ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2583/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2583/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1001 din 23

noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea

de revizuire formulată de revizuientul M.A.A. (deținut în Penitenciarul

Jilava).

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe revizuient la plata sumei de 100 lei

reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin

cererea înregistrată sub nr. 1230/III-6/2012 la Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și sub nr. 42374/3/2012 la această instanță, revizuientul

M.A.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin care a fost condamnat

la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen. A

solicitat, de asemenea, suspendarea executării hotărârii, până la rezolvarea

cererii de revizuire.

În motivarea cererii,

condamnatul a invocat o greșită interpretare și apreciere a probatoriului

administrat deja pe parcursul procesului penal și reținerea unei greșite

situații de fapt și încadrării juridice a faptei.

În fapt, prin

hotărârea și în baza textelor citate, a susținut că instanța a hotărât

condamnarea sa la 10 ani și 6 luni închisoare, reținându-se că a comis infracțiunea

de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174-175 lit. a) și c) C. pen. Din probele administrate a rezultat că în ziua de

20 ianuarie 2009 fiind în locuința părții vătămate N. (fostă M.) E., a introdus

mercur în două țigări aflate într-un pachet aparținând acesteia, aspecte care

în opinia organelor de urmărire penală de la data emiterii rechizitoriului,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii arătate mai sus, întrucât

cantitatea de mercur ar fi fost o doză letală iar modul de pregătire/concepere

a faptei ar putea pune în pericol viața părții vătămate.

Ulterior condamnării

s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei (art. 394 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.). Astfel, ca

urmare a studierii „Raportului de constatare tehnico-științifică” a remarcat că

în pachetul de țigări au fost identificate mai multe țigări ce conțineau

mercur, decât cele două despre care are cunoștință. Pe perioada derulării

procesului, a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă,

respectiv pachetul de țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea

de mercur din țigări dar și modul de așezare a mercurului. A arătat că instanța

nu a luat în considerare aceste împrejurări la data soluționării cauzei

datorită lipsei posibilității dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de

probă prin care s-ar putea administra probele. În această cauză instanța a luat

la cunoștință că ar exista anumite fapte sau împrejurări de care ar depinde

soluționarea cauzei, dar nu au fost cunoscute mijloacele de probă.

Din punctul său de

vedere este absurd a menține o eroare judiciară evidentă, numai pentru a

pedepsi partea care a neglijat să invoce faptul sau proba cunoscute de el în

judecata precedentă.

În prezent aceste

fapte fac obiectul Dosarelor penale:

- nr. 149/P/2011

instrumentat de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și,

- nr. 6061/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în care se derulează activități

specifice de identificare și tragere la răspundere penală a persoanelor

implicate în contrafacerea sau alterarea probelor.

Cu ocazia derulării

activităților de cercetare în vederea soluționării celor două dosare au fost

identificate mijloace de probă și împrejurări considerate „noi” care nu au

putut fi cunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare a

sa.

Una este foarte

evidentă, întrucât fapta pentru care a fost condamnat este comisă la 20

ianuarie 2009 iar pachetul de țigări ce conținea mercur (în doză letală?!.) a

fost predat de un polițist care a fugit și a refuzat să se legitimeze la Secția

25 Poliție, abia la 10 martie 2009, deci după o lună și 18 zile. Această

chestiune trebuie analizată și în raport de reținerea instanței de fond care în

considerentele sale a arătat că „inculpatul M.A.A. a introdus mercur metalic

(lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în țigările ce urmau să fie

fumate de către partea vătămată”. Aproximând cantitatea de mercur din țigări,

nici instanța de fond nu are convingerea că doza de mercur aflată în țigări la

20 ianuarie 2009 este una letală, ori că în termometrul din care a fost luat

mercurul există această cantitate, însă cu toate acestea aplică o pedeapsă cu

închisoarea exagerat de mare și implicit nelegală.

Pe această chestiune

a cantității de mercur, a susținut că în situația în care se dovedește și se

admite că a fost mult mai mică în țigările aflate în locuința părții vătămate

la 20 ianuarie 2009, rezultă că încadrarea juridică este greșită și poate fi

vorba de o tentativă de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art.

20 alin. (2) raportat la art. 182 alin. (1), (2), (3) și (4) din C. pen.

întrucât i s-a pus în primejdie viața părții vătămate.

De altfel, încadrarea

juridică este greșită și pentru că atât în rechizitoriu cât și în hotărâri nu

se arată despre ce alineat al art. 20 C. pen. este vorba. Există 5 forme ale

tentativei (întreruptă, fără efect, proprie, improprie și absolut improprie sau

imposibilă) - ultima dintre acestea nefiind pedepsită art. 20 alin. (3).

