ÎCCJ, decizie (scj.ro #83913)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83913) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Omor
calificat. Tentativă. Premeditare
Cuprins pe
materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra
vieții, integrității corporale și
sănătății
Indice
alfabetic:
Drept penal
-
omor calificat
-
tentativă
-
premeditare
C.
pen
.,
art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și c)
Fapta inculpatului de
a procura un termometru cu mercur, de a aștepta ocazia pentru a
pătrunde în locuința victimei - soția sa cu care se afla în
proces de divorț - și de a introduce mercurul din termometru în
țigările victimei, într-o cantitate suficientă pentru a produce,
prin inhalare sub formă de vapori, decesul victimei, rezultat care nu s-a
produs întrucât victima a sesizat greutatea țigărilor cu mercur,
întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de
omor calificat, săvârșită cu premeditare, aspra soțului,
prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit.
a) și c) C.
pen
.
Într-un
astfel de caz există o tentativă pedepsibilă la
infracțiunea de omor calificat, nefiind incidente dispozițiile art.
20 alin. (3) C.
pen
., deoarece substanța
utilizată de inculpat era aptă și suficientă pentru a
produce decesul victimei, numai diligența acesteia făcând
posibilă evitarea producerii rezultatului, iar aplicarea
dispozițiilor art. 20 alin. (3) C.
pen
.
presupune ca mijloacele utilizate, prin natura lor, în orice condiții și
de oricine ar fi folosite, să nu poată duce, în
nicio
împrejurare, la producerea rezultatului.
I.C.C.J., Secția
penală, decizia nr. 1681 din 29 aprilie 2010
Prin sentința nr. 1137
din 16
decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I
penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și
c) C.
pen
., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.
la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 10 ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.
(1) lit. a), b), d) și e) C.
pen
., pentru
tentativă la infracțiunea de omor calificat.
Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului
exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d)
și e) C.
pen
.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima
instanță a reținut, în fapt, că î
ntre inculpatul M.A. și partea vătămată M.
E.
exista o stare conflictuală generată de neînțelegerile ivite în
timpul derulării
raporturilor de căsătorie;
între părți exista pe rol
acțiunea
de divorț, inculpatul și partea vătămată fiind căsătorite
la
data evenimentelor.
Partea vătămată părăsise
domiciliul conjugal și locuia cu minora
M.D., în vârstă
de 6 ani, într-o garsonieră închiriată.
După despărțirea în fapt, relațiile
dintre părți au continuat, inculpatul venind în domiciliul părții
vătămate pentru a-și vizita fetița.
În contextul acestor raporturi, în
seara zilei de 19 ianuarie 2009,
inculpatul s-a deplasat la locuința părții
vătămate pentru a-i aduce acesteia un act medical necesar la înscrierea
la grădiniță a minorei.
Inculpatul a venit la locuința părții vătămate
având asupra sa o geantă cu scule, în care se găsea și un
termometru cu mercur.
Deși stabilise de comun acord cu partea vătămată
că nu va
rămâne în locuință
peste noapte, inculpatul nu a mai plecat spre casă,
dormind în
aceeași încăpere cu minora și partea vătămată.
În dimineața zilei de 20 ianuarie 2009, inculpatul și
partea vătămată au părăsit împreună locuința,
deplasându-se spre serviciu cu același mijloc de transport în comun până
la stația M., unde partea vătămată a coborât din tramvai.
Fără știrea părții vătămate,
inculpatul s-a reîntors la locuința acesteia și, folosind sculele pe
care le avea în geantă, a pătruns în locuință.
După ce a intrat în casă, inculpatul i-a dat
minorei o cană cu lapte și a condus-o în cameră, el intrând în
bucătărie. Aici, inculpatul a scos din pachetul de țigări
al părții vătămate două țigări, în care a
introdus mercur din termometrul pe care îl avea în geantă.
În acest scop, inculpatul a utilizat
o scobitoare din lemn pentru a
extrage tutunul din țigări, după
care a introdus mercurul în canalul
astfel
creat, a reintrodus tutunul, iar apoi I-a tasat prin bătăi succesive.
Întregul procedeu utilizat a fost observat de minoră prin ușa întredeschisă
a bucătăriei.
Cele două țigarete cu mercur au fost reintroduse
în pachetul original, pachet ce a rămas pe masa din bucătărie,
unde fusese lăsat de partea vătămată.
La scurt timp după finalizarea acestei activități,
în locuința părții vătămate a intrat și martora
T.M. care fusese rugată de partea vătămată să ducă
minora la grădiniță.
