ÎCCJ, decizie (scj.ro #84749)

Călcare de consemn. Abatere disciplinară Fapta militarului încadrat în serviciul de escortă la penitenciar, de a face cumpărături pentru un deținut, chiar și în timpul când nu este de serviciu, constituie infracțiunea de călcare de consemn prevăzută în art.333 C.pen., iar nu abatere disciplinară. Decizia nr.3423 din 2 iulie 2002 Prin sentința nr.5 din 10 ianuarie 2001, Tribunalul Militar Timișoara a condamnat pe inculpatul C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de călcare de consemn prevăzută în art.333 alin.1 C.pen. Instanța a reținut că, la 4 august 2000, inculpatul, subofițer de escortă în cadrul penitenciarului a cumpărat din oraș, la rugămintea unei deținute cafea și țigări pe care i le-a dat acesteia în incinta locului de deținere, fără aprobare și în alte condiții decât prevede Regulamentul de ordine interioară.

Prin decizia nr.20 din 15 martie 2001, Tribunalul Militar Teritorial a admis recursul inculpatului, a casat sentința și l-a achitat, cu motivarea că fapta, săvârșită în timp ce inculpatul era liber, după serviciu, constituie abatere disciplinară, iar nu infracțiune. Recursul în anulare declarat în cauză este fondat. Infracțiunea prevăzută în art.333 alin.1 C.pen. este o infracțiune de pericol, săvârșită de un militar, care are obligația să respecte întotdeauna dispozițiile legale ce reglementează ordinea și disciplina în incinta unității militare, indiferent dacă este de serviciu ori liber după serviciu, învoit sau în concediu.

Prin încălcarea îndatoririlor de serviciu și a regulilor ce trebuie respectate de personalul militar din unitățile militare speciale se aduce atingere ordinii și disciplinei militare . Totalitatea normelor de conduită ce constituie consemnul general sunt prevăzute în Regulamentul de ordine interioară emis de Direcția Generală a Penitenciarelor în aplicarea Legii privind executarea pedepselor. Faptul că inculpatul se afla în concediu sau liber după serviciu nu are relevanță juridică, el fiind obligat să respecte în orice împrejurare consemnul general. În consecință, în mod greșit instanța de recurs a achitat pe inculpat, cu motivarea că fapta sa nu e prevăzută de legea penală.

Evaluând fapta săvârșită de inculpat în raport cu criteriile prevăzute în art.18 1 C.pen., se constată că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care recursul în anulare a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a dispus achitarea inculpatului pentru cazul prevăzut în art.10 alin.1 lit.b 1 C.proc.pen., aplicându-i-se o amendă administrativă.