ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 112/2015

Decizia nr. 112/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 70 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., din cadrul C., prin care solicita anularea Deciziei nr. 236 din 27 ianuarie 2012, emisă de D., din cadrul autorității pârâte.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin actul administrativ contestat, s-a dispus anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap din 09 aprilie 2009, eliberat reclamantei de către D. din cadrul Consiliului Județean Sibiu.

La baza emiterii deciziei contestate a stat Raportul de reevaluare nr. 110774 din 26 ianuarie 2012, întocmit de către Comisia de experți, raport care cuprinde rezultatele evaluării sociale, medicale și psihologice, din care rezultă că în urma reevaluării reclamantei, având în vedere lipsa documentelor medicale anterioare care să ateste existența și evoluția bolii în timp, nu se poate confirma diagnosticul de astm bronșic care a fundamentat încadrarea în grad de handicap.

Comisia Superioară a anulat certificatul de încadrare pentru motivul de fond al neîndeplinirii criteriilor prevăzute de Ordinul nr. 762/2007

privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap

, iar nu pentru considerente ce țin de componența organului emitent, nerespectarea formei prevăzută de lege sau a procedurii legale de emitere.

Sub acest aspect, se apreciază că pârâta Comisia Superioară - ca organ administrativ ierarhic superior D. Sibiu, în procedura prevăzută de art. 90

2

alin. (1) lit. c) pct. 1 din Legea nr. 448/2006, modificată și completată prin

O.U.G. nr. 84/2010,

detaliată prin Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 1506/2010, putea verifica dacă gradul de handicap din certificatul de încadrare este în concordanță cu criteriile din Ordinul nr. 762/2007.

În ce privește posibilitatea anulării actului de către emitent din perspectiva art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, se reține că acest text de lege are caracter de normă generală, de la care s-a derogat prin legislația specială - art. 90

2

alin. (1) lit. c) pct. 1 din Legea nr. 448/2006 și Ordinul nr. 1506/2010 - în sensul că s-a prevăzut posibilitatea reevaluării, dacă sunt sesizate nereguli în urma unor acțiuni de control, cât și a anulării unor certificate de încadrare emise cu nerespectarea condițiilor legale.

Cât privește temeinicia Deciziei nr. 236 din 27 ianuarie 2012 emisă de Comisia Superioară, se reține că la baza emiterii acestei decizii a stat Raportul de reevaluare nr. 110774 din 26 ianuarie 2012 întocmit de către Comisia de experți, raport care cuprinde rezultatele evaluării sociale, medicale și psihologice și care, la concluziile și recomandările medicului, a reținut în ce privește diagnosticul actual că din datele clinice și paraclinice existente la momentul reevaluării, prin lipsa documentelor medicale anterioare, care să ateste debutul precoce și existența și evoluția bolii în timp, nu se poate confirma diagnosticul de astm bronșic. Se confirmă diagnosticul de sindrom bronșitic cronic, fără disfuncție ventilatorie la momentul examinării.

În motivarea propunerii efectuate prin acest raport de reevaluare s-a arătat că, în conformitate cu concluziile reevaluărilor de specialitate medicale, psihologice și sociale, prin lipsa documentelor medicale anterioare, care să ateste existența și evoluția bolii în timp, nu se poate confirma existența afecțiunii medicale care a stat la baza încadrării.

În fapt, se reține, deci, că raportul de reevaluare al reclamantei întocmit de Comisia de experți, ale cărei concluzii au fost redate mai sus, infirmă diagnosticul de astm bronșic, constatat prin Certificatul

de încadrare în grad de handicap din 09 aprilie 2009.

Din actele medicale de care s-a prevalat reclamanta în probațiune, rezultă că aceasta suferă de astm bronșic, astfel că din această perspectivă concluziile raportului de reevaluare a reclamantei sunt inexacte.

Însă, conform prevederilor cap. 4 - Secțiunea D - Funcțiile sistemului respirator, Evaluarea Gradului de Handicap în afectarea funcțiilor sistemului respirator, din Ordinul nr. 762/2007 privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap, pentru a beneficia de grad de handicap accentuat, în cazul astmului bronșic, afecțiunea respiratorie trebuie să fie contractată precoce, respectiv în copilărie, adolescență sau tinerețe până la 26 de ani și să determine tulburări funcționale permanente sau care riscă să devină permanente.

Or, reclamanta a depus la dosar, în copie, doar acte medicale emise în anul 2009, când avea 54 de ani, sau ulterioare acestui moment, iar prin mandatar a învederat instanței că nu înțelege să propună administrarea probei cu expertiza medico-legală, astfel că prin probatoriul administrat, în lipsa unor acte medicale emise la momentul îmbolnăvirii și pe parcursul evoluției afecțiunii în timp, n-a reușit să dovedească debutul precoce al bolii de care suferă, care ar fi calificat afecțiunea sa drept handicapată, și astfel să infirme concluziile raportului de reevaluare.

