ÎCCJ, decizie (scj.ro #83913)

Omor calificat. Tentativă. Premeditare Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei.

Infracțiuni contra vieții, integrității corporale și sănătății Indice alfabetic: Drept penal - omor calificat - tentativă - premeditare C. pen ., art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) și c) Fapta inculpatului de a procura un termometru cu mercur, de a aștepta ocazia pentru a pătrunde în locuința victimei - soția sa cu care se afla în proces de divorț - și de a introduce mercurul din termometru în țigările victimei, într-o cantitate suficientă pentru a produce, prin inhalare sub formă de vapori, decesul victimei, rezultat care nu s-a produs întrucât victima a sesizat greutatea țigărilor cu mercur, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, săvârșită cu premeditare, aspra soțului, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen . Într-un astfel de caz există o tentativă pedepsibilă la infracțiunea de omor calificat, nefiind incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) C. pen ., deoarece substanța utilizată de inculpat era aptă și suficientă pentru a produce decesul victimei, numai diligența acesteia făcând posibilă evitarea producerii rezultatului, iar aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. pen . presupune ca mijloacele utilizate, prin natura lor, în orice condiții și de oricine ar fi folosite, să nu poată duce, în nicio împrejurare, la producerea rezultatului.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1681 din 29 aprilie 2010 Prin sentința nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen ., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen ., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat. Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) și e) C. pen . Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că î ntre inculpatul M.A.

și partea vătămată M. E. exista o stare conflictuală generată de neînțelegerile ivite în timpul derulării raporturilor de căsătorie; între părți exista pe rol acțiunea de divorț, inculpatul și partea vătămată fiind căsătorite la data evenimentelor. Partea vătămată părăsise domiciliul conjugal și locuia cu minora M.D., în vârstă de 6 ani, într-o garsonieră închiriată. După despărțirea în fapt, relațiile dintre părți au continuat, inculpatul venind în domiciliul părții vătămate pentru a-și vizita fetița. În contextul acestor raporturi, în seara zilei de 19 ianuarie 2009, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate pentru a-i aduce acesteia un act medical necesar la înscrierea la grădiniță a minorei.

Inculpatul a venit la locuința părții vătămate având asupra sa o geantă cu scule, în care se găsea și un termometru cu mercur. Deși stabilise de comun acord cu partea vătămată că nu va rămâne în locuință peste noapte, inculpatul nu a mai plecat spre casă, dormind în aceeași încăpere cu minora și partea vătămată. În dimineața zilei de 20 ianuarie 2009, inculpatul și partea vătămată au părăsit împreună locuința, deplasându-se spre serviciu cu același mijloc de transport în comun până la stația M., unde partea vătămată a coborât din tramvai. Fără știrea părții vătămate, inculpatul s-a reîntors la locuința acesteia și, folosind sculele pe care le avea în geantă, a pătruns în locuință. După ce a intrat în casă, inculpatul i-a dat minorei o cană cu lapte și a condus-o în cameră, el intrând în bucătărie.

Aici, inculpatul a scos din pachetul de țigări al părții vătămate două țigări, în care a introdus mercur din termometrul pe care îl avea în geantă. În acest scop, inculpatul a utilizat o scobitoare din lemn pentru a extrage tutunul din țigări, după care a introdus mercurul în canalul astfel creat, a reintrodus tutunul, iar apoi I-a tasat prin bătăi succesive. Întregul procedeu utilizat a fost observat de minoră prin ușa întredeschisă a bucătăriei. Cele două țigarete cu mercur au fost reintroduse în pachetul original, pachet ce a rămas pe masa din bucătărie, unde fusese lăsat de partea vătămată. La scurt timp după finalizarea acestei activități, în locuința părții vătămate a intrat și martora T.M.

care fusese rugată de partea vătămată să ducă minora la grădiniță. Inculpatul a plecat din locuință în același timp cu martora și fetița sa, însoțindu-le la grădiniță. În jurul orelor 22,00, partea vătămată a revenit la domiciliu; intenționând să fumeze, partea vătămata a mers la bucătărie și a luat o țigară din pachetul pe care îl avea pe masă, observând că respectiva țigaretă era neobișnuit de grea și prezenta pete albicioase. Imediat, partea vătămată a chemat-o pe vecina sa, martora T.M., care a observat și ea țigara în cauză, constatând că și o altă țigară din pachet se prezenta în mod similar. Partea vătămată a ambalat pachetul și cele două țigări și Ie-a dat spre păstrare martorei, bănuind că inculpatul introdusese droguri în respectivele țigări.

