ÎCCJ, decizie (scj.ro #83913)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83913) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Omor

calificat. Tentativă. Premeditare

Cuprins pe

materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra

vieții, integrității corporale și

sănătății

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

omor calificat

-

tentativă

-

premeditare

C.

pen

.,

art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și c)

Fapta inculpatului de

a procura un termometru cu mercur, de a aștepta ocazia pentru a

pătrunde în locuința victimei - soția sa cu care se afla în

proces de divorț - și de a introduce mercurul din termometru în

țigările victimei, într-o cantitate suficientă pentru a produce,

prin inhalare sub formă de vapori, decesul victimei, rezultat care nu s-a

produs întrucât victima a sesizat greutatea țigărilor cu mercur,

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de

omor calificat, săvârșită cu premeditare, aspra soțului,

prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit.

a) și c) C.

pen

.

Într-un

astfel de caz există o tentativă pedepsibilă la

infracțiunea de omor calificat, nefiind incidente dispozițiile art.

20 alin. (3) C.

pen

., deoarece substanța

utilizată de inculpat era aptă și suficientă pentru a

produce decesul victimei, numai diligența acesteia făcând

posibilă evitarea producerii rezultatului, iar aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) C.

pen

.

presupune ca mijloacele utilizate, prin natura lor, în orice condiții și

de oricine ar fi folosite, să nu poată duce, în

nicio

împrejurare, la producerea rezultatului.

I.C.C.J., Secția

penală, decizia nr. 1681 din 29 aprilie 2010

Prin sentința nr. 1137

din 16

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I

penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și

c) C.

pen

., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.

la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 10 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin.

(1) lit. a), b), d) și e) C.

pen

., pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d)

și e) C.

pen

.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut, în fapt, că î

ntre inculpatul M.A. și partea vătămată M.

E.

exista o stare conflictuală generată de neînțelegerile ivite în

timpul derulării

raporturilor de căsătorie;

între părți exista pe rol

acțiunea

de divorț, inculpatul și partea vătămată fiind căsătorite

la

data evenimentelor.

Partea vătămată părăsise

domiciliul conjugal și locuia cu minora

M.D., în vârstă

de 6 ani, într-o garsonieră închiriată.

După despărțirea în fapt, relațiile

dintre părți au continuat, inculpatul venind în domiciliul părții

vătămate pentru a-și vizita fetița.

În contextul acestor raporturi, în

seara zilei de 19 ianuarie 2009,

inculpatul s-a deplasat la locuința părții

vătămate pentru a-i aduce acesteia un act medical necesar la înscrierea

la grădiniță a minorei.

Inculpatul a venit la locuința părții vătămate

având asupra sa o geantă cu scule, în care se găsea și un

termometru cu mercur.

Deși stabilise de comun acord cu partea vătămată

că nu va

rămâne în locuință

peste noapte, inculpatul nu a mai plecat spre casă,

dormind în

aceeași încăpere cu minora și partea vătămată.

În dimineața zilei de 20 ianuarie 2009, inculpatul și

partea vătămată au părăsit împreună locuința,

deplasându-se spre serviciu cu același mijloc de transport în comun până

la stația M., unde partea vătămată a coborât din tramvai.

Fără știrea părții vătămate,

inculpatul s-a reîntors la locuința acesteia și, folosind sculele pe

care le avea în geantă, a pătruns în locuință.

După ce a intrat în casă, inculpatul i-a dat

minorei o cană cu lapte și a condus-o în cameră, el intrând în

bucătărie. Aici, inculpatul a scos din pachetul de țigări

al părții vătămate două țigări, în care a

introdus mercur din termometrul pe care îl avea în geantă.

În acest scop, inculpatul a utilizat

o scobitoare din lemn pentru a

extrage tutunul din țigări, după

care a introdus mercurul în canalul

astfel

creat, a reintrodus tutunul, iar apoi I-a tasat prin bătăi succesive.

Întregul procedeu utilizat a fost observat de minoră prin ușa întredeschisă

a bucătăriei.

Cele două țigarete cu mercur au fost reintroduse

în pachetul original, pachet ce a rămas pe masa din bucătărie,

unde fusese lăsat de partea vătămată.

La scurt timp după finalizarea acestei activități,

în locuința părții vătămate a intrat și martora

T.M. care fusese rugată de partea vătămată să ducă

minora la grădiniță.

