ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2583/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 1001 din 23 noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M.A.A. (deținut în Penitenciarul Jilava). În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe revizuient la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat. S-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 1230/III-6/2012 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și sub nr. 42374/3/2012 la această instanță, revizuientul M.A.A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen., rap.

la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen. A solicitat, de asemenea, suspendarea executării hotărârii, până la rezolvarea cererii de revizuire. În motivarea cererii, condamnatul a invocat o greșită interpretare și apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului penal și reținerea unei greșite situații de fapt și încadrării juridice a faptei. În fapt, prin hotărârea și în baza textelor citate, a susținut că instanța a hotărât condamnarea sa la 10 ani și 6 luni închisoare, reținându-se că a comis infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. a) și c) C. pen.

Din probele administrate a rezultat că în ziua de 20 ianuarie 2009 fiind în locuința părții vătămate N. (fostă M.) E., a introdus mercur în două țigări aflate într-un pachet aparținând acesteia, aspecte care în opinia organelor de urmărire penală de la data emiterii rechizitoriului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii arătate mai sus, întrucât cantitatea de mercur ar fi fost o doză letală iar modul de pregătire/concepere a faptei ar putea pune în pericol viața părții vătămate. Ulterior condamnării s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei (art. 394 alin. (1), lit. a) C. proc. pen.). Astfel, ca urmare a studierii „Raportului de constatare tehnico-științifică” a remarcat că în pachetul de țigări au fost identificate mai multe țigări ce conțineau mercur, decât cele două despre care are cunoștință.

Pe perioada derulării procesului, a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă, respectiv pachetul de țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări dar și modul de așezare a mercurului. A arătat că instanța nu a luat în considerare aceste împrejurări la data soluționării cauzei datorită lipsei posibilității dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de probă prin care s-ar putea administra probele. În această cauză instanța a luat la cunoștință că ar exista anumite fapte sau împrejurări de care ar depinde soluționarea cauzei, dar nu au fost cunoscute mijloacele de probă. Din punctul său de vedere este absurd a menține o eroare judiciară evidentă, numai pentru a pedepsi partea care a neglijat să invoce faptul sau proba cunoscute de el în judecata precedentă.

În prezent aceste fapte fac obiectul Dosarelor penale: - nr. 149/P/2011 instrumentat de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, - nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în care se derulează activități specifice de identificare și tragere la răspundere penală a persoanelor implicate în contrafacerea sau alterarea probelor. Cu ocazia derulării activităților de cercetare în vederea soluționării celor două dosare au fost identificate mijloace de probă și împrejurări considerate „noi” care nu au putut fi cunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare a sa. Una este foarte evidentă, întrucât fapta pentru care a fost condamnat este comisă la 20 ianuarie 2009 iar pachetul de țigări ce conținea mercur (în doză letală?!.) a fost predat de un polițist care a fugit și a refuzat să se legitimeze la Secția 25 Poliție, abia la 10 martie 2009, deci după o lună și 18 zile.

Această chestiune trebuie analizată și în raport de reținerea instanței de fond care în considerentele sale a arătat că „inculpatul M.A.A. a introdus mercur metalic (lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în țigările ce urmau să fie fumate de către partea vătămată”. Aproximând cantitatea de mercur din țigări, nici instanța de fond nu are convingerea că doza de mercur aflată în țigări la 20 ianuarie 2009 este una letală, ori că în termometrul din care a fost luat mercurul există această cantitate, însă cu toate acestea aplică o pedeapsă cu închisoarea exagerat de mare și implicit nelegală.

Pe această chestiune a cantității de mercur, a susținut că în situația în care se dovedește și se admite că a fost mult mai mică în țigările aflate în locuința părții vătămate la 20 ianuarie 2009, rezultă că încadrarea juridică este greșită și poate fi vorba de o tentativă de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 20 alin. (2) raportat la art. 182 alin. (1), (2), (3) și (4) din C. pen. întrucât i s-a pus în primejdie viața părții vătămate. De altfel, încadrarea juridică este greșită și pentru că atât în rechizitoriu cât și în hotărâri nu se arată despre ce alineat al art. 20 C. pen. este vorba.

