ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 913/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 3 septembrie 2012 pe rolul Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.L.R. a chemat

în judecată Penitenciarul București Jilava, Administrația Națională a

Penitenciarelor și Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâților să-i

acorde semnul onorific "În serviciul patriei" corespunzător

activității desfășurate și să fie obligați pârâții să-i recunoască stagiul

militar efectuat în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992, precum și

perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001.

În fapt, reclamantul

a arătat că, deși are o vechime de circa 20 ani de activitate în domeniul

apărării, ordinii publice și siguranței naționale, până în prezent, nu i s-a

acordat semnul onorific "În Serviciul Patriei", pe motiv că nu

îndeplinește condiția de vechime necesară acordării acestui semn onorific.

Reclamantul a invocat

dispozițiile art. 10 pct. 3 din Legea nr. 29/2000, ale art. 1 din Legea nr.

573/2004, precum și ale Legii nr. 189/2011 și a concluzionat că îndeplinește

prevederile legale pentru acordarea semnului onorific "În Serviciul

Patriei", având în vedere întreaga activitate desfășurată în domeniul

apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

În acest sens,

reclamantul a arătat că are circa 20 ani de activitate în domeniul apărării,

ordinii publice și siguranței naționale, activitate desfășurată astfel:

- în perioada 17 octombrie

1991 - 15 octombrie 1992 (1 an) a efectuat stagiul militar obligatoriu de un an

de zile în cadrul Ministerului Apărării Naționale;

- în perioada 1

ianuarie 1993 - 30 iunie 2001 (8 ani și jumătate) a fost militar angajat pe

bază de contract în cadrul Ministerului Apărării Naționale;

- de la data de 1

iunie 2002 și până în prezent este încadrat la Penitenciarul București Jilava.

Perioada în care a

fost angajat pe bază de contract a fost luată în considerare la acordarea

sporului de fidelitate.

La data de 1

noiembrie 2013, reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a

solicitat obligarea pârâților să-i confere și să-i acorde semnul onorific

"În Serviciul Patriei" pentru 15 ani de activitate în sistemul de

apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și să-i confere și să-i

acorde semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru 20 ani de

activitate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională,

corespunzător activității desfășurate în instituțiile de apărare, ordine

publică și siguranță națională. De asemenea, a solicitat să fie obligați

pârâții să-i recunoască stagiul militar și perioada în care a avut calitatea de

militar angajat pe bază de contract la U.M. X1 București, ca fiind activitate

desfășurată în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care

să fie luată în considerare la acordarea și conferirea semnului onorific

"În Serviciul Patriei", pentru 15, 20 sau 25 de ani de activitate în

sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, conform activității

efective în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

La data de 29

noiembrie 2013, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului

ministrului apărării naționale nr. M67 din 25 iunie 2012 în raport cu

prevederile art. 11 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, ale art. 54 din

Constituție, ale art. 1, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, ale art. 1

din Legea nr. 384/2006, ale art. 334 C. pen. și ale art. 3 alin. (1) lit. q)

din Legea nr. 263/2010.

Pârâtul Ministerul

Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată.

Pârâtul Penitenciarul

București Jilava a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei

calității sale procesuale pasive, cu motivarea că semnul onorific solicitat de

reclamant se acordă, conform art. 4 din Legea nr. 573/2004, prin ordin sau

decizie a ministrului justiției, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii.

Pârâta Administrația

Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția

necompetenței materiale a tribunalului și excepția netimbrării, iar, pe fond, a

solicitat respingerea cererii.

declinare a competenței

Prin Sentința civilă

nr. 5912 din 29 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

procedurilor judiciare și hotărârea primei instanțe

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 15 ianuarie 2014.

Pârâții Ministerul

Apărării Naționale și Administrația Națională a Penitenciarelor au depus

întâmpinări, prin care au solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca

neîntemeiată.