Inculpatul

a plecat din locuință în același timp cu martora și fetița

sa, însoțindu-le la grădiniță.

În jurul orelor 22,00, partea vătămată a

revenit la domiciliu; intenționând să fumeze, partea vătămata

a mers la bucătărie și a luat

o

țigară din pachetul pe care îl avea pe masă, observând că

respectiva

țigaretă era neobișnuit de grea și

prezenta pete albicioase.

Imediat, partea vătămată a chemat-o pe

vecina sa, martora T.M., care a observat și ea țigara în cauză,

constatând că și o altă țigară din pachet se prezenta în

mod similar.

Partea vătămată a

ambalat pachetul și cele două țigări și Ie-a dat

spre păstrare

martorei, bănuind că inculpatul introdusese droguri în respectivele țigări.

A doua zi, partea vătămată a observat pe

masa de bucătărie și câteva fragmente de mercur, pe care Ie-a

adunat într-o cutie și Ie-a depozitat într-un loc ferit. Aceste fragmente

de mercur, precum și pachetul și cele două țigări au

fost predate organelor de poliție odată cu formularea plângerii

penale.

Prin raportul de constatare tehnico-științifică

din 17 aprilie 2009 întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române -

Institutul de Criminalistică, s-a stabilit că în interiorul celor două

țigarete se găsea cantitatea de 5,4 g mercur, substanță

care, prin inhalare sub formă de vapori, cauzează decesul, doza letală

fiind de aproximativ 2,5 g mercur evaporat.

Pe baza acestor elemente și a situației de fapt

reținute, prima instanță a constatat că acțiunea

inculpatului avea în mod obiectiv aptitudinea de a provoca decesul victimei și

că, în scopul obținerii acestui rezultat, inculpatul acționase

cu intenție directă.

În drept, activitatea infracțională desfășurată

de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art.

174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen

.,

forma agravată de infracțiune fiind atrasă de comiterea faptei

cu premeditare și asupra unei rude apropiate.

Prin decizia nr. 37/A

din 11

februarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a

ll-a

penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat.

Și împotriva acestei

decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând, între

altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

alin. (1)

pct. 18 și pct. 17 C.

proc

.

pen

.

S-a solicitat achitarea inculpatului, susținându-se

că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, precum

și înlăturarea din încadrarea juridică a circumstanței

săvârșirii faptei cu premeditare.

Examinând cauza în raport cu

criticile formulate

și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că recursul inculpatului nu este

fondat, pentru următoarele considerente:

Din situația de fapt corect stabilită de instanțele

anterioare, pe baza unei analize atente și coroborate a probelor

administrate, se

reține că acuzațiile

aduse inculpatului constau în fapta de a fi introdus

mercur în cantitate

aproximativă de 5,4 g în țigările ce urmau a fi fumate de partea

vătămată M.E., vaporii toxici emiși la temperatura de

ardere, prin inhalare,

fiind de natură

a determina afectarea severă și structurală a organelor

interne,

cu provocarea decesului persoanei.

Prin declarațiile date în cursul

procesului proces penal, inculpatul

nu a contestat faptul că

a introdus mercur în țigările părții vătămate, ci

doar

împrejurările și scopul în vederea căruia a desfășurat

respectiva activitate, susținând că a acționat fără

premeditare și cu intenția de a induce părții vătămate

o stare de temere.

De asemenea, s-a susținut că activitatea desfășurată

nu era proprie producerii rezultatului morții, invocându-se în acest sens

insuficiența și lipsa de precizie a concluziilor raportului de

constatare tehnico-științifică efectuat în cauză de

Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române.

Cu privire la susținerile și apărările

formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

probele științifice administrate în cauză, coroborate cu declarațiile

părții vătămate și ale martorei T.M. și conținutul

convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată

ulterior evenimentelor din 20 ianuarie 2009, confirmă pe deplin concluzia

instanțelor, în sensul existenței faptei și a vinovăției

inculpatului.

Astfel, se reține că prin constatarea tehnico-științifică

criminalistică a fost determinată cantitatea exactă de mercur

existentă în țigările expertizate, rezultând că din

interiorul celor 3 țigări cu greutate sporită și de pe

folia în care erau ambalate separat 2 din cele 3 țigări a fost extrasă

cantitatea totală de 5,4 g mercur.

De asemenea, a fost determinată și greutatea

exactă a cantității

de

mercur conținută de fiecare țigară în parte, procedându-se în

acest

scop la măsurarea tuturor țigărilor din pachet.

