din decizia contestată, respectiv la proiectul „Extindere centrală” termică cu modul de cogenerare electrică”, instanța a respins și acest capăt de cerere cu argumente eronate și contradictorii.

Astfel, uleiul E. este parte componentă a sistemului de ulei, fiind indispensabil pentru prima umplere a sistemului, respectiv a instalației de ulei de joasă presiune, în vederea punerii în funcțiune.

În anexa nr. 1 la Contractul de Finanțare nerambursabilă din 30 decembrie 2008 este prevăzut ca și cheltuială eligibilă „sistem de ulei”.

Achiziționarea utilajelor și echipamentelor fără acest ulei special ar fi făcut imposibilă efectuarea probelor de punere în funcțiune a centralei electro - termice, acesta făcând parte din furnitura completă a sistemului de cogenerare.

Instanța de fond argumentează contradictoriu, reținând că nu au nici o relevanță faptul că uleiul E. este inclus în prețul instalației, iar apoi arată că doar în cazul în care producătorul sau furnizorul ar fi livrat uleiul în prețul utilajului se putea considera ca parte componentă a instalației livrate și nu consumate.

Faptul că uleiul este consumabil și că nu este inclus în prețul instalației nu înlătura faptul că uleiul este o componentă indispensabilă punerii în funcțiune a utilajului, aspect necontestat de pârât.

În concluzie, se apreciază că sentința are o motivare contradictorie, fiind lipsită de temei legal.

La data de 25 noiembrie 2013, a formulat cerere de intervenție accesorie, SC C. SA, solicitând admiterea recursului cu privire la pct. 5 din Decizia contestată arătând, în esență, ca utilajul pentru care Curtea de Conturi a considerat că se impune restituirea doar a 50% din valoare, contribuie la fabricarea unor produse finite, iar pentru a califica ca eligibil sau neeligibil utilajul, trebuie examinat Proiectul, Ghidul de finanțare și Manualul de operare, adică normativele în baza cărora A. a verificat Proiectul și în baza cărora și expertul a examinat eligibilitatea echipamentelor.

Față de concluziile expertizei judiciare, în mod eronat instanța de judecată a reținut că expertul numit nu a indicat actul normativ și considerentele pentru care echipamentul este eligibil potrivit legislației de mediu.

Concluzia la care a ajuns prima instanță, respectiv faptul că Echipamentul nu aduce nici o contribuție în lupta pentru prevenirea poluării, este eronată fără a ține cont că este o instalație care previne poluarea mediului, diminuând impactul unor deșeuri menajere și industriale, greu de eliminat.

Grație proiectului inovator ce a stat la baza conceptului Echipamentului, este posibilă o ambalare corespunzătoare a produsului finit la locul de producere, fapt ce rezultă din probatoriul administrat în cauză.

Intimata Curtea de Conturi nu a formulat întâmpinare dar a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat pentru aceleași argumente expuse și în întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual.

Cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC C. SA a fost admisă în principiu, în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015.

Hotărârea instanței de recurs;

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul este fondat.

Dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate ca prim motiv de recurs, vizează atât nemotivarea hotărârii date de instanță cât și motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii.

Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care au fost înlăturate argumentele și criticile formulate de părți.

Obligația instanței de a arăta explicit, în considerentele hotărârii pronunțate, motivele de fapt și drept avute în vedere, este esențială, fiind de natură a înlătura arbitrariu, făcând totodată posibilă exercitarea controlului judiciar.

Contestația formulată de A. a avut ca obiect anularea Încheierii nr. 1/2010 și anularea parțială a Deciziei nr. 4/2010, respectiv pct. 4, 5, 9 din decizie, ambele emise de Curtea de Conturi.

La pct. 4 din decizia contestată s-a reținut că „profitul și T.V.A. aferent profitului pentru unele proiecte și profitul pentru celelalte proiecte pentru lucrările executanților” nu intră în categoria cheltuielilor eligibile finanțate de Fondul pentru Mediu.

