ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1933/2016

HOTĂRÂRE
14.10.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1933/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1933/2016

După deliberare, asupra cauzei de

față constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 179 din 3 februarie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I

civilă, a admis apelul promovat de apelanta-pârâtă SC A. SA,

împotriva Sentinței civile nr. 476 din 5 decembrie 2014

pronunțată de Tribunalul Bacău; a schimbat, în parte,

sentința apelată în sensul că întinderea obligației de plată

a despăgubirilor a fost stabilită astfel: 1.100 lei în loc de 15.866

lei, daune materiale și 70.000 lei în loc de 100.000 lei, daune morale; a

menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a respins, ca

tardiv, apelul formulat de apelantul-reclamant B.

Prin încheierea din data de 7 aprilie

2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în temeiul art. 442

și dispozitivul Deciziei nr. 179 din 3 februarie 2016, privind apelurile

promovate de pârâtul B. și de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței

civile nr. 476 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul

Bacău, în sensul că în loc de mențiunea

"Definitivă" cum din eroare s-a trecut, se va trece corect

"Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare care se

depune la Curtea de Apel Bacău".

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, la data de 16 mai 2016

și repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 12

filtru.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În condițiile reglementate de

art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 25 mai 2016 s-a

procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a

recursului, prin raport constatându-se că hotărârea recurată nu

este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, potrivit

dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 21 iunie 2016,

Completul nr. 12 filtru a analizat conținutul raportului și,

constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia

părților, pentru a formula, în scris, un punct de vedere, conform

prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Din procesele-verbale de înmânare

aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind

admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat

recurentului-reclamant și intimatului-intervenient B. la data de 1 iunie

2016, iar intimatei-pârâte SC B. SA la data de 4 iulie 2016.

La data de 11 iulie 2016,

recurentul-reclamant și-a exprimat poziția procesuală prin

formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport. Acesta a învederat

că decizia recurată nu este motivată, astfel încât nu se poate

exercita un control de legalitate, și că acțiunea nu a fost

soluționată prin raportare la contractul de asigurare invocat.

Prin rezoluția din 19 septembrie

2016, Completul nr. 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru

soluționarea recursului la data de 14 octombrie 2016, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Calea de atac este scutită de

plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G.

nr. 80/2013.

Examinând recursul, Înalta Curte va

supune analizei problema admisibilității acestuia, în raport de

prevederile art. 246 alin. (1) și art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față

de care constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de

contencios administrativ și fiscal, la data de 1 octombrie 2013,

reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA pentru a fi obligată

la plata următoarelor sume: daune materiale de 20.000 lei, daune morale de

500.000 lei și dobânda legală la nivelul de referință BNR

din momentul producerii riscului asigurat până ia momentul

plății, cu cheltuieli de judecată. Reclamantul a solicitat

citarea în cauză a persoanei vinovate de producerea accidentului rutier

din 2 decembrie 2012, C., în calitate de intervenient forțat.

Prin Sentința civilă nr. 476

din 5 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția

a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, s-a respins

excepția inadmisibilității și s-a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta SC

reclamantului 15.866 lei daune materiale, 100.000 lei daune morale și 7.000

lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, cu dobândă

legală începând cu 2 decembrie 2012 și până la achitare. A fost

obligată pârâta să achite suma de 3.918 lei statului, respectiv M.F.

prin trezorerie.

Prin Decizia nr. 179 din 3 februarie

2016, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 7 aprilie

2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul

promovat de apelanta-pârâtă SC A. SA, împotriva Sentinței civile nr.

476 din 5 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bacău; a

schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că întinderea

obligației de plată a despăgubirilor a fost stabilită

astfel: 1.100 lei în loc de 15.866 lei, daune materiale și 70.000 lei în

loc de 100.000 lei, daune morale; a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței; a respins, ca tardiv, apelul formulat de apelantul-reclamant B.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6

și 8 C. proc. civ.

Potrivit, art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei.

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele

expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac în

privința hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara

legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de

atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege,

iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de față are ca

obiect acțiunea reclamantului privind obligarea pârâtei SC A. SA la plata

daunelor materiale de 20.000 lei, respectiv a daunelor morale de 500.000 lei

și dobândă legală la nivelul de referință BNR din

momentul producerii riscului asigurat (2 decembrie 2012) și până la

momentul plății.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii,

fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile

expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin.

(2) din același cod, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în

cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum

și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000

lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

Potrivit art. XVIII alin. (1) din

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

"Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul

de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor

pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. (2) al

aceluiași articol, în procesele pornite începând cu data intrării în

vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31

decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până la

data de 31 decembrie 2016) nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea

în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în

materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate

prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în

valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese

nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în

cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului."

Față de cele ce preced, în

speță, decizia instanței de apel a fost pronunțată

într-o acțiune evaluabilă în bani, în valoare de până la

1.000.000 lei, formulată la data de 1 octombrie 2013, astfel încât, în

raport de textele legale menționate, decizia atacată cu recurs nu

este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

Întrucât problema

admisibilității căii de atac exercitate a fost prioritară

cât privește soluționarea prezentului litigiu, Înalta Curte

constată că nu se mai impune a analiza apărările de fond

exprimate prin punctul de vedere formulat de recurentul-reclamant.

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant B. împotriva Deciziei nr.

179 din 3 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I

civilă, îndreptată prin încheierea din 7 aprilie 2016,

pronunțată în camera de consiliu, de aceeași instanță,

în dosarul nr. x/110/2013, ca inadmisibil.

LEGII

Respinge recursul formulat de

recurentul-reclamant B. împotriva Deciziei nr. 179 din 3 februarie 2016 a

Curții de Apel Bacău, secția I civilă, îndreptată prin

încheierea din 7 aprilie 2016, pronunțată în camera de consiliu, de

aceeași instanță, în dosarul nr. x/110/2013, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2016
cău, la data de 7 martie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 RON daune materiale și 1.000.000 RON daune morale, precum și indexarea de
ÎCCJ 2018-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1135/2018
ntul A. și pârâtul C., a casat Decizia recurată nr. 250 din 1 octombrie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. În rejudecare, Curtea de Apel Bacă, secția I civilă, prin deciz
ÎCCJ 2020-07-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1504/2020
curte de apel. În rejudecare, Curtea de Apel Bacă, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 154 din 20 februarie 2017, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului A., a admis apelul declarat de pârâtul C., a schimbat în parte sentința apel
ÎCCJ 2018-02-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2018
Ședința publică din data de 13 februarie 2018 Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, la 20 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamant
ÎCCJ 2017-01-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 31/2017
Decizia nr. 31/2017 Asupra cererii de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bacău la data de 16 februarie 2011, sub nr. x/110/2011, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B. Bacău, solicitând inst
Sursă