Din verificarea directă a conținutul celor 3 țigări

a rezultat că diferența de greutate dintre acestea și oricare

altă țigară din pachet o constituia mercurul descoperit în

interior.

Raportând greutatea acestor 3 țigări la valoarea

maximă pe care

o înregistra oricare

altă țigară din pachet, rezultă o diferență de

mercur

de 0,315 g pentru țigara care cântărea 1,139 g; 2,198 g

pentru țigara de 3,022 g și 2,833 g pentru țigara de 3,657 g.

Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică

criminalistică, cantitatea de 2,5 g mercur, prin inhalare sub formă de

vapori, era suficientă pentru a produce decesul persoanei.

Prin urmare, se constată că cel puțin una

dintre cele 3 țigări din pachetul părții vătămate

conținea cantitatea de mercur indicată de specialiști ca fiind

periculoasă pentru viață.

De asemenea, experimentul judiciar efectuat în cauză

a stabilit că temperatura de ardere a unei țigări asigura

vaporizarea mercurului.

În raport cu toate aceste elemente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că, în mod corect, atât

prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au

apreciat că fapta inculpatului constituie o tentativă pedepsibilă

la infracțiunea de omor calificat, modul cum a fost concepută și

executată activitatea infracțională fiind proprie producerii

rezultatului morții, rezultat ce a fost evitat din cauze străine de

voința inculpatului.

Din același motiv, nu poate fi primită nici susținerea

inculpatului în sensul că prezența mercurului în țigări

putea fi ușor sesizată de partea vătămată cu ocazia

aprinderii unei țigări, câtă vreme cauza de neproducere a

rezultatului în ipoteza menționată este total independentă de

conceperea și executarea activității infracționale.

Tentativa absolut improprie care, conform art. 20 alin.

(3) C.

pen

., nu cade sub incidența legii penale, există

atunci când mijloacele

utilizate, prin natura lor, în orice condiții

și de oricine ar fi folosite, nu ar putea duce, în

nicio

împrejurare, la producerea rezultatului dorit (decizia nr. 2340/1980 a fostului

Tribunal Suprem).

Or, în speță, așa cum bine a subliniat

instanța de prim control judiciar, substanța utilizată de

inculpat era aptă și suficientă să provoace decesul

persoanei și numai diligenta părții vătămate a făcut

posibilă evitarea rezultatului urmărit.

De asemenea, se constată că

inculpatul a acționat cu vinovăție,

sub forma intenției

directe și după o prealabilă chibzuință asupra acțiunii

pe care urma să o comită.

Și în aprecierea Înaltei Curți de Casație

și Justiție, natura substanței folosite și modalitatea de

utilizare a acesteia demonstrează existența unei rezoluții

infracționale anterioare desfășurării actelor de executare

propriu-ziuă, hotărâre ce a fost

exteriorizată prin activități materiale de

pregătire

a infracțiunii.

Se reține, în acest sens, că inculpatul s-a

informat cu privire la efectele produse de intoxicația cu mercur, a

procurat substanța și a folosit-o într-o cantitate ce asigura decesul

persoanei căreia îi era destinată, toate acestea în așteptarea

ocaziei de a avea acces în locuință și la obiectele părții

vătămate.

Introducerea mercurului în țigări nu a fost

facil de realizat, implicând mai multe operațiuni succesive și

folosirea unui instrument ajutător, ceea ce demonstrează că

fapta fusese plănuită anterior, concluzie desprinsă și din împrejurarea

că inculpatul nu a ezitat să săvârșească actele de

executare, deși în locuința părții vătămate se

afla și fiica sa minoră.

Acest fapt confirmă o anume determinare în săvârșirea

faptei și o reflecție suficient de îndelungată asupra hotărârii

de a ucide partea vătămată.

Ca urmare, nu se poate vorbi de o intenție spontană

în comiterea faptei, inculpatul acționând cu premeditare și în scopul

de a suprima viața părții vătămate cu care era încă

căsătorit.

De asemenea, se reține că nici după

consumarea evenimentelor, inculpatul nu a încercat înlăturarea consecințelor

faptei

sale, din discuțiile telefonice

purtate de inculpat cu partea vătămată și atașate

dosarului cauzei rezultând că acesta a lăsat la alegerea părții

vătămate dacă să fumeze sau nu respectivele țigări.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc

.

pen

.,

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.