Există 5 forme ale tentativei (întreruptă, fără efect, proprie, improprie și absolut improprie sau imposibilă) - ultima dintre acestea nefiind pedepsită art. 20 alin. (3). În altă ordine de idei, a învederat faptul că indiferent de cantitatea de mercur aflată în țigări, atunci când se aprinde o țigară se trag fumuri succesive or, constatându-se după primul fum că gustul este neplăcut, se încetează a se mai fuma iar fapta ilegală (indiferent care este încadrarea ei juridică) este imposibil a se mai consuma. Doar dacă, ipotetic, fumătorul dorește să se sinucidă continuă să fumeze țigări în care se află cantitatea de mercur ce-i este letală ?!. S-a reținut în mod greșit de către instanța de fond că „este de notorietate faptul că mercurul lichid poate provoca în cantități suficiente moartea unei persoane”, pentru că lucrurile nu stau chiar așa, întrucât depinde unde este folosit, cum este folosit și în combinație cu ce altă substanță ori lichid vine în contact.

Aici dau cu titlu de exemplu Decizia nr. 1754 din 06 Octombrie 1966 a Tribunalului Suprem Colegiul Penal în care s-a reținut că „fapta aceluia care în scopul de a produce moartea unei persoane îi dă să bea un ceai de mușețel în care a amestecat mercurul în stare lichidă scos dintr-un termometru, nu constituie tentativă la infracțiunea de omor. Mercurul în stare lichidă nu este toxic, având această proprietate numai când este în stare de vapori sau de pulverizare extra fină. În consecință, consumarea unei cantități de mercur în stare lichidă nu poate produce moartea unei persoane. Întrebuințarea acestei substanțe în scopul arătat exclude posibilitatea de a se comite infracțiunea de omor, datorită modului cum a fost concepută executarea”.

Tribunalul a apreciat că, în situația unei tentative imposibile prevăzută de art. 20 alin. (3) C. pen. - „nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea” și se impune achitarea în temeiul art. 10 din C. proc. pen. (lit. a) sau b) 1 sau c) sau d) sau chiar e) = eroare de fapt). Extrapolând, se poate spune că mercurul combinat cu tutunul tratat și aflat într-o țigară cu filtru își diminuează efectele toxice sau chiar le anulează. Un rol decisiv îl are filtrul țigaretei care diferă ca proprietăți de la o marcă la alta. Dar pentru aceasta se impunea și se impune o expertiză (constatare tehnico-științifică) chimică cu obiective proprii, fără să se aibă în vedere numai considerente teoretice.

În această cauză se mai pune și problema desistării întrucât sunt incidente dispozițiile art. 22 alin. (1) din C. pen. deoarece revizuientul s-a desistat sunând-o pe partea vătămată pentru a-i comunica să nu fumeze țigările aflate pe masă și acest fapt se coroborează cu declarația părții vătămate care la 18 noiembrie 2009 fiind audiată, a declarat că nu-și mai amintește daca inculpatul a căutat-o la telefon în ziua de 20 ianuarie 2009 cât și cu reținerea instanței cu privire la personalitatea acestuia, care a arătat că pe timpul procesului a avut o atitudine relativ sinceră. Revenind la conținutul tentativei, a arătat că hotărârea de condamnare este netemeinică și nelegală și s-a impus rejudecarea cauzei datorită imposibilității consumării infracțiunii în raport de modul cum a fost concepută executarea.

Acest argument a fost susținut din punct de vedere probator de: - experimentele efectuate de organul de urmărire penală care sunt mijloace de probă obținute în mod nelegal, fără valoare probantă efectuate în alte condiții decât ale actului material (folosirea altei mărci de țigarete, folosirea altui model de termometru, etc). Practic prin efectuarea acestor experimente se poate concluziona că urmarea socialmente periculoasă nu se poate produce; - relațiile și informațiile obținute de la facultatea de chimie, etc. Organul de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au făcut dovada că mercurul introdus în țigarete se poate evapora în totalitate și concomitent cu arderea tutunului, poate trece prin filtrul țigaretelor și să fie inhalat de victimă.