În altă ordine de

idei, a învederat faptul că indiferent de cantitatea de mercur aflată în

țigări, atunci când se aprinde o țigară se trag fumuri succesive or,

constatându-se după primul fum că gustul este neplăcut, se încetează a se mai

fuma iar fapta ilegală (indiferent care este încadrarea ei juridică) este

imposibil a se mai consuma.

Doar dacă, ipotetic,

fumătorul dorește să se sinucidă continuă să fumeze țigări în care se află

cantitatea de mercur ce-i este letală ?!.

S-a reținut în mod

greșit de către instanța de fond că „este de notorietate faptul că mercurul

lichid poate provoca în cantități suficiente moartea unei persoane”, pentru că

lucrurile nu stau chiar așa, întrucât depinde unde este folosit, cum este

folosit și în combinație cu ce altă substanță ori lichid vine în contact. Aici

dau cu titlu de exemplu Decizia nr. 1754 din 06 Octombrie 1966 a Tribunalului

Suprem Colegiul Penal în care s-a reținut că „fapta aceluia care în scopul de a

produce moartea unei persoane îi dă să bea un ceai de mușețel în care a

amestecat mercurul în stare lichidă scos dintr-un termometru, nu constituie

tentativă la infracțiunea de omor.

Mercurul în stare

lichidă nu este toxic, având această proprietate numai când este în stare de

vapori sau de pulverizare extra fină. În consecință, consumarea unei cantități

de mercur în stare lichidă nu poate produce moartea unei persoane.

Întrebuințarea acestei substanțe în scopul arătat exclude posibilitatea de a se

comite infracțiunea de omor, datorită modului cum a fost concepută executarea”.

Tribunalul a apreciat

că, în situația unei tentative imposibile prevăzută de art. 20 alin. (3) C.

pen. - „nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a

infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea” și se

impune achitarea în temeiul art. 10 din C. proc. pen. (lit. a) sau b)

1

sau c) sau d) sau chiar e) = eroare de fapt).

Extrapolând, se poate

spune că mercurul combinat cu tutunul tratat și aflat într-o țigară cu filtru

își diminuează efectele toxice sau chiar le anulează. Un rol decisiv îl are

filtrul țigaretei care diferă ca proprietăți de la o marcă la alta. Dar pentru

aceasta se impunea și se impune o expertiză (constatare tehnico-științifică)

chimică cu obiective proprii, fără să se aibă în vedere numai considerente

teoretice.

În această cauză se

mai pune și problema desistării întrucât sunt incidente dispozițiile art. 22

alin. (1) din C. pen. deoarece revizuientul s-a desistat sunând-o pe partea

vătămată pentru a-i comunica să nu fumeze țigările aflate pe masă și acest fapt

se coroborează cu declarația părții vătămate care la 18 noiembrie 2009 fiind

audiată, a declarat că nu-și mai amintește daca inculpatul a căutat-o la

telefon în ziua de 20 ianuarie 2009 cât și cu reținerea instanței cu privire la

personalitatea acestuia, care a arătat că pe timpul procesului a avut o

atitudine relativ sinceră.

Revenind la

conținutul tentativei, a arătat că hotărârea de condamnare este netemeinică și

nelegală și s-a impus rejudecarea cauzei datorită imposibilității consumării

infracțiunii în raport de modul cum a fost concepută executarea.

Acest argument a fost

susținut din punct de vedere probator de:

- experimentele

efectuate de organul de urmărire penală care sunt mijloace de probă obținute în

mod nelegal, fără valoare probantă efectuate în alte condiții decât ale actului

material (folosirea altei mărci de țigarete, folosirea altui model de

termometru, etc). Practic prin efectuarea acestor experimente se poate concluziona

că urmarea socialmente periculoasă nu se poate produce;

- relațiile și

informațiile obținute de la facultatea de chimie, etc.

Organul de urmărire

penală și nici instanța de judecată nu au făcut dovada că mercurul introdus în

țigarete se poate evapora în totalitate și concomitent cu arderea tutunului,

poate trece prin filtrul țigaretelor și să fie inhalat de victimă.

Procedura realizării

unei asemenea constatări de natură chimică ca și mijloc de probă, necunoscută

de instanța de judecată este reglementată de:

- Regulamentul (C.E.)

nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării

la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a

metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului

European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea,

evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.).

Regulamentul conține

metodele de testare și formulele chimice care se aplică în scopul determinării

proprietăților fizico - chimice, a toxicității și a ecotoxicității

substanțelor.