Inculpatul
a plecat din locuință în același timp cu martora și fetița
sa, însoțindu-le la grădiniță.
În jurul orelor 22,00, partea vătămată a
revenit la domiciliu; intenționând să fumeze, partea vătămata
a mers la bucătărie și a luat
o
țigară din pachetul pe care îl avea pe masă, observând că
respectiva
țigaretă era neobișnuit de grea și
prezenta pete albicioase.
Imediat, partea vătămată a chemat-o pe
vecina sa, martora T.M., care a observat și ea țigara în cauză,
constatând că și o altă țigară din pachet se prezenta în
mod similar.
Partea vătămată a
ambalat pachetul și cele două țigări și Ie-a dat
spre păstrare
martorei, bănuind că inculpatul introdusese droguri în respectivele țigări.
A doua zi, partea vătămată a observat pe
masa de bucătărie și câteva fragmente de mercur, pe care Ie-a
adunat într-o cutie și Ie-a depozitat într-un loc ferit. Aceste fragmente
de mercur, precum și pachetul și cele două țigări au
fost predate organelor de poliție odată cu formularea plângerii
penale.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică
din 17 aprilie 2009 întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române -
Institutul de Criminalistică, s-a stabilit că în interiorul celor două
țigarete se găsea cantitatea de 5,4 g mercur, substanță
care, prin inhalare sub formă de vapori, cauzează decesul, doza letală
fiind de aproximativ 2,5 g mercur evaporat.
Pe baza acestor elemente și a situației de fapt
reținute, prima instanță a constatat că acțiunea
inculpatului avea în mod obiectiv aptitudinea de a provoca decesul victimei și
că, în scopul obținerii acestui rezultat, inculpatul acționase
cu intenție directă.
În drept, activitatea infracțională desfășurată
de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art.
174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C.
pen
.,
forma agravată de infracțiune fiind atrasă de comiterea faptei
cu premeditare și asupra unei rude apropiate.
Prin decizia nr. 37/A
din 11
februarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a
ll-a
penală și pentru cauze cu minori și de
familie, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Și împotriva acestei
decizii,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând, între
altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1)
pct. 18 și pct. 17 C.
proc
.
pen
.
S-a solicitat achitarea inculpatului, susținându-se
că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, precum
și înlăturarea din încadrarea juridică a circumstanței
săvârșirii faptei cu premeditare.
Examinând cauza în raport cu
criticile formulate
și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație
și Justiție constată că recursul inculpatului nu este
fondat, pentru următoarele considerente:
Din situația de fapt corect stabilită de instanțele
anterioare, pe baza unei analize atente și coroborate a probelor
administrate, se
reține că acuzațiile
aduse inculpatului constau în fapta de a fi introdus
mercur în cantitate
aproximativă de 5,4 g în țigările ce urmau a fi fumate de partea
vătămată M.E., vaporii toxici emiși la temperatura de
ardere, prin inhalare,
fiind de natură
a determina afectarea severă și structurală a organelor
interne,
cu provocarea decesului persoanei.
Prin declarațiile date în cursul
procesului proces penal, inculpatul
nu a contestat faptul că
a introdus mercur în țigările părții vătămate, ci
doar
împrejurările și scopul în vederea căruia a desfășurat
respectiva activitate, susținând că a acționat fără
premeditare și cu intenția de a induce părții vătămate
o stare de temere.
De asemenea, s-a susținut că activitatea desfășurată
nu era proprie producerii rezultatului morții, invocându-se în acest sens
insuficiența și lipsa de precizie a concluziilor raportului de
constatare tehnico-științifică efectuat în cauză de
Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al
Poliției Române.
Cu privire la susținerile și apărările
formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că
probele științifice administrate în cauză, coroborate cu declarațiile
părții vătămate și ale martorei T.M. și conținutul
convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată
ulterior evenimentelor din 20 ianuarie 2009, confirmă pe deplin concluzia
instanțelor, în sensul existenței faptei și a vinovăției
inculpatului.
Astfel, se reține că prin constatarea tehnico-științifică
criminalistică a fost determinată cantitatea exactă de mercur
existentă în țigările expertizate, rezultând că din
interiorul celor 3 țigări cu greutate sporită și de pe
folia în care erau ambalate separat 2 din cele 3 țigări a fost extrasă
cantitatea totală de 5,4 g mercur.