Procedura realizării unei asemenea constatări de natură chimică ca și mijloc de probă, necunoscută de instanța de judecată este reglementată de: - Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.). Regulamentul conține metodele de testare și formulele chimice care se aplică în scopul determinării proprietăților fizico - chimice, a toxicității și a ecotoxicității substanțelor.

A apreciat că doza letală de vapori de mercur invocată de organele de urmărire penală și de instanța de judecată trebuie determinată la extremitatea filtrului țigaretelor, la suprafața de contact cu aerul și nu la doza de substanță toxică degajată în atmosferă. Cantitatea de vapori de mercur considerată doză letală se apreciază în funcție de greutatea corporală, sănătate, vârstă, gradul de puritate al vaporilor de mercur, precum și de alte elemente. Prin urmare, a apreciat că hotărârea de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare susținută din punct de vedere probatoriu numai pe considerente pur teoretice (extrase din diferite cursuri sau publicații științifice), fără a se recurge la una dintre metodele reglementate de legislația invocată, este netemeinică și implicit nelegală.

Pe de altă parte, chiar organele de urmărire penală au demonstrat cu ocazia experimentelor efectuate, că infracțiunea nu se poate consuma, așa cum a fost concepută executarea. Conchizând, în această cauză - din punctul de vedere al revizuentului, s-a impus în principal achitarea și în subsidiar schimbarea încadrării juridice, pe considerentele expuse mai sus. De asemenea, a apreciat că există o încălcare a principiului legalității, încriminării și pedepsei, fapta fiind irelevantă penal și nu o tentativă pedepsibilă (Drept Penal - Partea Generală de Traian Dima -pag. 218 și urm.) În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 393 și 394 alin. (1), lit. a) C. proc. pen. și pe toate dispozițiile legale în această materie.

În dovedirea acțiunii, a înțeles să se folosesc de următoarele probe: Dosarele penale: nr. 149/P/2011 instrumentat de procurorii din cadrul Pachetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nr. 35378/3/2009 al Tribunalului București, - relații de la fabricatul de țigarete din care să rezulte procentul de reținere de către elementul filtrant a vaporilor toxici, - relațiile de la Ministerul Sănătății, - relațiile de la Ministerul Sănătății cu privire la proprietățile fizico - chimice ale mercurului folosit la fabricarea termometrelor medicale. - efectuarea unei constatări tehnico - Științifice chimice prin metoda dinamică (metoda lui Cottrell) prevăzută de Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009, filele 4-7, - alte dovezi ce se vor considera utile soluționării cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen, procurorul a efectuat actele de cercetare corespunzătoare, concluziile fiind cuprinse în referatul înaintat. În respectivul referat, s-a reținut că prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București nr. 859/P/200,9 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul M.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. a) și c) C. pen. În fapt, s-a reținut că în data de 20 ianuarie 2009, în imobilul din București, sector 6 unde locuia soția sa împreună cu fiica lor M.A.D.

în vârsta de 6 ani, inculpatul a introdus mercur metalic (lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în țigările ce urmau să fie fumate de către partea vătămată M. (în prezent N.) E., vaporii toxici emiși la temperatura de ardere, prin inhalare, fiind de natură a determina afectarea severă și structurală a organelor interne cu provocarea decesului persoanei. Prin sentința penală nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. a) și c) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen. în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.A. la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 71-64 lit. a), b), d, e) C. pen. în baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza disp. art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestării preventive de la 29 mai 2009 la zi.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 100 000 lei daune morale către partea civila. Prin Decizia penală nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penala nr. 1681 din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Deciziei nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București. La data de 20 iulie 2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București cererea de revizuire formulată de M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

La data de 24 august 2012 a fost înregistrată cererea formulată de revizuient prin apărător ales privind stadiul cercetărilor. La data de 24 septembrie 2012 i s-a comunicat apărătorului ales că dosarul se afla în lucru, fiind în curs de soluționare. La lucrare a fost atașat dosarul de fond. În urma cercetărilor au rezultat următoarele: Prin cererea de revizuire formulată, revizuientul condamnat M.A.A. a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare pronunțata în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, al Tribunalului București, secția I penală. Revizuientul condamnat a susținut în cererea sa că, ulterior condamnării sale, s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei, respectiv se arată că pe perioada derulării procesului penal, persoane necunoscute au alterat principala probă, pachetul de țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări dar și modul de așezare a mercurului.