A apreciat că doza

letală de vapori de mercur invocată de organele de urmărire penală și de

instanța de judecată trebuie determinată la extremitatea filtrului țigaretelor,

la suprafața de contact cu aerul și nu la doza de substanță toxică degajată în

atmosferă.

Cantitatea de vapori

de mercur considerată doză letală se apreciază în funcție de greutatea

corporală, sănătate, vârstă, gradul de puritate al vaporilor de mercur, precum

și de alte elemente.

Prin urmare, a

apreciat că hotărârea de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 10 ani și 6

luni închisoare susținută din punct de vedere probatoriu numai pe considerente

pur teoretice (extrase din diferite cursuri sau publicații științifice), fără a

se recurge la una dintre metodele reglementate de legislația invocată, este

netemeinică și implicit nelegală.

Pe de altă parte,

chiar organele de urmărire penală au demonstrat cu ocazia experimentelor

efectuate, că infracțiunea nu se poate consuma, așa cum a fost concepută

executarea.

Conchizând, în

această cauză - din punctul de vedere al revizuentului, s-a impus în principal

achitarea și în subsidiar schimbarea încadrării juridice, pe considerentele

expuse mai sus.

De asemenea, a apreciat

că există o încălcare a principiului legalității, încriminării și pedepsei,

fapta fiind irelevantă penal și nu o tentativă pedepsibilă (Drept Penal -

Partea Generală de Traian Dima -pag. 218 și urm.)

În drept, și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 393 și 394 alin. (1), lit. a) C. proc.

pen. și pe toate dispozițiile legale în această materie.

În dovedirea

acțiunii, a înțeles să se folosesc de următoarele probe:

Dosarele penale: nr.

149/P/2011 instrumentat de procurorii din cadrul Pachetului de pe lângă Curtea

de Apel București și nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București, nr. 35378/3/2009 al Tribunalului București,

- relații de la

fabricatul de țigarete din care să rezulte procentul de reținere de către

elementul filtrant a vaporilor toxici,

- relațiile de la

Ministerul Sănătății,

- relațiile de la

Ministerul Sănătății cu privire la proprietățile fizico - chimice ale

mercurului folosit la fabricarea termometrelor medicale.

- efectuarea unei

constatări tehnico - Științifice chimice prin metoda dinamică (metoda lui

Cottrell) prevăzută de Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23

iulie 2009, filele 4-7,

- alte dovezi ce se

vor considera utile soluționării cauzei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 399 C. proc. pen, procurorul a efectuat actele de cercetare

corespunzătoare, concluziile fiind cuprinse în referatul înaintat.

În respectivul

referat, s-a reținut că prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București nr. 859/P/200,9 a fost trimis în judecată în stare de

arest preventiv inculpatul M.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. a) și c)

C. pen.

În fapt, s-a reținut

că în data de 20 ianuarie 2009, în imobilul din București, sector 6 unde locuia

soția sa împreună cu fiica lor M.A.D. în vârsta de 6 ani, inculpatul a introdus

mercur metalic (lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în țigările ce

urmau să fie fumate de către partea vătămată M. (în prezent N.) E., vaporii

toxici emiși la temperatura de ardere, prin inhalare, fiind de natură a

determina afectarea severă și structurală a organelor interne cu provocarea

decesului persoanei.

Prin sentința penală

nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen.,

respingerea ca neîntemeiată a cererii de schimbare a încadrării juridice

formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174-175 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174-175 lit. c) C. pen. în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175

lit. a) și c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.A. la o pedeapsă

de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 71-64 lit. a), b), d, e) C. pen.

în baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C.

pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza disp.

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului. În baza disp. art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicata

inculpatului durata arestării preventive de la 29 mai 2009 la zi. În baza art.

14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 100 000 lei

daune morale către partea civila.

Prin Decizia penală

nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A.

Hotărârea de

condamnare a rămas definitivă prin Decizia penala nr. 1681 din 29 aprilie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat

recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Deciziei nr. 37/A/l din 1

februarie 2010 a Curții de Apel București.

La data de 20 iulie

2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București cererea de

revizuire formulată de M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 1137 din 16

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. La data de

24 august 2012 a fost înregistrată cererea formulată de revizuient prin

apărător ales privind stadiul cercetărilor. La data de 24 septembrie 2012 i s-a

comunicat apărătorului ales că dosarul se afla în lucru, fiind în curs de

soluționare. La lucrare a fost atașat dosarul de fond.

În urma cercetărilor

au rezultat următoarele:

Prin cererea de

revizuire formulată, revizuientul condamnat M.A.A. a solicitat revizuirea

hotărârii de condamnare pronunțata în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, al

Tribunalului București, secția I penală.

