ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1480 din 11 noiembrie 2019 judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța, secția penală, în baza art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) din C. proc. pen. cu referire la art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 50 din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat soluționarea plângerii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea acestei soluții, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța a reținut că la data de 30 iulie 2019 petentele A., B., C., D., E. SRL, F. și G. prin apărătorul ales au formulat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și au solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București motivat de faptul că obiectul sesizării îl constituie cercetarea existenței unor presupuse infracțiuni de fals în legătură cu documentele care atestă preluarea de către sindicatele libere (A.) a patrimoniului fostei uniuni sindicale subordonate regimului comunist (H.), documente ce au fost încheiate în municipiul București, împrejurare ce rezultă chiar din conținutul documentelor existente la dosarul cauzei.

S-a mai arătat că cererea de acordare a personalității juridice a A. a fost adresată Judecătoriei Sectorului 1 București, iar prin Sentința civilă nr. 782 din 15 martie 1990 Judecătoria Sectorului 1 a acordat personalitate Juridică CNRLR.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că că potrivit art. 41 C. proc. pen. după teritoriu conmpetența este determinată în ordine de:

a) locul săvârșirii infracțiunii

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul

c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică sau după caz sediul inculpatului persoană juridică la momentul la care a săvârșit fapta

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate

Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

S-a reținut că petentele au invocat faptul că documentele despre care se afirmă că ar purta un caracter ilicit au fost încheiate pe teritoriul Municipiului București, competența aparținând atât material, prin prisma naturii infracțiunii, cât și teritorial Judecătoria Sectorului 1 București.

Analizând actele Dosarului de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin ordonanța din data de 13 iulie 2018 s-a dispus clasarea cauzei privind plângerile depuse de numitul I. în calitate de asociat la SC J. SRL și SC K. SA Năvodari împotriva petenților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale pe de o parte și decesul unor persoane, pe de alta parte, respectiv au fost pronunțate soluții similare de către ale organe judiciare, în ultimul rând.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare parțială a înscrisurilor în referire la sintagmele cu conținut contrafăcut/nereal, respectiv:

- procesul-verbal din 4 iulie 1990 contrafăcut la rubrica "semnătura - L., aceasta aparține lui M., decedat.

- tranzacția generală din 7 noiembrie 1991 încheiată întra A. - N., B. - O. și CSI Frăția - P. sub aspectul partajării unui patrimoniu inexistent

- statutul A. din 7 martie 1990 care prevede în art. 26 că "patrimoniul Consiliului General al H. este dobândit de Consiliul acestei structuri sindicale ca succesor universal prin absorbție.".

Analizând toate actele de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat, fără echivoc, faptul că locul săvârșirii presupusei fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată este Sectorul 1 București,

Astfel la fila x dup se află Rezoluția din data de 19 septembrie 2011 dată de procurorul din cadru DNA din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în Dosarul penal nr. x/2011 de neîncepere a urmăririi penale față de N. și față de persoanele neidentificate, care au redactat Statutul CNRSL, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 5 C. pen. cu art. 13 C. pen.

În această rezoluție, s-a reținut că prin Sentința civilă nr. 782 din 16 martie 1990 a Judecătoriei sectorului 1 București s-a acordat personalitate juridică A.

În rezoluția DNA din data de 19 septembrie 2011 s-a mai reținut că A. reprezentată de vicepreședinte Q. a încheiat la 4 iulie 1990 un proces-verbal fals de predare-primire a patrimoniului fostului H. în baza prevederilor Statutului A.

Deși în acest proces-verbal figurează ca reprezentant al A. L., în fapt actul a fost semnat de un anume M. care a recunoscut în fața organelor de urmărire penală că a semnat acest act fără mandat de la A. la instigarea lui Q. și N.

S-a mai reținut că în rezoluție se face referire și la faptul că "confederațiile menționate încheie la 7 noiembre 1991 un act intitulat tranzacție generală prin care își împart fondurile lichide și casele de odihnă și tratament ale H."