A doua zi, partea vătămată a observat pe masa de bucătărie și câteva fragmente de mercur, pe care Ie-a adunat într-o cutie și Ie-a depozitat într-un loc ferit. Aceste fragmente de mercur, precum și pachetul și cele două țigări au fost predate organelor de poliție odată cu formularea plângerii penale. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 17 aprilie 2009 întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică, s-a stabilit că în interiorul celor două țigarete se găsea cantitatea de 5,4 g mercur, substanță care, prin inhalare sub formă de vapori, cauzează decesul, doza letală fiind de aproximativ 2,5 g mercur evaporat. Pe baza acestor elemente și a situației de fapt reținute, prima instanță a constatat că acțiunea inculpatului avea în mod obiectiv aptitudinea de a provoca decesul victimei și că, în scopul obținerii acestui rezultat, inculpatul acționase cu intenție directă.

În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost încadrată în dispozițiile art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și c) C. pen ., forma agravată de infracțiune fiind atrasă de comiterea faptei cu premeditare și asupra unei rude apropiate. Prin decizia nr. 37/A din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, Secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul inculpatului, ca nefondat. Și împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând, între altele, cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și pct. 17 C. proc . pen . S-a solicitat achitarea inculpatului, susținându-se că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide, precum și înlăturarea din încadrarea juridică a circumstanței săvârșirii faptei cu premeditare.

Examinând cauza în raport cu criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului nu este fondat, pentru următoarele considerente: Din situația de fapt corect stabilită de instanțele anterioare, pe baza unei analize atente și coroborate a probelor administrate, se reține că acuzațiile aduse inculpatului constau în fapta de a fi introdus mercur în cantitate aproximativă de 5,4 g în țigările ce urmau a fi fumate de partea vătămată M.E., vaporii toxici emiși la temperatura de ardere, prin inhalare, fiind de natură a determina afectarea severă și structurală a organelor interne, cu provocarea decesului persoanei.

Prin declarațiile date în cursul procesului proces penal, inculpatul nu a contestat faptul că a introdus mercur în țigările părții vătămate, ci doar împrejurările și scopul în vederea căruia a desfășurat respectiva activitate, susținând că a acționat fără premeditare și cu intenția de a induce părții vătămate o stare de temere. De asemenea, s-a susținut că activitatea desfășurată nu era proprie producerii rezultatului morții, invocându-se în acest sens insuficiența și lipsa de precizie a concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române. Cu privire la susținerile și apărările formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că probele științifice administrate în cauză, coroborate cu declarațiile părții vătămate și ale martorei T.M.

și conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpat și partea vătămată ulterior evenimentelor din 20 ianuarie 2009, confirmă pe deplin concluzia instanțelor, în sensul existenței faptei și a vinovăției inculpatului. Astfel, se reține că prin constatarea tehnico-științifică criminalistică a fost determinată cantitatea exactă de mercur existentă în țigările expertizate, rezultând că din interiorul celor 3 țigări cu greutate sporită și de pe folia în care erau ambalate separat 2 din cele 3 țigări a fost extrasă cantitatea totală de 5,4 g mercur. De asemenea, a fost determinată și greutatea exactă a cantității de mercur conținută de fiecare țigară în parte, procedându-se în acest scop la măsurarea tuturor țigărilor din pachet.