De asemenea, a fost determinată și greutatea
exactă a cantității
de
mercur conținută de fiecare țigară în parte, procedându-se în
acest
scop la măsurarea tuturor țigărilor din pachet.
Din verificarea directă a conținutul celor 3 țigări
a rezultat că diferența de greutate dintre acestea și oricare
altă țigară din pachet o constituia mercurul descoperit în
interior.
Raportând greutatea acestor 3 țigări la valoarea
maximă pe care
o înregistra oricare
altă țigară din pachet, rezultă o diferență de
mercur
de 0,315 g pentru țigara care cântărea 1,139 g; 2,198 g
pentru țigara de 3,022 g și 2,833 g pentru țigara de 3,657 g.
Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică
criminalistică, cantitatea de 2,5 g mercur, prin inhalare sub formă de
vapori, era suficientă pentru a produce decesul persoanei.
Prin urmare, se constată că cel puțin una
dintre cele 3 țigări din pachetul părții vătămate
conținea cantitatea de mercur indicată de specialiști ca fiind
periculoasă pentru viață.
De asemenea, experimentul judiciar efectuat în cauză
a stabilit că temperatura de ardere a unei țigări asigura
vaporizarea mercurului.
În raport cu toate aceste elemente, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că, în mod corect, atât
prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au
apreciat că fapta inculpatului constituie o tentativă pedepsibilă
la infracțiunea de omor calificat, modul cum a fost concepută și
executată activitatea infracțională fiind proprie producerii
rezultatului morții, rezultat ce a fost evitat din cauze străine de
voința inculpatului.
Din același motiv, nu poate fi primită nici susținerea
inculpatului în sensul că prezența mercurului în țigări
putea fi ușor sesizată de partea vătămată cu ocazia
aprinderii unei țigări, câtă vreme cauza de neproducere a
rezultatului în ipoteza menționată este total independentă de
conceperea și executarea activității infracționale.
Tentativa absolut improprie care, conform art. 20 alin.
(3) C.
pen
., nu cade sub incidența legii penale, există
atunci când mijloacele
utilizate, prin natura lor, în orice condiții
și de oricine ar fi folosite, nu ar putea duce, în
nicio
împrejurare, la producerea rezultatului dorit (decizia nr. 2340/1980 a fostului
Tribunal Suprem).
Or, în speță, așa cum bine a subliniat
instanța de prim control judiciar, substanța utilizată de
inculpat era aptă și suficientă să provoace decesul
persoanei și numai diligenta părții vătămate a făcut
posibilă evitarea rezultatului urmărit.
De asemenea, se constată că
inculpatul a acționat cu vinovăție,
sub forma intenției
directe și după o prealabilă chibzuință asupra acțiunii
pe care urma să o comită.
Și în aprecierea Înaltei Curți de Casație
și Justiție, natura substanței folosite și modalitatea de
utilizare a acesteia demonstrează existența unei rezoluții
infracționale anterioare desfășurării actelor de executare
propriu-ziuă, hotărâre ce a fost
exteriorizată prin activități materiale de
pregătire
a infracțiunii.
Se reține, în acest sens, că inculpatul s-a
informat cu privire la efectele produse de intoxicația cu mercur, a
procurat substanța și a folosit-o într-o cantitate ce asigura decesul
persoanei căreia îi era destinată, toate acestea în așteptarea
ocaziei de a avea acces în locuință și la obiectele părții
vătămate.
Introducerea mercurului în țigări nu a fost
facil de realizat, implicând mai multe operațiuni succesive și
folosirea unui instrument ajutător, ceea ce demonstrează că
fapta fusese plănuită anterior, concluzie desprinsă și din împrejurarea
că inculpatul nu a ezitat să săvârșească actele de
executare, deși în locuința părții vătămate se
afla și fiica sa minoră.
Acest fapt confirmă o anume determinare în săvârșirea
faptei și o reflecție suficient de îndelungată asupra hotărârii
de a ucide partea vătămată.
Ca urmare, nu se poate vorbi de o intenție spontană
în comiterea faptei, inculpatul acționând cu premeditare și în scopul
de a suprima viața părții vătămate cu care era încă
căsătorit.
De asemenea, se reține că nici după
consumarea evenimentelor, inculpatul nu a încercat înlăturarea consecințelor
faptei
sale, din discuțiile telefonice
purtate de inculpat cu partea vătămată și atașate
dosarului cauzei rezultând că acesta a lăsat la alegerea părții
vătămate dacă să fumeze sau nu respectivele țigări.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc
.
pen
.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat,
recursul declarat de inculpat.