Revizuientul

condamnat a susținut în cererea sa că, ulterior condamnării sale, s-au

descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la

soluționarea cauzei, respectiv se arată că pe perioada derulării procesului

penal, persoane necunoscute au alterat principala probă, pachetul de țigări, în

sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări dar și modul

de așezare a mercurului. S-a mai susținut că aceste fapte fac obiectul mai

multor Dosare penale: nr. 149/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București și nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Alte motive invocate

de condamnatul revizuient ar fi greșita încadrare juridică a faptei, tentativa

la infracțiunea de vătămare corporala gravă, în loc de tentativa la

infracțiunea de omor calificat, iar pe de altă parte se invocă împrejurări

precum desistarea sau existența unei tentative imposibile.

Procurorul a apreciat

cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat ca fiind inadmisibilă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. primul dintre motivele de revizuire care

sunt expres și limitativ reglementate de lege este acela ca „s-au descoperit

fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la

soluționarea cererii” iar potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

al doilea motiv ar fi acela ca „un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere”.

În cursul declarației

sale date în fata instanței de fond revizuientul condamnat a relatat

următoarele: „după ce am intrat în casa mi-a dat prin cap, pentru că aveam un

termometru la mine care se spărsese să pun niște picături de mercur în țigările

părții vătămate pentru a o speria. A durat câteva momente până când am pus

picăturile de mercur în țigări, mi-am dat seama că dacă țigările sunt în

poziție verticala picăturile curg. .Am folosit o scobitoare ca să scot puțin

tutun din țigară, am pus picătura de mercur în țigara și apoi am pus tutunul la

loc, când întorceam țigara am constatat că mercurul curge din țigara. Am pus

mercur în două țigări din pachet.”

Declarația părții

vătămate M.E. confirma aceleași aspecte și se coroborează cu declarațiile

martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, respectiv T.M.E.C. și I.D.M.

Astfel, din cele

învederate anterior a reieșit că inculpatul a recunoscut în cursul cercetării

judecătorești în prima instanța că a pus mercur în mai multe țigări pe care le

fuma de obicei partea vătămată.

Aceeași poziție a

fost menținută de revizuient și cu ocazia audierii sale în calea de atac a

apelului. Cu această ocazie revizuientul a învederat faptul că a introdus în

țigări o cantitate mai mică de mercur decât cea scoasă dintr-un termometru

spart. A mai arătat revizuientul: „I-am băgat mercurul în țigare, o idee ce

mi-a venit pe loc pentru a mă răzbuna sau mai degrabă pentru a face o farsă în

sensul că soția mea urma să se sperie când ar fi observat că este ceva în acea

țigara, când mercurul se va stinge din țigara și în procedura reconstituirii

mercurul s-a scurs din țigara”. Partea vătămată a fost reaudiată și și-a

menținut declarația.

Din lecturarea

motivelor de apel ale revizuientului (filele 19-25 Dosar nr. 35378/3/2009 al

Curții de Apel București) se poate observa ca prin cererea sa de revizuire

condamnatul revizuent a reiterat practic motivele de apel, motive care au fost

analizate și cenzurate de către Curtea de Apel București cu ocazia judecării

apelului declarat de revizuient împotriva hotărârii de condamnare. În calea de

atac a recursului revizuentul a reiterat aceleași aspecte, că nu a premeditat

fapta, că nu a dorit să o ucidă pe partea vătămată și doar să o sperie, că acea

cantitate inițială de mercur a fost modificată, în sensul că a fost

suplimentată de partea vătămată și persoane din anturajul acesteia, că doza de

mercur nu era suficientă pentru a provoca decesul părții vătămate.

Toate aspectele

invocate de revizuient au fost analizate și cenzurate în cursul cercetării

judecătorești în prima instanța și în căile de atac, pe baza probatoriului

administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,

coroborat cu declarația de recunoaștere parțială de către revizuient a faptei

imputate, respectiv tentativa la omor deosebit de grav. În cursul urmăririi

penale s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică de

către Institutul de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. prin care s-a

concluzionat că în interiorul unei țigări din pachetul blue pus la dispoziție,

al celor două țigări ambalate separat în folie, precum și în interiorul foliei

puse la dispoziție, s-au pus în evidență 5,400 grame mercur lichid. În plus,

mercurul metalic (lichid) nu este toxic, dar acesta devine toxic ca dispersie

fina, prin inhalare de vapori (care se formează chiar și la temperatură

scăzută).Doza letală este de aproximativ 2,5 grame mercur evaporat.

După cum se poate

observa, revizuientul condamnat nu invocă împrejurări noi, necunoscute de

instanța de fond, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta și analizate pe

baza apărărilor inculpatului și a întregului probatoriu administrat în cauză.