La data de 26

februarie 2014, reclamantul a depus cerere precizatoare solicitând, pe lângă

capătul principal de cerere pe care l-a reiterat, și obligarea pârâților

Penitenciarul București Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor

să-și îndeplinească atribuțiile legale în vederea conferirii și acordării

semnelor onorifice solicitate.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 1504 din 14 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins excepția

de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naționale nr. 67/2012;

- a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului București Jilava și a

respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins acțiunea

formulată de reclamantul F.L.R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Apărării Naționale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul

Justiției, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naționale nr. 67/2012

Faptul că ordinul a

fost emis după expirarea termenului prevăzut de art. 11 din anexa nr. 1 la

Legea nr. 573/2004 nu are nicio relevanță în privința legalității lui.

Îndatorirea fundamentală prevăzută de art. 54 din Constituție, fidelitatea față

de țară nu are nicio relevanță cu privire la legalitatea ordinului contestat,

întrucât această obligație revine tuturor cetățenilor indiferent dacă au depus

sau nu un jurământ la un moment dat fie ca funcționar public, fie ca militar.

Nici faptul că personalul Ministerului Apărării Naționale se clasifică în

personal militar și personal civil (conform art. 36 alin. (1) din Legea nr.

346/2006) nu are relevanță, pentru că ordinul face referire la o activitate

desfășurată și nu la categorii de personal.

Ordinul atacat nu

este nelegal nici prin raportare la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 384/2006

pentru că, în chiar textul legii invocat de reclamant, soldații și gradații

voluntari constituie un corp distinct de personal militar, ceea ce înseamnă că

nu pot fi asimilați în niciun caz ofițerilor ori subofițerilor, ori

funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu

gradele de ofițeri sau subofițeri.

Nici prevederile C.

pen. referitoare la infracțiunea de insubordonare nu poate constitui motiv de

nelegalitate a ordinului contestat și nici dispozițiile referitoare la stagiul

de cotizare din Legea pensiilor nr. 263/2010 nu pot constitui motiv de

nelegalitate a ordinului atacat, întrucât aceasta reglementează un alt domeniu

și anume acela al pensiilor în care relevante sunt toate perioadele lucrate de

o anumită persoană într-un anumit domeniu.

Cu referire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul București

Jilava, prima instanță a reținut că acest pârât nu poate avea calitate

procesuală pasivă din moment ce nici nu poate conferi semnele onorifice

solicitate de reclamant și nici nu poate propune acordarea lor conform art. 4

din Legea nr. 573/2004, acestea fiind conferite prin decret de Președintele

României, iar propunerile sunt înaintate, în speță, de ministrul justiției.

Cu privire la fondul

cauzei, curtea de apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată,

astfel cum a fost completată și modificată, reclamantul solicită obligarea

pârâților să îi acorde semnul onorific "În serviciul patriei" pentru

15 și, respectiv, 20 de ani de activitate și să-și îndeplinească atribuțiile

legale în vederea conferirii și acordării acestor semne onorifice.

În esență,

reclamantul este nemulțumit de faptul că nu a fost propus și nu i s-au acordat

aceste semne onorifice, deși, în opinia sa, îndeplinea condițiile legale pentru

acordarea lor.

În fapt, reclamantul

contestă faptul că pârâții nu iau în considerare perioada în care a satisfăcut

serviciul militar obligatoriu și perioada cât a fost angajat ca militar pe bază

de contract.

Față de dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 573/2004, se constată că nu se pot reține susținerile

reclamantului în sensul de a se lua în considerare la vechimea necesară pentru

acordarea semnului onorific și perioadele menționate deoarece în respectivele

perioade reclamantul nu a avut nici calitatea de ofițer și nici pe acea de

subofițer ori maistru militar și nici funcționar public cu statut special, cu

grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri.

Reclamantul este în

eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor legale, astfel chiar dacă

legiuitorul vorbește de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și

siguranței naționale nu trebuie înțeles că orice activitate din aceste domenii

poate fi luată în calcul la acordarea semnului onorific.

Trebuie pornit în

primul rând de la faptul că, potrivit Legilor nr. 573/2004 și nr. 574/2004,

semnul onorific se acordă numai pentru ofițeri, subofițeri și maiștri militari,

precum și pentru funcționari publici cu statut special cu grade echivalente,

fiind excluși ceilalți militari, respectiv soldații și gradații.