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că procesul-verbal din data de 4 iulie 1990 aflat la fila x dup este încheiat între CNPOSL și A. care ala acea dată avea sediul social în Sectorul 1 București, conform Sentinței civile nr. 782/1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București, procesul-verbal este încheiat în baza art. 26 din Statutul A., care la 4 iulie 1990 avea sediul social în București.

Prin urmare, s-a apreciat că locul săvârșirii presupusei fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată este sectorul 1 București, sediul social al A. la data de 4 iulie 1990.

De asemenea, s-a arătat că din toate actele ce au făcut obiectul cercetării penale atât în Dosarul nr. x/2018 cât și în Dosarul penal nr. x/2011 al DNA - București, rezultă fără echivoc faptul că înscrisurile ce au făcut obiectul cercetări penale în ambele dosare sunt aceleași, că au fost încheiate în București, că persoanele care le-au semnat, că reprezentații părților semnatare locuiau în București și că acolo le-au semnat.

Un alt exemplu, reținut de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța este certificatul nr. 436 de înființare a Direcției Generale a Caselor de odihnă și tratament ale Sindicatelor libere sub îndrumarea și controlul CNDLR cu sediul în București, Aleea x, sector 1 - fila x dup.

S-a mai precizat că la fila x se află decizia dată de L., coordonator principal al CNSLR de înființare a Direcției Generale Economice a Caselor de odihnă și tratament ale Sindicatelor libere încheiată tot la sectorul 1 București.

Din actul adițional la contractul și statutul SC E. SRL rezultă de asemenea fără echivoc că sediul social ala cestei societăți este București, str. x, precum și că persoanele semnatare - N., P. aveau domiciliile în București la data semnării actului.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța a constatat că în urma analizei actelor analizate mai sus, plângerea împotriva Ordonanței din data de 13 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța este de competența judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Or, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de competența judecătoriei, iar din actele de urmărire penală arătate mai sus rezultă că locul săvârșirii infracțiunii, locuința suspecților și sediul persoanelor juridice semnatare ale înscrisurilor ce au făcut obiectul cercetării penale se află în Sectorul 1 București.

Judecătorul a mai menționat că trebuie respectată ordinea de prioritate a competenței teritoriale stabilită în ordinea lit. a), b), c), d) din art. 41 din C. proc. pen., iar în speță teritoriul la care se referă art. 41 alin. (1) lit. a), b), c), R. este unul și același, respectiv Sectorul 1 București.

S-a mia reținut că în speță, nu există situația în care o infracțiune să se fi săvârșit în circumscripția mai multor instanțe, astfel că nu se aplică regula competenței egale prevăzute de art. 41 alin. (3) din C. proc. pen.

Prin Încheierea din 6 februarie 2020 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 București au fost respinse excepțiile de necompetență funcțională, după materie și după calitatea persoanei a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocate de intimatul N.

În baza art. 47 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și art. 50 din C. proc. pen., au fost admise excepțiile de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocate de intimații H. și SC S. SA.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

În baza art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a fost constat intervenit conflictul negativ de competență și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 București, a arătat că prin Ordonanța nr. 106/P/2018 din 13 iulie 2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerile formulate de către petentul I. în calitate de asociat acționar al SC J. SRL și SC K. SA NĂVODARI împotriva SC E. SRL, F., G., CNSLR FRĂȚIA - prin T., B. - prin O., C. - prin U. și D.- prin V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată prev. de art. 322 C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, pe de o parte iar, pe de altă parte, decesul unor persoane, respectiv au fost pronunțate soluții similare de către alte organe judiciare.