Acesta invoca și o greșită interpretare și apreciere a probatoriului

administrat deja pe parcursul procesului penal și reținerea unei greșite

situații de fapt și încadrări juridice a faptei.

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii penale definitive.

Datorită acestui caracter, revizuirea se poate exercita numai în situațiile

expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 60

din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că:

„cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de

art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.

În legătură cu

motivele invocate de către revizuient, care ar putea fi încadrate în disp. art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a arătat că revizuirea unei hotărâri

definitive întemeiată pe acest motiv poate fi cerută numai când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Astfel cum s-a

arătat anterior, revizuientul condamnat invocă o greșita apreciere și

interpretare a probatoriului deja administrat în cauza cu privire la situația

de fapt și vinovăția sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanța de fond

și care să fie de natură să conducă la concluzia că soluția de condamnare ar fi

nelegală și netemeinică. Atât instanța de fond, cât și instanțele de control

judiciar au verificat probatoriul administrat și susținerile și apărările

revizuientului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei.

În ceea ce privește

cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit disp. art.

395 C. proc. pen. situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în

art. 394 lit. b), c), și d) se dovedesc prin hotărâre judecătoreasca sau prin

ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

În urma cercetărilor

cu privire la stadiul Dosarului nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București a reieșit că acesta are ca obiect plângerea penală

formulată de revizuentul M.A.A. Împotriva numiților N.E., T.M. și „V.”, cu

privire la infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. și 312 C. pen. și se află în

curs de soluționare, nefiind încă pronunțată nicio soluție în cauză.

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța a constatat și a reținut că cererea de revizuire

a sentinței penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, formulată de către revizuientul M.A.A. este

inadmisibilă.

Din motivarea în fapt

și în drept a cererii sale, revizuientul a invocat cazul de revizuire prev. de

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, care se referă la admisibilitatea revizuirii

când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către

instanță la soluționarea cauzei, fapte și împrejurări care determină o altă

soluție în cauză, decât aceea de condamnare la pedeapsa de 10 ani și 6 luni

închisoare care i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă.

Faptele și

împrejurările la care se referă revizuientul reprezintă o nouă apreciere a

probelor deja administrate și o altă perspectivă pe care el însuși a avut-o

asupra probelor după hotărârea de condamnare. Astfel, în cerere a arătat că în

urma studierii „Raportului de constatare tehnico-științifică”, a remarcat că în

pachetul de țigări au fost identificate mai multe țigări ce conțineau mercur,

decât cele două despre care avea cunoștință. Pe perioada derulării procesului,

a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă, respectiv

pachetul de țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur

din țigări dar și modul de așezare a mercurului. A arătat că instanța nu a luat

în considerare aceste împrejurări la data soluționării cauzei datorită lipsei

posibilității dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de probă prin care

s-ar putea administra probele. În această cauză instanța a luat la cunoștință

că ar exista anumite fapte sau împrejurări de care ar depinde soluționarea

cauzei, dar nu au fost cunoscute mijloacele de probă.

De asemenea,

„împrejurare nouă” reprezintă, în opinia revizuientului, faptul că pachetul de

țigări în care a fost introdus mercurul a fost predat mult mai târziu organelor

de poliție de către un polițist care a fugit inițial, că instanța a avut

incertitudini în legătură cu cantitatea de mercur care a fost introdusă în

țigarete, că experimentele pe baza cărora a fost stabilită vinovăția sa sunt

irelevante întrucât nu au avut la bază aceleași elemente ca cele de la data

faptei, că instanța nu a cunoscut Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei

din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a

Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în

temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al

Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea

și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.), regulament care conține

metodele de testare și formulele chimice care se aplică în scopul determinării

proprietăților fizico - chimice, a toxicității și a ecotoxicității

substanțelor.

Potrivit textului de

lege, caracter de noutate trebuie să aibă faptele probatorii, probele în înțelesul

art. 63 C. proc. pen, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează

probe deja cunoscute, fiind esențial pentru reținerea art. 394 alin. (1) lit. a)

C. prroc. pen, ca faptul pretins nou, să nu fi fost cunoscut de către instanță.

Or, așa cum a susținut

și procurorul în cuprinsul referatului său, toate cele invocate de către

revizuient în cererea de revizuire, au constituit motive de apel, aflate la

filele nr. 19-25 din dosarul Curții de Apel București, precum și motive de

recurs (filele nr. 28-31 dosar Înalta Curte de Casație șiJustiție),

analizate și înlăturate motivat de către instanțe.

