ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2019, sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Gruparea de Jandarmi Mobilă" Tomis" Constanța - U.M. 0608 următoarele:

- obligarea pârâtei la calcularea și acordarea soldei de funcție pentru perioada 01.02.2017 - 31.12.2017, prin raportare la salariul de baza minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 1.450 RON, stabilit prin H.G. nr. 1/2017, în sensul calculării și adăugării la suma de 1.450 RON a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu care, în această perioada, au fost incluse ca adaosuri în solda de funcție;

- obligarea pârâtei la calcularea si acordarea soldei de funcție, pentru perioada 01.01.2018 - 31.12.2018, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plata, în sumă de 1.900 RON, stabilit prin H.G. nr. 846/2017, în sensul calculării și adăugării la suma de 1.900 RON a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu care, în aceasta perioadă, au fost incluse ca adaosuri în solda de funcție;

- obligarea pârâtei la calcularea si acordarea soldei de funcție, începând cu data de 01.01.2019 și pentru viitor, prin raportare la salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în sumă de 2.080 RON, stabilit prin H.G. nr. 937/2018, în sensul calculării și adăugării la suma de 2.080 RON a sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu care sunt incluse în momentul de față în solda de funcție;

- obligarea pârâtei la calcularea si acordarea tuturor celorlalte drepturi (indemnizații, compensații, sporuri etc), raportate la valoarea soldei de funcție care urmează a fi stabilite potrivit prevederilor învederate mai sus;

- actualizarea sumelor sus solicitate cu indicele de inflație plus dobânzile legale, de la data scadentei și până la data plății efective a sumelor datorate.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1419/2019 pronunțată în data de 15 octombrie 2019, Tribunalul Constanța, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competneța de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Gruparea de Jandarmi Mobilă" Tomis" Constanța - U.M. 0608, în favoarea Tribunalului Buzău.

În motivarea soluției a reținut că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stabilesc o competență exclusivă de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului și Tribunal Buzău este competent întrucât, în circumscripția sa se află domiciliul reclamantului A..

2.2. Prin sentința nr. 786/2019 din 9 decembrie 2019, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârât Gruparea de Jandarmi Mobilă "Tomis" Constanța - UM 0608, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a constata ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ. și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că ideea de domiciliu este dată de situația de fapt și nu de situația juridică și că, din interogarea bazei de date DEPABT a rezultat că reclamantul are reședința, în mun. Constanța, jud. Constanța, acolo unde locul de muncă și își desfășoară activitatea profesională, în legătură cu care este și obiectul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, obligarea pârâtei Gruparea de Jandarmi Mobilă "Tomis" Constanța - UM 0608 la calcularea si acordarea soldei de funcți si a tuturor celorlalte drepturi (indemnizații, compensații, sporuri etc), raportate la valoarea soldei de funcție, care urmează a fi stabilite pentru perioadele indicate.

Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, se statuează:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin urmare, textul legal instituie o competență teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, stabilită în raport cu domiciliul reclamantului persoană fizică și nu în raport cu locuința în fapt a acestuia.

Sub acest aspect, se constată că, din punct de vedere juridic, nu se poate susține că domiciliul părții este echivalent cu locuința în fapt sau reședința și nu poate constitui temei al stabilirii competenței în soluționarea cauzelor.

Din actele dosarului, rezultă că reclamantul domiciliază în Buzău, strada x, nr. 15 jud. Buzău, conform tabelului aflat la dosarul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, în raport cu textul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului Buzău, secția a II-civilă, de contencios administrativ și fiscal, competent după domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta GRUPAREA DE JANDARMI MOBILĂ "TOMIS CONSTANȚA" - U.M. 0608 în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.