ÎCCJ, decizie (scj.ro #83670)

Contract de leasing imobiliar. Momentul

încheierii

Încheierea

unui contract de leasing imobiliar în care statul reprezentat de FPS (în

prezent APAPS) nu este acționar majoritar la societatea pârâtă, nu mai impune reguli

speciale privind vânzarea sau leasingul imobiliar cu clauză irevocabilă de

vânzare a activelor, conform dispozițiilor OUG nr.88/1997, ci devin incidente

prevederile art.969 C.civ., care consacră convenția părților la putere de lege

și atunci când se referă la stabilirea prețului de vânzare fără a fi în

contradicție cu Regulamentul valutar și Legea contabilității nr.82/1991.

Secția

comercială, decizia nr.1536 din 5 martie 2002

Prin sentința civilă nr.3720 din 29 noiembrie 1999  a Tribunalului Dolj

s-a admis  parțial acțiunea reclamantei SC „RI” SRL împotriva

pârâtei  SC „C” SA Craiova, s-a anulat parțial contractul de leasing

imobiliar din octombrie 1998 în ceea ce privește clauzele de la art.6 și 7 și

s-a constatat că prețul de vânzare al activului SC „B.P.” SRL privește o

anumită sumă de lei plătibilă în redevență lunară pentru perioada scursă de la

perfectarea contractului, că reclamanta nu a preluat contractul de locație al

activului și i s-au aprobat  lucrări de investiții pe care le-a și

executat, după care, a inițiat procedura  de negocieri pentru încheierea

contractului de leasing, când statul nu mai era acționar majoritar, fiind

aplicabile dispozițiile art.27 din OUG nr.88/1997.

Prin decizia nr.456 din 27 aprilie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a luat act că reclamanta  a

renunțat la judecata apelului și s-a admis apelul pârâtei schimbându-se

sentința, în sensul că, s-a respins ca nefondată  acțiunea, reținându-se

că începând cu 7 iulie 1998, statul nu mai era acționar majoritar la SC „C” SA,

astfel încât legea nu mai impunea reguli speciale pentru vânzarea sau leasingul

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare a activelor, devenind aplicabile

dispozițiile art.969 C.civ., convenția legal încheiată în urma negocierii

părților fiind legea acestora.

Reclamanta a declarat recurs, susținând că, instanța de apel a apreciat greșit,

atunci când a reținut că la încheierea contractului cu pârâta, statul nu mai

era acționar majoritar la SC „C” SA, deoarece negocierile cu pârâta demaraseră

cu mult timp înainte, sub incidența  OUG nr.88/1997.

De asemenea, s-a apreciat că stabilirea prețului în dolari este valabil

deoarece acesta este rezultatul acordului de voință al părților, dar acest

acord vine în contradictoriu cu Regulamentul valutar BNR și Legea nr.82/1991.

Analizând motivele de recurs invocate în raport cu materialul probator

administrat în cauză, se constată că  recursul este nefondat.

Contractul de leasing imobiliar din octombrie 1998 intervenit între părți s-a

încheiat după ce la 7 iulie 1999 statul, reprezentat prin FPS la acea dată,

nu  mai era acționar majoritar la SC „C” SA Craiova, situație ce rezultă

din  înscrierea de mențiuni făcută în Registrul Comerțului.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că nu mai erau incidente dispozițiile

OUG nr.88/1997, care reglementează posibilitatea vânzării activelor societății

comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este

acționar majoritar.

În ceea ce privește încheierea contractului  între părți s-au purtat

negocieri ample în perioada în care statul era acționar majoritar dar aceasta

nu are relevanță în sensul aplicării dispozițiilor OUG nr.88/1997, ținând seama

că încheierea contractului s-a făcut la o dată când societatea contractantă

devenise o societate cu capital privat de 60,64 %, iar statul devenise acționar

minoritar cu 39,36%.

Prin urmare, operațiunea de vânzare intervenită între  părți s-a făcut în

mod liber, prin negocieri, iar contractul exprimând voința părților are,

potrivit art.969 C.civ., putere de lege a părților.

O eventuală modificare a unui astfel de act juridic nu se poate realiza decât

prin aceeași modalitate a acordului de voință, în denunțarea lui.

Prețul și modalitatea stabilirii lui cu referire la cursul leu/dolar în vigoare

în ziua efectuării plății, este, de asemenea, rezultatul voinței părților.

Prin clauza respectivă, nu a fost încălcat Regulamentul valutar al BNR și nici

Legea contabilității nr.82/1991, iar potrivit art.7 alin.2 din contractul de

leasing, plata urma să se facă  în lei, astfel cum o demonstrează și

chitanțele aflate la dosar.

În consecință, recursul a fost respins, iar decizia recurată a fost menținută.