Nici Regulamentul (C.E.)

nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării

la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a

metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al

Parlamentului European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind

înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice

(R.E.A.C.H.), nu poate justifica promovarea unei căi extraordinare de atac

precum revizuirea, pe de o parte pentru că acesta a fost cunoscut la data

pronunțării primei instanțe fiind anterior cu 5 luni datei dezbaterilor pe

fondul cauzei (deci nu a apărut ulterior rămânerii definitive a hotărârii), iar

pe de altă parte, pentru că Regulamentul respectiv reprezintă o normă de

reglementare, iar nu o descoperire științifică de natură să extindă limitele

cunoașterii în materia toxicității mercurului sau a posibilităților de izolare

a acestei substanțe în mediu.

Avându-se în vedere

probatoriul administrat cu ocazia judecării cauzei care a atras condamnarea

revizuientului, s-a apreciat că elementele expuse în susținerea cererii de

revizuire de față, nu pot conduce la o altă încadrare juridică a faptelor și la

o altă soluție decât cea care a fost dată.

În consecință,

instanța a respins cererea de revizuire.

II. Împotriva acestei

sentințe penale, în termen legal, a declarat apel revizuientul M.A.A.,

solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței penale apelate.

În motivele de apel,

revizuientul a arătat că în mod greșit prima instanță a considerat că faptele

și împrejurările expuse nu sunt noi, deși revizuientul a invocat faptul că nu

există nicio probă certă potrivit căreia mercurul introdus în țigări se poate

volatiliza și poate fi inhalat de partea vătămată. A mai precizat că fenomenul

chimic și de vaporizare a mercurului în împrejurările specifice cauzei, precum

și mijloacele de probă prin care acest fenomen se produce, nu au fost cunoscute

instanței până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. A menționat

că prima instanță nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate și nici nu a

verificat aspectele sesizate privind efectuarea de cercetări față de mai multe

persoane audiate în instanță, dar și împotriva polițistului,,V.” care a fost

principalul depozitar al pachetului de țigări în perioada 20.01-10 martie 2009

și care, în urma unei înțelegeri cu partea vătămată, ar fi alterat această

probă prin adăugare de mercur și în alte țigări în scopul obținerii dozei

letale. A concluzionat că, în speță, este incident cazul de revizuire prevăzut

de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Examinând sentința

penală apelată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.

371 C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că

apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivele invocate de

revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire expres și

limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru existența

cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este

necesară întrunirea cumulativă a două condiții: existența unor fapte sau

împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanță la soluționarea

cauzei și prin acestea să se poată dovedi netemeinicia hotărârii penale a cărei

revizuire se cere.

Revizuientul nu a

invocat împrejurări noi, necunoscute de instanța care l-a condamnat, ci aspecte

care au fost cunoscute de aceasta și analizate pe baza apărărilor inculpatului

și a întregului probatoriu administrat în cauză și de asemenea, a învederat

greșita apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului

penal și a contestat totodată încadrarea juridică.

Acesta, de altfel, a

contestat experimentele efectuate de organele de urmărire penală, solicitând

efectuarea unei constatări tehnico-științifice printr-o metodă reglementată în

anul 2009, or, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. faptele sau

împrejurările trebuie să fie noi, nu mijloacele de probă prin care se tinde la

dovedirea unor fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanță.

Motivul de revizuire

invocat privind efectuarea de cercetări față de unele persoane audiate în cauză

și față de polițistul,,V.” se întemeiază pe dispozițiile art. 394 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., însă una din condițiile de admisibilitate a acestui caz

de revizuire este ca infracțiunea imputată să fie dovedită printr-o hotărâre

judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus

asupra fondului, conform art. 395 C. proc. pen., revizuientul nefăcând dovada

îndeplinirii acestei condiții.

Cu privire la critica

privind nepronunțarea de către prima instanță cu privire la probele solicitate

în susținerea cererii de revizuire, Curtea de Apel București a constatat că

instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, punerea în

discuție a probelor menționate urmând a fi făcută doar în cazul constatării

admisibilității în principiu a cererii.

În consecință, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 31 din 13

februarie 2013 a Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de revizuientul M.A.A. împotriva sentinței penale nr.

1001 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în Dosarul nr. 42374/3/2012.

A fost obligat

apelantul-revizuient la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate

de stat.

Onorariul parțial al

avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției.

III. Împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs revizuientul condamnat M.A.A. invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. și a

solicitat instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

rejudecând să constate că cererea de revizuire este admisibilă în principiu și

trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea cererii de revizuire.

În susținerea

recursului, recurentul revizuient a arătat că este admisibilă în principiu

cererea de revizuire întrucât au apărut împrejurări noi ce nu au fost cunoscute

de către instanțele de judecată la data judecării cauzei.