Instanța de fond a respins cest capăt de cerere, reluând argumentele expuse de intimată prin întâmpinare dar nu a analizat criticile petentei, prin raportare la clauzele Contractului de finanțare nerambursabilă, a Ghidului - anexa la Ordinul nr. 1166/2007 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi, nu a clarificat dacă este vorba de profit și T.V.A. aferent pentru lucrările prevăzute ca fiind eligibile sau despre profitul și T.V.A. prin raportare la întregul proiect.

Reclamanta a susținut că profitul nu este o cheltuială distinctă, ci este o componență a prețului unei lucrări realizate de către executant pentru beneficiarul finanțării, dar instanța nu a analizat aceste susțineri.

Cu privire la pct. 5 din Decizie, reprezentanții Curții de Conturi au reținut că în baza contractului din 3 noiembrie 2008 încheiat cu SC C. SA, A. a finanțat nelegal contravaloarea mașinii de confecționat și ambalat, respectiv suma de 1.577.000 euro, cu motivarea că echipamentul nu are legătură cu procesul de reciclare.

În urma contestației formulate de A., prin Încheierea nr. 1/2010, Curtea de Conturi, a admis în parte contestația și a dispus recuperarea a 50% din valoarea Echipamentului, apreciind că 50% din valoare este eligibil și 50% este neeligibil.

Instanța de fond a respins contestația reclamantei fără a arăta de ce un utilaj poate fi exigibil doar 50% și a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză fără a arăta care au fost argumentele avute în vedere.

În măsura în care se aprecia că probatoriu administrat este insuficient sau expertiza tehnică de specialitate este incompletă, instanța de fond în virtutea dispozițiilor art. 129 pct. 5 C. proc. civ., avea obligația de a dispune suplimentarea probatoriului pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt în vederea aplicării corecte a legii.

La stabilirea caracterului eligibil al Echipamentului expertul tehnic a avut în vedere „Proiectul privind prevenirea, reducerea și controlul integral al poluării” - criteriile de eligibilitate, schema de finanțare privind acordarea ajutorului de stat regional a Ghidului de finanțare pe baza Regulamentului Comisiei Europene nr. 1628, criteriile de eligibilitate ale Manualului de Operare A.

De asemenea, s-a avut în vedere și manualul de operare care conține proceduri referitoare la depunerea, analiza, evaluarea, selectarea, finanțarea, urmărirea și controlul implementării proiectelor pentru protecția mediului.

Instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei, dar nu a analizat criteriile de eligibilitate ale Manualului de Operare A., Ghidul de finanțare aprobat prin Hotărârea Comitetului de Avizare A. nr. 1/2008 avute în vedere de expert.

La pct. 9 din decizia contestată, s-a reținut că au fost aprobate și decontate cheltuieli neeligibile reprezentând contravaloarea a 5.580 litri ulei pentru sistemul de ungere E.

Instanța a respins și acest capăt de cerere fără a analiza susținerile reclamantei și fără a stabili dacă uleiul E. este parte componentă a sistemului de ulei fiind indispensabil atât pentru umplerea sistemului, așa cum se susține în apărare.

În anexa nr. 1 a Contractului de finanțare nerambursabilă din 30 decembrie 2008 este prevăzut ca fiind cheltuieli eligibile „sistemul de ulei” iar reclamanta a susținut că achiziționarea utilajelor fără uleiul special E. ar fi făcut imposibilă efectuarea probelor și punerea în funcțiune a centralei electro - termice, parte a sistemului de cogenerare, dar instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns criticilor formulate.

Având în vedere incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 7 raportat la art. 313 C. proc. civ., pentru stabilirea pe deplin a situației de fapt, în scopul aplicării corecte a legii, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului și casarea cauzei cu trimitere pentru rejudecare.

Deși au fost invocate mai multe motive de recurs, se constată că față de admiterea primului motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 raportat la art. 313 C. proc. civ., nu se impune a fi analizate celelalte motive de recurs, urmând ca argumentele părților să fi avut în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554 va admite recursul, va admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta SC C. SA, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2307 din 24 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite cererea de intervenție formulată de intervenienta SC C. SA în interesul recurentei - reclamante A.

Casează sentința atacată si trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.