Totodată, s-a dispus clasarea cauzei și în raport de plângerile formulate de către CONFEDERAȚIA GENERALĂ A MUNCII CGM (fostă Uniunea Generală a Sindicatelor din România) reprezentată de W. și SC S. SA sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată prev. de art. 322 C. pen.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea și continuarea cercetărilor pentru verificarea existenței elementelor constitutive ale infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, înșelăciune prev. de art. 244 C. pen., denunțare calomnioasă prev. de art. 259 C. pen. și determinarea înmatriculării unei societăți în temeiul unui act constitutiv fals prev. de art. 2802 C. pen.

De asemenea, s-a dispus sesizarea, la dobândirea caracterului definitiv al ordonanței, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Constanța, cu propunerea de desființare parțială a înscrisurilor conform celor reținute în considerentele ordonanței, cu referire la sintagmele cu un conținut contrafăcut/nereal, respectiv:

a) Procesul-verbal din 4 iulie 1990 - document contrafăcut la rubrica "semnătură - L. (aceasta aparține numitului M.-decedat) și cu referire la sintagmele "s-a procedat la predarea-primirea patrimoniului, conform anexelor 1, 2 și 3, respectiv bilanțul contabil, execuția bugetară și balanța la 31 decembrie 1989." și "în predarea patrimoniului fostului H. s-a avut în vedere și Sentința civilă 732/1990 a JSI București, recunoscându-se în întregime prevederile statului."

b) "tranzacția generală" din 7 noiembrie 1991 încheiată între CNSLR N., B./O. și CSI Frăția/P., sub aspectul partajării unui patrimoniu inexistent (al H. - raportat la care nu exista niciun titlu), fiind consemnată în fals sintagma "partajarea și obținerea patrimoniului sindical care a aparținut fostului H.".

c) statutul CNSLR din 7 martie 1990 care prevede în art. 26 că "patrimoniul Consiliului General al H. este dobândit de Consiliul acestei structuri sindicale, ca succesor universal prin absorbție."

S-a reținut că plângerile care au stat la baza cercetărilor efectuate în dosarul cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța au vizat în principal folosirea în vederea producerii de consecințe juridice a Procesului-verbal încheiat la data de 4 iulie 1990 (constatat a fi încheiat în fals prin Rezoluția nr. x/P/2011 din data de 2 mai 2011 a DNA - Structura centrală, soluție menținută prin Sentința penală nr. 709f din 12 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/2011 al Tribunalului București - secția I penală) și, în subsidiar, infracțiunile cu privire la care în cauză s-a dispus soluția disjungerii.

În ceea ce privește competența de soluționare a plângerilor deduse judecății, judecătorul de camera preliminară a constatat că soluția de clasare dispusă prin Ordonanța nr. 106/P/2018 a avut ca punct de plecare sesizarea numitului I. în calitate de asociat acționar al SC J. SRL și SC K. SA Năvodari.

Împotriva acesteia au formulat plângere atât numitului I., cât și numitul N., audiat în calitate de martor în cauză.

Plângerea formulată de către numitului I. a fost adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a efectuat cercetările în cauză ca efect al Ordonanței nr. 240/II/3/2018 a procurorului general prin care s-a dispus preluarea Dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța în raport de complexitatea cauzei și a deficitului de personal de la parchetul de pe lângă această instanță.

Cea de a doua plângere a fost adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, fiind înaintată ulterior în vederea reunirii la Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța, care era învestită cu plângerea formulată de către petentul I. împotriva Ordonanței nr. 106/P/2018.

S-a mai arătat că soluția de clasare a fost dispusă de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța ca efect al preluării cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, care fusese inițial sesizat cu plângere de către petentul I., cercetările în cauză fiind restrânse ca urmare a precizărilor ulterioare făcute de petent, la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată și uz de fals, interesul imediat al acestuia fiind de desființare a înscrisurilor constatate a fi false, pentru ca în acest mod să se revină la situația anterioară, partajării bunurilor ce au făcut parte din patrimoniul UGRS (prin tranzacția din 7 noiembrie 1991 prin care s-a distribuit între CNSLR, B. și CSI Frăția patrimoniul fostului UGRS), astfel ca bunurile ce fac parte faptic și din patrimoniul SC S. SA să rămână și de drept în proprietatea UAT Năvodari, care a fost înființată de către Consiliul Local al orașului Năvodari și în folosul căreia s-au făcut mai multe investiții publice cu fonduri europene.