Din verificarea directă a conținutul celor 3 țigări a rezultat că diferența de greutate dintre acestea și oricare altă țigară din pachet o constituia mercurul descoperit în interior. Raportând greutatea acestor 3 țigări la valoarea maximă pe care o înregistra oricare altă țigară din pachet, rezultă o diferență de mercur de 0,315 g pentru țigara care cântărea 1,139 g; 2,198 g pentru țigara de 3,022 g și 2,833 g pentru țigara de 3,657 g. Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică criminalistică, cantitatea de 2,5 g mercur, prin inhalare sub formă de vapori, era suficientă pentru a produce decesul persoanei. Prin urmare, se constată că cel puțin una dintre cele 3 țigări din pachetul părții vătămate conținea cantitatea de mercur indicată de specialiști ca fiind periculoasă pentru viață.

De asemenea, experimentul judiciar efectuat în cauză a stabilit că temperatura de ardere a unei țigări asigura vaporizarea mercurului. În raport cu toate aceste elemente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, atât prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au apreciat că fapta inculpatului constituie o tentativă pedepsibilă la infracțiunea de omor calificat, modul cum a fost concepută și executată activitatea infracțională fiind proprie producerii rezultatului morții, rezultat ce a fost evitat din cauze străine de voința inculpatului. Din același motiv, nu poate fi primită nici susținerea inculpatului în sensul că prezența mercurului în țigări putea fi ușor sesizată de partea vătămată cu ocazia aprinderii unei țigări, câtă vreme cauza de neproducere a rezultatului în ipoteza menționată este total independentă de conceperea și executarea activității infracționale.

Tentativa absolut improprie care, conform art. 20 alin. (3) C. pen ., nu cade sub incidența legii penale, există atunci când mijloacele utilizate, prin natura lor, în orice condiții și de oricine ar fi folosite, nu ar putea duce, în nicio împrejurare, la producerea rezultatului dorit (decizia nr. 2340/1980 a fostului Tribunal Suprem). Or, în speță, așa cum bine a subliniat instanța de prim control judiciar, substanța utilizată de inculpat era aptă și suficientă să provoace decesul persoanei și numai diligenta părții vătămate a făcut posibilă evitarea rezultatului urmărit. De asemenea, se constată că inculpatul a acționat cu vinovăție, sub forma intenției directe și după o prealabilă chibzuință asupra acțiunii pe care urma să o comită.

Și în aprecierea Înaltei Curți de Casație și Justiție, natura substanței folosite și modalitatea de utilizare a acesteia demonstrează existența unei rezoluții infracționale anterioare desfășurării actelor de executare propriu-ziuă, hotărâre ce a fost exteriorizată prin activități materiale de pregătire a infracțiunii. Se reține, în acest sens, că inculpatul s-a informat cu privire la efectele produse de intoxicația cu mercur, a procurat substanța și a folosit-o într-o cantitate ce asigura decesul persoanei căreia îi era destinată, toate acestea în așteptarea ocaziei de a avea acces în locuință și la obiectele părții vătămate.

Introducerea mercurului în țigări nu a fost facil de realizat, implicând mai multe operațiuni succesive și folosirea unui instrument ajutător, ceea ce demonstrează că fapta fusese plănuită anterior, concluzie desprinsă și din împrejurarea că inculpatul nu a ezitat să săvârșească actele de executare, deși în locuința părții vătămate se afla și fiica sa minoră. Acest fapt confirmă o anume determinare în săvârșirea faptei și o reflecție suficient de îndelungată asupra hotărârii de a ucide partea vătămată. Ca urmare, nu se poate vorbi de o intenție spontană în comiterea faptei, inculpatul acționând cu premeditare și în scopul de a suprima viața părții vătămate cu care era încă căsătorit.

De asemenea, se reține că nici după consumarea evenimentelor, inculpatul nu a încercat înlăturarea consecințelor faptei sale, din discuțiile telefonice purtate de inculpat cu partea vătămată și atașate dosarului cauzei rezultând că acesta a lăsat la alegerea părții vătămate dacă să fumeze sau nu respectivele țigări. Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.