S-a mai susținut că aceste fapte fac obiectul mai multor Dosare penale: nr. 149/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București. Alte motive invocate de condamnatul revizuient ar fi greșita încadrare juridică a faptei, tentativa la infracțiunea de vătămare corporala gravă, în loc de tentativa la infracțiunea de omor calificat, iar pe de altă parte se invocă împrejurări precum desistarea sau existența unei tentative imposibile. Procurorul a apreciat cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Potrivit disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. primul dintre motivele de revizuire care sunt expres și limitativ reglementate de lege este acela ca „s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cererii” iar potrivit disp.

art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. al doilea motiv ar fi acela ca „un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere”. În cursul declarației sale date în fata instanței de fond revizuientul condamnat a relatat următoarele: „după ce am intrat în casa mi-a dat prin cap, pentru că aveam un termometru la mine care se spărsese să pun niște picături de mercur în țigările părții vătămate pentru a o speria. A durat câteva momente până când am pus picăturile de mercur în țigări, mi-am dat seama că dacă țigările sunt în poziție verticala picăturile curg. .Am folosit o scobitoare ca să scot puțin tutun din țigară, am pus picătura de mercur în țigara și apoi am pus tutunul la loc, când întorceam țigara am constatat că mercurul curge din țigara.

Am pus mercur în două țigări din pachet.” Declarația părții vătămate M.E. confirma aceleași aspecte și se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, respectiv T.M.E.C. și I.D.M. Astfel, din cele învederate anterior a reieșit că inculpatul a recunoscut în cursul cercetării judecătorești în prima instanța că a pus mercur în mai multe țigări pe care le fuma de obicei partea vătămată. Aceeași poziție a fost menținută de revizuient și cu ocazia audierii sale în calea de atac a apelului. Cu această ocazie revizuientul a învederat faptul că a introdus în țigări o cantitate mai mică de mercur decât cea scoasă dintr-un termometru spart.

A mai arătat revizuientul: „I-am băgat mercurul în țigare, o idee ce mi-a venit pe loc pentru a mă răzbuna sau mai degrabă pentru a face o farsă în sensul că soția mea urma să se sperie când ar fi observat că este ceva în acea țigara, când mercurul se va stinge din țigara și în procedura reconstituirii mercurul s-a scurs din țigara”. Partea vătămată a fost reaudiată și și-a menținut declarația. Din lecturarea motivelor de apel ale revizuientului (filele 19-25 Dosar nr. 35378/3/2009 al Curții de Apel București) se poate observa ca prin cererea sa de revizuire condamnatul revizuent a reiterat practic motivele de apel, motive care au fost analizate și cenzurate de către Curtea de Apel București cu ocazia judecării apelului declarat de revizuient împotriva hotărârii de condamnare.

În calea de atac a recursului revizuentul a reiterat aceleași aspecte, că nu a premeditat fapta, că nu a dorit să o ucidă pe partea vătămată și doar să o sperie, că acea cantitate inițială de mercur a fost modificată, în sensul că a fost suplimentată de partea vătămată și persoane din anturajul acesteia, că doza de mercur nu era suficientă pentru a provoca decesul părții vătămate. Toate aspectele invocate de revizuient au fost analizate și cenzurate în cursul cercetării judecătorești în prima instanța și în căile de atac, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, coroborat cu declarația de recunoaștere parțială de către revizuient a faptei imputate, respectiv tentativa la omor deosebit de grav.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică de către Institutul de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că în interiorul unei țigări din pachetul blue pus la dispoziție, al celor două țigări ambalate separat în folie, precum și în interiorul foliei puse la dispoziție, s-au pus în evidență 5,400 grame mercur lichid. În plus, mercurul metalic (lichid) nu este toxic, dar acesta devine toxic ca dispersie fina, prin inhalare de vapori (care se formează chiar și la temperatură scăzută).Doza letală este de aproximativ 2,5 grame mercur evaporat. După cum se poate observa, revizuientul condamnat nu invocă împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta și analizate pe baza apărărilor inculpatului și a întregului probatoriu administrat în cauză.