Aceste împrejurări

rezultă din nota de expertiză extrajudiciară prin care se arată că riscul ca inhalarea

cu mercur prin fumarea țigărilor este foarte redus cantitativ și pericolul de a

pune viața în primejdie a unei persoane nu există și întrucât inhalarea de

mercur prin fumarea țigărilor ce conținea mercur nu se poate pune în primejdie

viața unei persoane, în opinia recurentului apare ca imposibilă condamnarea sa

pentru tentativă de omor.

Examinând actele și

lucrările dosarului, hotărârile recurate în raport de motivul de critică

invocat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de revizuientul

condamnat M.A.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în

baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât cu

titlu de premisă se reține că prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București nr. 859/P/200,9 a fost trimis în judecată în stare

de arest preventiv inculpatul M.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit.

a) și c) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că în data de 20 ianuarie 2009, în imobilul din București, sector 6 unde locuia

soția sa împreună cu fiica lor M.A.D. în vârsta de 6 ani, inculpatul a introdus

mercur metalic (lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în țigările ce

urmau să fie fumate de către partea vătămată M. (în prezent N.) E., vaporii

toxici emiși la temperatura de ardere, prin inhalare, fiind de natură a

determina afectarea severă și structurală a organelor interne cu provocarea

decesului persoanei.

Prin sentința penală

nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen.,

respingerea ca neîntemeiată a cererii de schimbare a încadrării juridice

formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art.

174-175 lit. a) și c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la

art. 174-175 lit. c) C. pen.

În baza art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen., s-a dispus condamnarea

inculpatului M.A.A. la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art.

71-64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza disp. art. 65

alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o

perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza disp. art.

350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului.

În baza disp. art. 88

C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestării preventive

de la 29 mai 2009 la zi.

În baza art. 14 și

346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 100 000 lei daune

morale către partea civilă.

Prin Decizia penală

nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost

respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A..

Hotărârea de

condamnare a rămas definitivă prin Decizia penala nr. 1681 din 29 aprilie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat

recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Deciziei nr. 37/A/l din 1

februarie 2010 a Curții de Apel București.

La data de 20 iulie

2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București cererea de

revizuire formulată de M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 1137 din 16

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. La lucrare

a fost atașat dosarul de fond.

În urma cercetărilor

a rezultat că revizuientul condamnat a susținut în cererea sa că, ulterior

condamnării sale, s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute

de instanța la soluționarea cauzei, respectiv se arată că pe perioada derulării

procesului penal, persoane necunoscute au alterat principala probă, pachetul de

țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări

dar și modul de așezare a mercurului.

S-a mai susținut că

aceste fapte fac obiectul mai multor Dosare penale: nr. 149/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 6061/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Alte motive invocate

de condamnatul revizuient ar fi greșita încadrare juridică a faptei, tentativa

la infracțiunea de vătămare corporala gravă, în loc de tentativa la

infracțiunea de omor calificat, iar pe de altă parte se invocă împrejurări precum

desistarea sau existența unei tentative imposibile.

Procurorul a apreciat

cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat ca fiind inadmisibilă.

Cu titlu de secunda

premisă, Înalta Curte are în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de

atac îndreptată împotriva hotărârii penale definitive și datorită acestui

caracter, revizuirea se poate exercita numai în situațiile expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 60

din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că:

„cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de

art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.

În legătură cu

motivele invocate de către revizuient, care ar putea fi încadrate în disp. art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se reține că revizuirea unei hotărâri

definitive întemeiată pe acest motiv poate fi cerută numai când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Or, așa cum s-a

arătat anterior, revizuientul condamnat invocă o greșita apreciere și

interpretare a probatoriului deja administrat în cauza cu privire la situația

de fapt și vinovăția sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanțele de

fond și de apel și care să fie de natură să conducă la concluzia că soluția de

condamnare ar fi nelegală și netemeinică, întrucât atât instanța de fond, cât

și instanțele de control judiciar au verificat probatoriul administrat și

susținerile și apărările revizuientului condamnat în raport de probatoriul

existent la dosarul cauzei.

În ceea ce privește

cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit disp. art.

395 C. proc. pen. situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în

art. 394 lit. b), c), și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin

ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

În urma cercetărilor

cu privire la stadiul Dosarului nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul București a reieșit că acesta are ca obiect plângerea penală

formulată de revizuentul M.A.A. împotriva numiților N.E., T.M. și „V.”, cu

privire la infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. și 312 C. pen. și se află în

curs de soluționare, nefiind încă pronunțată nicio soluție în cauză.