Întrucât reclamanta nu îndeplinea condiția de fond prevăzută în Ordinul nr. 762/2007 pentru încadrarea în grad de handicap, a debutului precoce al bolii, certificatul de încadrare este nelegal emis, iar Comisia Superioară, în mod corect, conform art. 6 lit. c) și art. 13 alin. (2) din acest ordin, a dispus anularea actului nelegal.

Aprecierile reclamantei privind încălcarea

principiului neretroactivității legii civile, prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 84/2010 și ale

Ordinului nr. 1506/2010

certificatului său de încadrare în grad de handicap emis în anul 2009, nu pot fi primite

cât timp acesta este nelegal emis, iar posibilitatea anulării este prevăzută printr-un act normativ ulterior, efectele anulării producând efecte doar pentru viitor și nu retroactiv, conform art. 90

3

din Legea nr. 448/2006, modificată și completată prin

O.U.G. nr. 84/2010.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând criticile și argumentele invocate în fața instanței de fond drept motive de nelegalitate a actului administrativ contestat, și susținând, în esență, următoarele:

- instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în sensul că nu a observat și sancționat necompetența D., din cadrul autorității pârâte, de a anula Certificatul de încadrare în grad de handicap din 09 aprilie 2009, eliberat reclamantei de către D. din cadrul Consiliului Județean Sibiu;

- hotărârea recurată cuprinde o motivare străină de natura cauzei, întrucât dispozițiile legale invocate nu prevăd posibilitatea reevaluării certificatelor de încadrare în grad de handicap, care sunt nerevizuibile;

- hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, care nu sunt aplicabile retroactiv și nu permit revizuirea și anularea certificatelor de încadrare în grad de handicap.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Obiectul acțiunii formulate în cauză îl constituie anularea Deciziei nr. 236 din 27 ianuarie 2012, emisă de D.

Prin acest act, ca urmare a Raportului de reevaluare nr. 110774 din 26 ianuarie 2012, întocmit de către Comisia de experți, s-a dispus anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap din 09 aprilie 2009, eliberat recurentei-reclamante de către D. din cadrul Consiliului Județean Sibiu.

Principalul motiv de nelegalitate a actului contestat (din care derivă și celelalte critici), invocat de recurenta-reclamantă în fața primei instanțe și reiterat în cererea de recurs, este acela că nu era de competența D. anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap din 09 aprilie 2009.

Critica este neîntemeiată.

Astfel, stabilind atribuțiile Comisiei superioare, art. 90

2

din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, prevede că acest organism

„stabilește prin decizie reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acțiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale sau în situația în care se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale” (art. 1 lit. b)).

Același articol, prevede că „În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), Comisia superioară emite decizii (…). de anulare a încadrării în grad și tip de handicap pentru persoanele adulte cu handicap supuse reevaluării” (alin. (2) lit. b)).

De asemenea, conform dispozițiilor art. 90

3

din același act normativ „Procedura reevaluării persoanelor cu handicap, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acțiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale sau în situația în care se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale, se stabilește prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale” (alin. (2)) și „Procedura prevăzută la alin. (2) se efectuează de o comisie de experți din domeniul medicinei, din domeniul psihologiei și din domeniul asistenței sociale în interiorul termenului prevăzut la alin. (1), la solicitarea Comisiei superioare, desemnați prin tragere la sorți din Lista națională de specialiști” (alin. (3)).

Or, tocmai aceste dispoziții legale speciale constituie temeiul juridic al emiterii de către autoritatea intimată a actului administrativ contestat de recurentă, legea prevăzând în mod expres și detaliat competența Comisiei superioare de a reevalua persoanele adulte cu handicap și de a emite decizii de anulare a încadrării în grad și tip de handicap pentru persoanele adulte cu handicap supuse reevaluării, precum și procedura și condițiile exercitării acestei competențe.

Dispozițiile legale citate erau în vigoare la data emiterii actului contestat și, deci, nu se poate vorbi de o aplicare retroactivă a lor, cum neîntemeiat susține recurenta.

Nu este întemeiată nici critica prin care recurenta susține că motivarea sentinței recurate ar fi străină de natura cauzei, întrucât argumentul invocat în sprijinul criticii, anume că dispozițiile legale aplicabile nu prevăd posibilitatea reevaluării certificatelor de încadrare în grad de handicap, este evident contrazis de însăși prevederile legale citate.

Sentința atacată face o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei și în ceea ce privește fondul pricinii, Comisia superioară anulând certificatul de încadrare

în grad de handicap eliberat recurentei,

pentru motivul de fond al neîndeplinirii condițiilor prevăzute de Ordinul nr. 762/2007

privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap

, aspect pe care recurenta nu l-a antamat, nici în fața primei instanțe, nici în instanța de recurs, neadministrând probe care să dovedească îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege pentru încadrarea

în grad de handicap

.

Față de considerentele arătate, constatându-se că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 din același cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menținând sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 70 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.