Acesta invoca și o greșită interpretare și apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului penal și reținerea unei greșite situații de fapt și încadrări juridice a faptei. Revizuirea este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii penale definitive. Datorită acestui caracter, revizuirea se poate exercita numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”. În legătură cu motivele invocate de către revizuient, care ar putea fi încadrate în disp.

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a arătat că revizuirea unei hotărâri definitive întemeiată pe acest motiv poate fi cerută numai când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Astfel cum s-a arătat anterior, revizuientul condamnat invocă o greșita apreciere și interpretare a probatoriului deja administrat în cauza cu privire la situația de fapt și vinovăția sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanța de fond și care să fie de natură să conducă la concluzia că soluția de condamnare ar fi nelegală și netemeinică.

Atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar au verificat probatoriul administrat și susținerile și apărările revizuientului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei. În ceea ce privește cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit disp. art. 395 C. proc. pen. situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c), și d) se dovedesc prin hotărâre judecătoreasca sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. În urma cercetărilor cu privire la stadiul Dosarului nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a reieșit că acesta are ca obiect plângerea penală formulată de revizuentul M.A.A.

Împotriva numiților N.E., T.M. și „V.”, cu privire la infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. și 312 C. pen. și se află în curs de soluționare, nefiind încă pronunțată nicio soluție în cauză. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și a reținut că cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, formulată de către revizuientul M.A.A. este inadmisibilă. Din motivarea în fapt și în drept a cererii sale, revizuientul a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, care se referă la admisibilitatea revizuirii când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, fapte și împrejurări care determină o altă soluție în cauză, decât aceea de condamnare la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă.

Faptele și împrejurările la care se referă revizuientul reprezintă o nouă apreciere a probelor deja administrate și o altă perspectivă pe care el însuși a avut-o asupra probelor după hotărârea de condamnare. Astfel, în cerere a arătat că în urma studierii „Raportului de constatare tehnico-științifică”, a remarcat că în pachetul de țigări au fost identificate mai multe țigări ce conțineau mercur, decât cele două despre care avea cunoștință. Pe perioada derulării procesului, a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă, respectiv pachetul de țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări dar și modul de așezare a mercurului. A arătat că instanța nu a luat în considerare aceste împrejurări la data soluționării cauzei datorită lipsei posibilității dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de probă prin care s-ar putea administra probele.

În această cauză instanța a luat la cunoștință că ar exista anumite fapte sau împrejurări de care ar depinde soluționarea cauzei, dar nu au fost cunoscute mijloacele de probă.

De asemenea, „împrejurare nouă” reprezintă, în opinia revizuientului, faptul că pachetul de țigări în care a fost introdus mercurul a fost predat mult mai târziu organelor de poliție de către un polițist care a fugit inițial, că instanța a avut incertitudini în legătură cu cantitatea de mercur care a fost introdusă în țigarete, că experimentele pe baza cărora a fost stabilită vinovăția sa sunt irelevante întrucât nu au avut la bază aceleași elemente ca cele de la data faptei, că instanța nu a cunoscut Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.), regulament care conține metodele de testare și formulele chimice care se aplică în scopul determinării proprietăților fizico - chimice, a toxicității și a ecotoxicității substanțelor.

Potrivit textului de lege, caracter de noutate trebuie să aibă faptele probatorii, probele în înțelesul art. 63 C. proc. pen, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind esențial pentru reținerea art. 394 alin. (1) lit. a) C. prroc. pen, ca faptul pretins nou, să nu fi fost cunoscut de către instanță. Or, așa cum a susținut și procurorul în cuprinsul referatului său, toate cele invocate de către revizuient în cererea de revizuire, au constituit motive de apel, aflate la filele nr. 19-25 din dosarul Curții de Apel București, precum și motive de recurs (filele nr. 28-31 dosar Înalta Curte de Casație șiJustiție), analizate și înlăturate motivat de către instanțe.