În fine, în propriul

demers analitic, Înalta Curte reține că prin cererea sa de revizuire,

revizuientul condamnat M.A.A. a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen, care se referă la admisibilitatea revizuirii

când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către

instanță la soluționarea cauzei, fapte și împrejurări care determină o altă

soluție în cauză, decât aceea de condamnare la pedeapsa de 10 ani și 6 luni

închisoare care i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă.

Or, faptele și

împrejurările la care se referă revizuientul reprezintă o nouă apreciere a

probelor deja administrate și o altă perspectivă pe care el însuși a avut-o

asupra probelor după hotărârea de condamnare.

Astfel, în cererea de

revizuire a arătat că în urma studierii „Raportului de constatare

tehnico-științifică”, a remarcat că în pachetul de țigări au fost identificate

mai multe țigări ce conțineau mercur, decât cele două despre care avea

cunoștință și pe perioada derulării procesului, a bănuit că persoane

necunoscute au alterat principala probă, respectiv pachetul de țigări, în

sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări dar și modul

de așezare a mercurului.

S-a mai arătat că

instanța de condamnare nu a luat în considerare aceste împrejurări la data

soluționării cauzei datorită lipsei posibilității dovedirii lor, nefiind

cunoscute mijloacele de probă prin care s-ar putea administra probele.

De asemenea,

„împrejurare nouă” reprezintă, în opinia revizuientului, faptul că pachetul de

țigări în care a fost introdus mercurul a fost predat mult mai târziu organelor

de poliție de către un polițist care a fugit inițial; că instanța a avut

incertitudini în legătură cu cantitatea de mercur care a fost introdusă în

țigarete; că experimentele pe baza cărora a fost stabilită vinovăția sa sunt

irelevante întrucât nu au avut la bază aceleași elemente ca cele de la data

faptei; că instanța nu a cunoscut Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei

din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a

Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în

temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al

Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea

și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.), regulament care conține

metodele de testare și formulele chimice care se aplică în scopul determinării

proprietăților fizico - chimice, a toxicității și a ecotoxicității

substanțelor.

Înalta Curte are în

vedere că potrivit textului de lege, caracter de noutate trebuie să aibă

faptele probatorii, probele în înțelesul art. 63 C. proc. pen; iar nu

mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind

esențial pentru reținerea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, ca faptul

pretins nou, să nu fi fost cunoscut de către instanță.

Or, așa cum a

susținut și procurorul în cuprinsul referatului său, toate cele invocate de

către revizuient în cererea de revizuire, au constituit motive de apel, aflate

la filele nr. 19-25 din dosarul Curții de Apel București, precum și motive de

recurs (filele nr. 28-31 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție),

analizate și înlăturate motivat de către instanțele de control judiciar.

Nici Regulamentul (C.E.)

nr. 761/2009 al Comisiei U.E. din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul

adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de

stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006

al Parlamentului European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind

înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice

(R.E.A.C.H.), nu poate justifica promovarea unei căi extraordinare de atac

precum revizuirea, pentru că acesta a fost cunoscut la data pronunțării primei

instanțe fiind anterior cu 5 luni datei dezbaterilor pe fondul cauzei (deci nu

a apărut ulterior rămânerii definitive a hotărârii); iar pe de altă parte,

pentru că Regulamentul respectiv reprezintă o normă de reglementare și nu o

descoperire științifică de natură să extindă limitele cunoașterii în materia

toxicității mercurului sau a posibilităților de izolare a acestei substanțe în

mediu.

De altfel, este

decisiv că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de

constatare tehnico-științifică de către Institutul de Criminalistica din cadrul

I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că „în interiorul unei țigări din pachetul pus

la dispoziție, al celor două țigări ambalate separat în folie, precum și în

interiorul foliei puse la dispoziție, s-au pus în evidență 5,400 grame mercur

lichid.

În plus, mercurul

metalic (lichid) nu este toxic, dar acesta devine toxic ca dispersie fina, prin

inhalare de vapori (care se formează chiar și la temperatură scăzută).doza

letală este de aproximativ 2,5 grame mercur evaporat”.

Pe de altă parte,

Înalta Curte mai are în vedere că motivul de revizuire invocat privind

efectuarea de cercetări față de unele persoane audiate în cauză și față de

polițistul „V.” se întemeiază pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., însă una din condițiile de admisibilitate a acestui caz de

revizuire este ca infracțiunea imputată să fie dovedită printr-o hotărâre

judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus

asupra fondului, conform art. 395 C. proc. pen.; iar revizuientul nu a făcut

dovada îndeplinirii acestei condiții.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuentul M.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 13

februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 04 septembrie 2013.