Or, reclamantul

dorește asimilarea activității sale de militar în termen și de militar angajat

pe bază de contract care potrivit art. 3 din Legea nr. 384/2006 nu poate avea

decât gradele de soldat, fruntaș și caporal.

Relevante sunt și

dispozițiile art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 384/2006, în sensul că orice

grade ar fi avut militarul angajat pe bază de contract în calitate de rezervist,

acesta nu poate avea decât gradele menționate anterior, fiind obligat să

renunțe la gradele superioare deținute ca rezervist.

Nicio dispoziție

legală nu prevede că pot fi asimilate perioadele în care o persoană a deținut

alte funcții în afara celor expres indicate de lege.

Sintagma activitate

în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale trebuie înțeleasă

în sensul că o persoană care a fost ofițer ori subofițer sau funcționar public

cu statut special cu grade echivalente în mai multe din structurile invocate în

lege (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor,

Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de

Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Justiției)

poate beneficia de acest însemn și nu că o persoana care a fost militar fără ca

în același timp să fie și ofițer, subofițer, maistru militar ori funcționar

public cu statut special cu grade echivalente poate beneficia de această

distincție.

Dacă legiuitorul ar

fi înțeles să acorde distincția și pentru aceste persoane nu ar fi prevăzut

acordarea însemnului numai pentru aceste categorii, ci ar fi făcut referire la

militari în general ori funcționari publici cu statut special, fără nicio

referire la gradele deținute.

Prin urmare, nu se

poate reține niciun refuz nejustificat de soluționare a unei cereri și nici

nesoluționarea unei cereri și nu se poate reține că reclamantul a fost vătămat

într-un drept al său prevăzut de lege.

În lipsa îndeplinirii

vechimii în activitate nu au relevanță calificativele obținute de reclamant în

ultima perioadă.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 1504 din 14 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul F.L.R.,

invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 și dispozițiile art.

304

1

C. proc. civ.

Printr-o primă

critică din recurs, reclamantul reiterează excepția de nelegalitate a

prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului apărării naționale nr.

M67 din 25 iunie 2012, arătând că acestea contravin prevederilor art. 6 din

Legea nr. 573/2004, art. 1 și ale anexei nr. 1 (art. 11) la Legea nr. 573/2004,

ale art. 333 și art. 334 C. pen. din 1969, art. 54 din Constituție, ale art. 36

alin. (1) din Legea nr. 346/2006, ale art. 1 din Legea nr. 384/2006, ale art. 3

alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010, precum și excepția de nelegalitate a

art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 2980/2014 în raport cu

prevederile art. 1 și ale anexei nr. 1 (art. 11) la Legea nr. 573/2004.

Printr-o a doua

critică din recurs, sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul-reclamant critică sentința recurată, susținând că, potrivit

art. 1 din Legea nr. 573/2004, trebuie să fie luată în considerare întreaga

activitate desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței

naționale.

Recurentul-reclamant

susține că are calitatea de funcționar public cu statut special și grad

profesional echivalent celui de ofițer, fiind comisar de penitenciare și având

o activitate de peste 21 de ani de activitate în domeniul apărării, ordinii

publice și siguranței naționale în sensul prevederilor legale, iar legea nu

prevede ca această activitate să fie desfășurată numai în calitate de ofițer

sau funcționar public cu statut special cu grad profesional echivalent, deci

fără a face distincție între funcțiile sau gradele deținute în instituțiile din

domeniile respective.

Recurentul-reclamant

susține că îndeplinește condiția de vechime necesară acordării semnului

onorific "În Serviciul Patriei" și invocă prevederile art. 10 pct. 3

din Legea nr. 29/2000, ale art. 1, art. 4 și ale anexei nr. 1 - art. 2 la Legea

nr. 573/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 189/2011.

În privința condiției

de vechime, recurentul-reclamant reiterează aspectele din cererea de chemare în

judecată referitoare la activitatea desfășurată din data de 17 octombrie 1991

și până în prezent.

