ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 587/2015

Decizia nr. 587/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

1.Obiectul acțiunii deduse judecății;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea

, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. Bihor, anularea Procesului verbal de constatare a contravenției din 12 mai 2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.

2.1. Judecătoria Oradea, prin sentința nr. 8731 din 2 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara,

reținând că, în cauză, petenta a fost sancționată contravențional pentru neîncheierea unor contracte de muncă, în temeiul art. 16 din Legea nr. 53/2003.

Prin procesul verbal atacat, pretinsa faptă reținută de agentul constatator în sarcina petentei este prevăzută drept contravenție și sancționată de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, potrivit căruia constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1); obligația pe care legea o impune, conform art. 16 C. muncii, este aceea de a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primește la muncă; potrivit aceluiași text, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română; obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

În cauză, persoana la care face referire agentul constatator a fost identificată la punctul de lucru al petentei din orașul Oradea, iar sediul acesteia este în orașul Timișoara.

Așa fiind, instanța a apreciat că indiferent de locul unde urmează a fi prestată activitatea (locul muncii), primirea la muncă se efectuează de către angajator la sediul social al acestuia, presupunând un act de dispoziție al organelor de conducere.

Prin urmare, locul săvârșirii faptei este sediul social al angajatorului, indiferent de locul de muncă convenit de părți, reținând astfel că, în raport cu prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a plângerii îi revine Judecătoriei Timișoara.

2.2. Judecătoria Timișoara, prin sentința nr. 541 din 20 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, reținând că, în raport cu prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 și de locul săvârșirii contravenției - localitatea Oradea -, acestei judecătorii îi revine competența de soluționare a plângerii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență;

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea Procesului verbal de constatare a contravenției din 12 mai 2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, act prin care petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii, constând în „

primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă (…)

”.

Potrivit acestui text de lege, contravenția sancționată în cazul în speță constă în fapta de a

primi la muncă persoane fără formele prevăzute de lege în acest sens, iar nu în omisiunea de a întocmi aceste din urmă forme legale (contract individual de muncă), cum greșit a interpretat Judecătoria Timișoara.

În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de judecată a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De asemenea, conform prevederilor art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

În speță, din conținutul procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru care reclamanta a fost sancționată a fost săvârșită la punctul său de lucru situat în localitatea Oradea, județul Bihor, astfel că, în raport cu dispozițiile legale menționate, competența de soluționare a plângerii formulate de reclamantă îi revine Judecătoriei Oradea, în a cărei circumscripție se află locul săvârșirii contravenției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul B. Bihor, în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.