Nici Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.), nu poate justifica promovarea unei căi extraordinare de atac precum revizuirea, pe de o parte pentru că acesta a fost cunoscut la data pronunțării primei instanțe fiind anterior cu 5 luni datei dezbaterilor pe fondul cauzei (deci nu a apărut ulterior rămânerii definitive a hotărârii), iar pe de altă parte, pentru că Regulamentul respectiv reprezintă o normă de reglementare, iar nu o descoperire științifică de natură să extindă limitele cunoașterii în materia toxicității mercurului sau a posibilităților de izolare a acestei substanțe în mediu.

Avându-se în vedere probatoriul administrat cu ocazia judecării cauzei care a atras condamnarea revizuientului, s-a apreciat că elementele expuse în susținerea cererii de revizuire de față, nu pot conduce la o altă încadrare juridică a faptelor și la o altă soluție decât cea care a fost dată. În consecință, instanța a respins cererea de revizuire. II. Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel revizuientul M.A.A., solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței penale apelate. În motivele de apel, revizuientul a arătat că în mod greșit prima instanță a considerat că faptele și împrejurările expuse nu sunt noi, deși revizuientul a invocat faptul că nu există nicio probă certă potrivit căreia mercurul introdus în țigări se poate volatiliza și poate fi inhalat de partea vătămată.

A mai precizat că fenomenul chimic și de vaporizare a mercurului în împrejurările specifice cauzei, precum și mijloacele de probă prin care acest fenomen se produce, nu au fost cunoscute instanței până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. A menționat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate și nici nu a verificat aspectele sesizate privind efectuarea de cercetări față de mai multe persoane audiate în instanță, dar și împotriva polițistului,,V.” care a fost principalul depozitar al pachetului de țigări în perioada 20.01-10 martie 2009 și care, în urma unei înțelegeri cu partea vătămată, ar fi alterat această probă prin adăugare de mercur și în alte țigări în scopul obținerii dozei letale.

A concluzionat că, în speță, este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Examinând sentința penală apelată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente: Motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. Pentru existența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesară întrunirea cumulativă a două condiții: existența unor fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei și prin acestea să se poată dovedi netemeinicia hotărârii penale a cărei revizuire se cere.

Revizuientul nu a invocat împrejurări noi, necunoscute de instanța care l-a condamnat, ci aspecte care au fost cunoscute de aceasta și analizate pe baza apărărilor inculpatului și a întregului probatoriu administrat în cauză și de asemenea, a învederat greșita apreciere a probatoriului administrat deja pe parcursul procesului penal și a contestat totodată încadrarea juridică. Acesta, de altfel, a contestat experimentele efectuate de organele de urmărire penală, solicitând efectuarea unei constatări tehnico-științifice printr-o metodă reglementată în anul 2009, or, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. faptele sau împrejurările trebuie să fie noi, nu mijloacele de probă prin care se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări deja cunoscute de instanță.

Motivul de revizuire invocat privind efectuarea de cercetări față de unele persoane audiate în cauză și față de polițistul,,V.” se întemeiază pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., însă una din condițiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire este ca infracțiunea imputată să fie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului, conform art. 395 C. proc. pen., revizuientul nefăcând dovada îndeplinirii acestei condiții. Cu privire la critica privind nepronunțarea de către prima instanță cu privire la probele solicitate în susținerea cererii de revizuire, Curtea de Apel București a constatat că instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, punerea în discuție a probelor menționate urmând a fi făcută doar în cazul constatării admisibilității în principiu a cererii.

În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 31 din 13 februarie 2013 a Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 1001 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 42374/3/2012. A fost obligat apelantul-revizuient la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs revizuientul condamnat M.A.A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 172 C. proc.

pen. și a solicitat instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecând să constate că cererea de revizuire este admisibilă în principiu și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea cererii de revizuire. În susținerea recursului, recurentul revizuient a arătat că este admisibilă în principiu cererea de revizuire întrucât au apărut împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de către instanțele de judecată la data judecării cauzei. Aceste împrejurări rezultă din nota de expertiză extrajudiciară prin care se arată că riscul ca inhalarea cu mercur prin fumarea țigărilor este foarte redus cantitativ și pericolul de a pune viața în primejdie a unei persoane nu există și întrucât inhalarea de mercur prin fumarea țigărilor ce conținea mercur nu se poate pune în primejdie viața unei persoane, în opinia recurentului apare ca imposibilă condamnarea sa pentru tentativă de omor.

Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârile recurate în raport de motivul de critică invocat, Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de revizuientul condamnat M.A.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta, întrucât cu titlu de premisă se reține că prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul București nr. 859/P/200,9 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul M.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. a) și c) C. pen. În fapt, s-a reținut că în data de 20 ianuarie 2009, în imobilul din București, sector 6 unde locuia soția sa împreună cu fiica lor M.A.D.

în vârsta de 6 ani, inculpatul a introdus mercur metalic (lichid) în cantitate de aproximativ 5,400 grame în țigările ce urmau să fie fumate de către partea vătămată M. (în prezent N.) E., vaporii toxici emiși la temperatura de ardere, prin inhalare, fiind de natură a determina afectarea severă și structurală a organelor interne cu provocarea decesului persoanei. Prin sentința penală nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul cu nr. 35378/3/2009, s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. a) și c) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. c) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) și c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.A.A. la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare cu aplic. art. 71-64 lit. a), b), d), e) C. pen. În baza disp. art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza disp. art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului durata arestării preventive de la 29 mai 2009 la zi.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 100 000 lei daune morale către partea civilă. Prin Decizia penală nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.A.A.. Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin Decizia penala nr. 1681 din 29 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva Deciziei nr. 37/A/l din 1 februarie 2010 a Curții de Apel București. La data de 20 iulie 2012 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București cererea de revizuire formulată de M.A.A. împotriva sentinței penale nr. 1137 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

La lucrare a fost atașat dosarul de fond. În urma cercetărilor a rezultat că revizuientul condamnat a susținut în cererea sa că, ulterior condamnării sale, s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei, respectiv se arată că pe perioada derulării procesului penal, persoane necunoscute au alterat principala probă, pachetul de țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări dar și modul de așezare a mercurului. S-a mai susținut că aceste fapte fac obiectul mai multor Dosare penale: nr. 149/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Alte motive invocate de condamnatul revizuient ar fi greșita încadrare juridică a faptei, tentativa la infracțiunea de vătămare corporala gravă, în loc de tentativa la infracțiunea de omor calificat, iar pe de altă parte se invocă împrejurări precum desistarea sau existența unei tentative imposibile. Procurorul a apreciat cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat ca fiind inadmisibilă. Cu titlu de secunda premisă, Înalta Curte are în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac îndreptată împotriva hotărârii penale definitive și datorită acestui caracter, revizuirea se poate exercita numai în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Prin Decizia nr. 60 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că: „cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prev. de art. 394 C. proc.

pen., este inadmisibilă”. În legătură cu motivele invocate de către revizuient, care ar putea fi încadrate în disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se reține că revizuirea unei hotărâri definitive întemeiată pe acest motiv poate fi cerută numai când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Or, așa cum s-a arătat anterior, revizuientul condamnat invocă o greșita apreciere și interpretare a probatoriului deja administrat în cauza cu privire la situația de fapt și vinovăția sa, nicidecum elemente noi, necunoscute de instanțele de fond și de apel și care să fie de natură să conducă la concluzia că soluția de condamnare ar fi nelegală și netemeinică, întrucât atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar au verificat probatoriul administrat și susținerile și apărările revizuientului condamnat în raport de probatoriul existent la dosarul cauzei. În ceea ce privește cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., potrivit disp. art. 395 C. proc. pen. situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c), și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

În urma cercetărilor cu privire la stadiul Dosarului nr. 6061/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a reieșit că acesta are ca obiect plângerea penală formulată de revizuentul M.A.A. împotriva numiților N.E., T.M. și „V.”, cu privire la infracțiunile prev. de art. 246 C. pen. și 312 C. pen. și se află în curs de soluționare, nefiind încă pronunțată nicio soluție în cauză. În fine, în propriul demers analitic, Înalta Curte reține că prin cererea sa de revizuire, revizuientul condamnat M.A.A. a invocat cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, care se referă la admisibilitatea revizuirii când s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, fapte și împrejurări care determină o altă soluție în cauză, decât aceea de condamnare la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare care i-a fost aplicată prin hotărâre definitivă.