În același sens,

recurentul-reclamant consideră că este nelegală interpretarea dispozițiilor

legale în sensul că semnul onorific se acordă doar pentru perioadele de

activitate din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în

care a deținut gradul de ofițer, subofițer, maistru militar și/sau grad

profesional de funcționar public cu statut special.

Se arată de către

recurent că nu îi este aplicabil Ordinul ministrului apărării naționale nr.

67/2012, ci Ordinul ministrului justiției nr. 2980/C din 22 august 2014,

incident în cazul funcționarilor din cadrul Administrației Naționale a

Penitenciarelor. Însă, acest ultim ordin este nelegal, în ceea ce privește art.

1 alin. (2) din anexă care elimină din calculul vechimii perioada serviciului

militar obligatoriu și perioada de activitate ca militar angajat pe bază de

contract, perioade care constituie activitate desfășurată în domeniul apărării,

ordinii publice și siguranței naționale, contravenind prevederilor art. 1 din

Legea nr. 573/2004.

Mai arată recurentul

că instanța de fond în mod greșit a reținut că semnul onorific "În

Serviciul Patriei" se conferă prin decret al Președintelui României,

întrucât distincția este conferită prin ordin al ministrului justiției.

Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant

susține că prima instanță a schimbat și a denaturat conținutul prevederilor

art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 573/2004, întrucât nici puterea

executivă și nici puterea judecătorească nu pot să modifice sau să adauge

condițiilor prevăzute de lege. Susține recurentul-reclamant că rațiunea

legiuitorului este în sensul acordării distincției pentru activitatea

desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, iar

abilitarea dată prin prevederile art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004

nu conferă permisiunea de adăugare sau modificare a prevederilor legii.

Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant

susține că hotărârea primei instanțe este motivată în contradicție cu prevederile

art. 1 și art. 6 din Legea nr. 573/2004, deoarece legea nu prevede că

activitatea desfășurată ca militar în termen sau militar angajat pe bază de

contract nu reprezintă activitate în domeniul apărării, ordinii publice și

siguranței naționale.

Sub aspectul

motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant

susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile Legii nr.

573/2004, reținând că distincția "În Serviciul Patriei" se acordă

doar pentru vechimea în calitate de ofițer, maistru militar, subofițer sau

funcționar public cu statut special.

II. Considerentele

Înaltei Curți

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenți, în raport cu prevederile art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din expunerea

rezumativă a lucrărilor cauzei, se constată că reclamantul a învestit instanța

de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe refuzul nejustificat al

pârâților de acordare a semnului onorific "În Serviciul Patriei", cu

solicitarea de obligare a pârâților să-i acorde semnul onorific respectiv

corespunzător activității desfășurate și să fie obligați pârâții să-i

recunoască stagiul militar obligatoriu efectuat în perioada 17 octombrie 1991 -

15 octombrie 1992 și perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001,

în care a fost militar angajat pe bază de contract în cadrul Ministerului

Apărării Naționale.

În cauză, este

necontestat faptul că, în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992,

reclamantul a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Ministerului

Apărării Naționale, în perioada 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001 a fost militar

angajat pe bază de contract în Ministerul Apărării Naționale, iar, de la data

de 1 iunie 2002 și până în prezent, are calitatea de cadru militar, respectiv

funcționar public cu statut special, încadrat la Penitenciarul București

Jilava.

În esență, întreaga

argumentație a recurentului-reclamant atât în privința excepției de

nelegalitate invocate, cât și cu privire la fondul pretențiilor deduse

judecății se fundamentează pe interpretarea dispozițiilor legale în sensul că

perioada în care a efectuat stagiul militar obligatoriu și perioada în care a

fost militar angajat pe bază de contract în Ministerul Apărării Naționale

reprezintă, în sensul prevederilor legale, activitate în domeniile apărării,

ordinii publice și siguranței naționale, iar, prin luarea în considerare a

perioadelor respective, îndeplinește condiția de vechime prevăzută de lege

pentru conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei".

