ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1894/2015

Decizia nr. 1894/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prima instanță

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare din 6 septembrie 2013, până la soluționarea în fond a cererii de anulare a actului administrativ menționat anterior.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 13 din 27 ianuarie 2014, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare a efectelor a actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare din 6 septembrie 2013.

Instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, s-a constatat că prin aspectele invocate de reclamantă se face dovada unor împrejurări de fapt și de drept de natură a înlătura prezumția de legalitate a actului administrativ atacat.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube iminente, Curtea de Apel Oradea a apreciat că prin executarea actului administrativ atacat s-ar crea societății reclamante o situație financiară nefavorabilă.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 13 din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea a declarat recurs Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Criticile aduse sentinței recurate vizează, în esență, următoarele aspecte.

În opinia recurentei susținerile reclamantei SC A. SRL, dezvoltate în cererea de chemare în judecată, sunt nefondate, având în vedere faptul că, aceasta nu aduce argumente relevante care să contracareze cele reținute de APDRP prin procesul-verbal de constatare.

Reclamanta, în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.

Se mai arată că referitor la îndeplinirea condiției cazului bine justificat nu se poate încadra în categoria acelor circumstanțe de fapt sau de drept care se referă la necompetența autorității care a încheiat actul administrativ a cărui suspendare se solicită, lipsa totală a unui temei juridic care să fundamenteze actul ori alte astfel de situații și care să nu echivaleze cu judecarea fondului cauzei.

Susține recurenta că din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă, constată că recursul a rămas fără obiect pentru următoarele considerente.

Referitor la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 și 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauza prezentă, prin Sentința nr. 247/CA-P.I. din 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea reclamantei SC A. SRL având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 6 septembrie 2013.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că s-a făcut dovada că după pronunțarea sentinței atacate a fost soluționat fondul acțiunii principale în anularea actului administrativ.

Ca urmare, soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative, conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acțiunii în anulare.

Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele acestei decizii, recursul se va respinge ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 13/CA -PI din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2015.

Procesat de GGC - CL