ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1110/2015

Decizia nr. 1110/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 297 din 31 ianuarie 2014, a respins excepțiile inexistenței Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 189/2004, inexistenței Instrucțiunilor ministrului Administrației și Internelor nr. 1111/2005, ca nefondate, și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 8 lit. k) și l) din Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției Generale Juridice, aprobat prin Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. 100/2011.

Totodată, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 invocată de reclamantul A. prin B., în contradictoriu cu pârâții C. Ilfov și D.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția tardivității recursului raportat la prevederile art. 301 C. proc. civ., astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. aplicabil și în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția tardivității recursului declarat de către recurentul-pârât.

În speță, verificând data la care au fost formulate recursurile, se constată că acestea au fost declarate peste termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare”.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința recurată a fost comunicată recurentului la data de 28 martie 2014 și a fost atacată cu recurs de acesta la data de 4 aprilie 2014 (fila 6 dosar recurs), depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile de la comunicare, prevăzut de textul de lege sus menționat.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „

neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

În speță, recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar recurentul nu au pretins și nu au dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința lor.

2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată.

În art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 297 din 31 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.