Cu referire la

susținerile recurentului privind excepția de nelegalitate

Prevederile

contestate în procedura excepției de nelegalitate sunt următoarele:

- art. 1 din

Instrucțiunile privind condițiile în care se conferă Semnul onorific În

Serviciul Patriei ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din

structurile Ministerului Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul ministrului

apărării naționale nr. 67/2012:

"Art. 1 - (1)

Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă ofițerilor, maiștrilor militari

și subofițerilor din structurile Ministerului Apărării Naționale, în condițiile

prevăzute de lege, pentru 15, 20 și 25 de ani de activitate în domeniile

apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

(2) În sensul

prezentelor instrucțiuni, prin activitate în domeniul apărării, ordinii publice

și siguranței naționale se înțelege activitatea desfășurată în calitate de

cadru militar, respectiv de la data acordării gradului de ofițer, maistru

militar sau subofițer în activitate, în condițiile legii."

- art. 1 din Normele

metodologice privind condițiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul

Patriei funcționarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente

cu gradele de ofițeri, maiștri militari și subofițeri din Ministerul Justiției,

Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate acesteia,

aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2980/2014:

"Art. 1 - (1)

Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă funcționarilor publici cu

statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, maiștri

militari și subofițeri, în condițiile prevăzute de lege, pentru 15, 20 și 25 de

ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței

naționale.

(2) În sensul

prezentelor norme metodologice, prin activitate în domeniile apărării, ordinii

publice și siguranței naționale se înțelege activitatea desfășurată în calitate

de funcționar public cu statut special și cadru militar în activitate."

Recurentul-reclamant

susține că prevederile citate sunt contrare următoarelor dispoziții cu forță

juridică superioară:

- art. 54 din

Constituție:

"Art. 54 -

Fidelitatea față de țară

(1) Fidelitatea față

de țară este sacră.

(2) Cetățenii cărora

le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de

îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor

depune jurământul cerut de lege."

- art. 333 și art.

334 C. pen. din 1969:

"Art. 333 -

Călcarea de consemn

Călcarea regulilor

serviciului de gardă, de pază, de însoțire sau de securitate, se pedepsește cu

închisoare de la 3 luni la 1 an.

Cu aceeași pedeapsă

se sancționează și părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar.

Călcarea consemnului

de către santinela aflată în serviciu de gardă sau de pază pe lângă depozitele

de armament, muniții sau materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi

de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea

urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Faptele de mai sus

săvârșite în timp de război se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Art. 334 -

Insubordonarea

Refuzul de a executa

un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoare de

la 6 luni la 2 ani.

Dacă fapta este

săvârșită de un ofițer, de un maistru militar sau subofițer, de un militar

angajat, de doi sau mai mulți militari împreună ori în fața trupei adunate sau

dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

În timp de război,

pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani,

iar pentru fapta prevăzută în alin. (2), de la 3 la 12 ani."

- art. 1 și art. 6

din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific "În Serviciul Patriei"

pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale

echivalente cu gradele de ofițeri:

"Art. 1 - Semnul

onorific În Serviciul Patriei se conferă ofițerilor și funcționarilor publici

cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor,

Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații

Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații

Speciale, care au 15, 20 și 25 de ani de activitate în domeniile apărării,

ordinii publice și siguranței naționale.

Art. 6. - Semnul

onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut

special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, se conferă

pentru:

a) 15 ani de

activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale;

b) 20 de ani de

activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale;

c) 25 de ani de

activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței

naționale."

- art. 11 din

Regulamentul privind descrierea și modul de acordare a Semnului onorific În

Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu

grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, prevăzut în anexa nr. 1

la Legea nr. 573/2004:

"Art. 11 - În

termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministerele și

instituțiile centrale autonome ale statului cu responsabilități în domeniul

apărării, ordinii publice și siguranței naționale vor elabora reglementări

specifice, aprobate prin ordine ale miniștrilor de resort și ale conducătorilor

instituțiilor centrale autonome ale statului, în care se vor detalia condițiile

în care se poate conferi Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și

funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu

gradele de ofițeri."