S-a menționat că imobilele clădiri și terenuri ce compun patrimoniul Taberei de copii Năvodari fac parte din patrimoniul SC E. SRL, astfel că judecătorul a constatat că urmarea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a produs în orașul Năvodari.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:

a) locul săvârșirii infracțiunii;

b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Potrivit art. 41 alin. (4) C. proc. pen., când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

Din considerentele menționate anterior, judecătorul de cameră preliminară a reținut că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și-a stabilit competența de a efectua urmărirea penală în baza art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. - locul unde s-a săvârșit o parte a presupusei activități infracționale (Năvodari).

În aceste condiții, judecătorul a apreciat că în cursul urmăririi penale a fost respectată ordinea de prioritate prevăzută în alin. (1) al art. 41 din C. proc. pen., fiind obligatorie sesizarea instanței competente cu respectarea priorității competenței teritoriale stabilite de articolul menționat.

A menționat că în condițiile în care o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, cum este situația din cauza pendinte, oricare dintre acestea este competentă să o judece, conform alin. (3) al art. 41 din C. proc. pen. Cu toate acestea, dacă sesizarea are loc succesiv, în condițiile alin. (4) al art. 41 din C. proc. pen., competența revine instanței mai întâi sesizate, respectiv, în speță, Judecătoriei Constanța.

În continuare, judecătorul urmează a analiza excepțiile de necompetență funcțională, după materie și după calitatea persoanei a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocate de intimatul N.

Competența funcțională este forma de competență prin raportare la care este stabilită activitatea de judecată sau de urmărire penală pe care o poate efectua instanța sau organele de urmărire penală. În cauza dedusă judecății, competența revine exclusiv judecătorului de cameră preliminară, potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., astfel că această excepție urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește competența după calitatea persoanei, s-a invocat că judecarea cauzei ar reveni Curții de Apel, întrucât, în perioada martie 1990 - martie 1993, intimatul N. era și avocat în cadrul Baroului București

Judecătorul a constatat că intimatul N. a avut calitatea de martor în Dosarul nr. x/2018 preluat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, iar nu calitate de suspect sau inculpat, infracțiunile cercetate nefiind săvârșite de către acesta, pentru a opera competența după calitatea persoanei prevăzută de art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., astfel că această excepție urmează a fi respinsă.

Cu privire la competența după materie, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen., s-a arătat că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Cu toate că s-a dispus prin Ordonanța nr. 106/P/2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și disjungerea sub aspectul infracțiunilor a căror judecare în primă instanță revine tribunalului, judecătorul a susținut că soluția de disjungere nu reprezintă o soluție de netrimitere în judecată și nu poate face obiectul plângerii prevăzute de art. 340 din C. proc. pen.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Constanța și Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe petenții D., C., G., Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția, SC E. SRL, Confederația Națională Sindicală B. și F. este Judecătoria Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Verificând actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 19 octombrie 2018 petenții D., C., G., Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția, SC E. SRL, Confederația Națională Sindicală B. și F. au formulat plângere împotriva ordonanței din 13 iulie 2018 date în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin această ordonanță s-a dispus, printre altele, o soluție de clasare, în temeiul art. 16 lit. f) și i) din C. proc. pen., cu privire la plângerile depuse de numitul I. în calitate de asociat la SC J. SRL și SC K. SA Năvodari împotriva petenților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale pe de o parte, decesul unor persoane, pe de alta parte, respectiv au fost pronunțate soluții similare de către ale organe judiciare.

De asemenea, prin aceeași ordonanță, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Constanța, cu propunerea de desființare parțială a unor înscrisuri, în ceea ce privește sintagmele cu un conținut contrafăcut/nereal.