Or, faptele și împrejurările la care se referă revizuientul reprezintă o nouă apreciere a probelor deja administrate și o altă perspectivă pe care el însuși a avut-o asupra probelor după hotărârea de condamnare. Astfel, în cererea de revizuire a arătat că în urma studierii „Raportului de constatare tehnico-științifică”, a remarcat că în pachetul de țigări au fost identificate mai multe țigări ce conțineau mercur, decât cele două despre care avea cunoștință și pe perioada derulării procesului, a bănuit că persoane necunoscute au alterat principala probă, respectiv pachetul de țigări, în sensul că au modificat substanțial cantitatea de mercur din țigări dar și modul de așezare a mercurului. S-a mai arătat că instanța de condamnare nu a luat în considerare aceste împrejurări la data soluționării cauzei datorită lipsei posibilității dovedirii lor, nefiind cunoscute mijloacele de probă prin care s-ar putea administra probele.

De asemenea, „împrejurare nouă” reprezintă, în opinia revizuientului, faptul că pachetul de țigări în care a fost introdus mercurul a fost predat mult mai târziu organelor de poliție de către un polițist care a fugit inițial; că instanța a avut incertitudini în legătură cu cantitatea de mercur care a fost introdusă în țigarete; că experimentele pe baza cărora a fost stabilită vinovăția sa sunt irelevante întrucât nu au avut la bază aceleași elemente ca cele de la data faptei; că instanța nu a cunoscut Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.), regulament care conține metodele de testare și formulele chimice care se aplică în scopul determinării proprietăților fizico - chimice, a toxicității și a ecotoxicității substanțelor.

Înalta Curte are în vedere că potrivit textului de lege, caracter de noutate trebuie să aibă faptele probatorii, probele în înțelesul art. 63 C. proc. pen; iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute, fiind esențial pentru reținerea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, ca faptul pretins nou, să nu fi fost cunoscut de către instanță. Or, așa cum a susținut și procurorul în cuprinsul referatului său, toate cele invocate de către revizuient în cererea de revizuire, au constituit motive de apel, aflate la filele nr. 19-25 din dosarul Curții de Apel București, precum și motive de recurs (filele nr. 28-31 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), analizate și înlăturate motivat de către instanțele de control judiciar.

Nici Regulamentul (C.E.) nr. 761/2009 al Comisiei U.E. din 23 iulie 2009 de modificare, în scopul adaptării la progrese tehnice, a Regulamentului (C.E.) nr. 440/2008 de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (C.E.) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 Decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (R.E.A.C.H.), nu poate justifica promovarea unei căi extraordinare de atac precum revizuirea, pentru că acesta a fost cunoscut la data pronunțării primei instanțe fiind anterior cu 5 luni datei dezbaterilor pe fondul cauzei (deci nu a apărut ulterior rămânerii definitive a hotărârii); iar pe de altă parte, pentru că Regulamentul respectiv reprezintă o normă de reglementare și nu o descoperire științifică de natură să extindă limitele cunoașterii în materia toxicității mercurului sau a posibilităților de izolare a acestei substanțe în mediu.

De altfel, este decisiv că în cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-științifică de către Institutul de Criminalistica din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că „în interiorul unei țigări din pachetul pus la dispoziție, al celor două țigări ambalate separat în folie, precum și în interiorul foliei puse la dispoziție, s-au pus în evidență 5,400 grame mercur lichid. În plus, mercurul metalic (lichid) nu este toxic, dar acesta devine toxic ca dispersie fina, prin inhalare de vapori (care se formează chiar și la temperatură scăzută).doza letală este de aproximativ 2,5 grame mercur evaporat”. Pe de altă parte, Înalta Curte mai are în vedere că motivul de revizuire invocat privind efectuarea de cercetări față de unele persoane audiate în cauză și față de polițistul „V.” se întemeiază pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., însă una din condițiile de admisibilitate a acestui caz de revizuire este ca infracțiunea imputată să fie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului, conform art. 395 C. proc. pen.; iar revizuientul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul M.A.A. împotriva Deciziei penale nr. 31 din 13 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 04 septembrie 2013.