Prin plângerea formulată, petenții D., C., G., Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția, SC E. SRL, Confederația Națională Sindicală B. și F. au solicitat, în esență, schimbarea temeiului clasării din cel prevăzut de art. 16 lit. f) din C. proc. pen., în cel prevăzut de art. 16 lit. i) din C. proc. pen., întrucât faptele analizate în cuprinsul ordonanței au făcut obiectul unor cercetări anterioare, în cadrul cărora s-au dispus soluții definitive.

Ca o consecință a schimbării temeiului soluției de netrimitere în judecată, petenții au solicitat și înlăturarea dispozițiilor privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu privire la desființarea înscrisurilor, respectiv a procesului-verbal din 4 iulie 1990, tranzacția generală din 7 noiembrie 1991, statutul CNSLR din 7 martie 1990.

Înalta Curte notează că obiectul principal al cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată, fiind vizată, implicit, și solicitarea procurorului de desființare a unor înscrisuri falsificate.

Conform art. 340 alin. (1) din C. proc. pen. persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din aflate în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, rezultă că presupusa activitatea infracțională de falsificare a înscrisurilor, a căror desființare este pusă în discuție, s-a desfășurat pe raza Sectorului 1 București.

Astfel, la fila x și urm. vol. I d.u.p. x/2018 se află rezoluția din data de 19 septembrie 2011 dispusă de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA, secția de combatere a corupției, în Dosarul penal nr. x/2011, prin care s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale, față de numitul N. și față de persoanele neidentificate care au redactat Statutul CNRSL, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu art. 13 C. pen.

În cuprinsul acestuia act procurorul a constatat că prin Sentința civilă nr. 782 din 16 martie 1990 a Judecătoriei sectorului 1 București (aflată la fila x și urm. d.u.p. x/2018) s-a acordat personalitate juridică A.

În cuprinsul aceleiași rezoluții s-a mai reținut că A., reprezentată de vicepreședinte Q., a încheiat la data de 4 iulie 1990 un proces-verbal fals de predare-primire a patrimoniului fostului H. în baza prevederilor Statutului A. Acuzarea a precizat că, deși în cuprinsul procesului-verbal apare ca reprezentant al A. numitul L., în fapt actul a fost semnat de numitul M., care a recunoscut în fața organelor de urmărire penală că a semnat acest act fără mandat de la A. la instigarea lui Q. și N.

Înalta Curte observă că procesul-verbal din data de 4 iulie 1990 (aflat în copie la fila x d.u.p. x/2018) este încheiat între CNPOSL și A. care la acea dată avea sediul social în Aleea x, Sectorul 1 București, conform Sentinței civile nr. 782/1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București, procesul-verbal fiind încheiat în baza art. 26 din Statutul A.

În legătură cu tranzacția generală semnată de reprezentanții CNSLR (cu sediul în Sectorul 1 București), CNS "B.", CNSI "FRĂȚIA" la data de 7 noiembrie 1991, aflată în copie la fila x și urm. vol. I d.u.p. x/2018, procurorul a reținut că prin acest act intitulat tranzacție generală confederațiile menționate și-au împărțit fondurile lichide și casele de odihnă și tratament ale H.

Referitor la competența materială, Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, întrucât cercetările cu privire la care s-a pronunțat soluția de clasare au vizat infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Raportând aceste dispoziții legale la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București se încadrează în ordinea stabilită de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., fiind instanța pe raza căreia s-a desfășurat pretinsa activitate infracțională, respectiv cea de falsificare Procesului-verbal din 4 iulie 1990, a tranzacției generale din 7 noiembrie 1991 și a statutului CNSLR din 7 martie 1990.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe petenții D., C., G., Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția, SC E. SRL, Confederația Națională Sindicală B. și F. în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenții D., C., G., Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România Frăția, SC E. SRL, Confederația Națională Sindicală B. și F. în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2020.

Procesat de GGC - LM