- art. 36 alin. (1)

din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Apărării:

"Art. 36 - (1)

Personalul Ministerului Apărării este format din personal militar și personal

civil."

- art. 1 din Legea

nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști:

"Art. 1 - (1)

Soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal

militar, recrutat pe bază de voluntariat și situat la baza ierarhiei militare.

(2) Soldații și

gradații profesioniști sunt angajați pe baza unui contract în funcții prevăzute

în acest scop în statele de organizare a unităților militare, pe o perioadă

determinată, în funcție de nivelul de pregătire, starea de sănătate și

aptitudinile acestora pentru îndeplinirea îndatoririlor militare."

- art. 3 alin. (1)

lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:

"Art. 3 - (1) În

înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele

semnificații:

q) stagiu de cotizare

în specialitate - perioada în care o persoană din sistemul național de apărare

națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul

administrației penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situații:

de cadru militar în activitate;

serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei

școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei instituții de

învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță

națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția

liceului militar;

sau mobilizată ca rezervist;

captivitate;

de funcționar public cu statut special în instituțiile din sistemul de apărare

națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul

administrației penitenciare;

de militar angajat pe bază de contract și/sau de soldat și gradat

voluntar;"

Înalta Curte are în

vedere faptul că ambele ordine au fost emise și în aplicarea prevederilor Legii

nr. 574/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiștri

militari, subofițeri și pentru funcționari publici cu statut special, cu grade

profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri, conform

cărora:

"Art. 1 - (1)

Decorația Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiștri militari,

subofițeri și pentru funcționari publici cu statut special, cu grade

profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri,

prevăzută la art. 10 pct. 4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de

decorații al României, cu modificările și completările ulterioare, face parte

din categoria semnelor onorifice.

(2) Semnul onorific

În Serviciul Patriei se conferă maiștrilor militari, subofițerilor și

funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu

gradele de maiștri militari și subofițeri, din Ministerul Apărării Naționale,

Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Serviciul Român

de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază

și Serviciul de Telecomunicații Speciale, care au 15, 20 și 25 de ani de

activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței

naționale."

Susținerile

recurentului-reclamant se referă, în esență, la faptul că prevederile

contestate din cele două ordine sunt nelegale întrucât, pentru acordarea

însemnului onorific "În Serviciul Patriei", în noțiunea de

"activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței

naționale" nu sunt incluse perioada serviciului militar obligatoriu și

perioada de activitate ca militar angajat pe bază de contract.

În acord cu

judecătorul fondului, Înalta Curte reține că termenul de 30 de zile prevăzut la

art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 este un termen de recomandare,

iar emiterea reglementărilor respective cu depășirea acestui termen nu atrage

nelegalitatea ordinelor contestate.

Totodată, instanța de

control judiciar reține că prevederile contestate în procedura excepției de

nelegalitate nu intră în contradicție cu prevederile art. 54 din Constituție și

ale art. 333 și art. 334 C. pen. din 1969, întrucât aceste dispoziții cu forță

juridică superioară nu reglementează condițiile acordării semnului onorific

"În Serviciul Patriei".

Conform art. 1 și

art. 6 din Legea nr. 573/2004, semnul onorific "În Serviciul Patriei"

se conferă ofițerilor și funcționarilor publici cu statut special, cu grade

profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, care îndeplinesc condiția de

vechime (15, 20 sau 25 de ani) în activitate în domeniile apărării, ordinii

publice și siguranței naționale.

Prin dispozițiile

art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, legiuitorul a delegat

conducătorilor ministerelor și instituțiilor centrale autonome ale statului cu

responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale

competența de elaborare a reglementărilor specifice pentru detalierea

condițiilor în care se poate conferi semnul onorific "În Serviciul

Patriei".

În atare condiții,

prin prevederile contestate din cele două ordine, Ministerul Apărării Naționale

și Ministerul Justiției, în virtutea competenței de reglementare ce le-a fost

conferită, au detaliat condițiile în care poate fi conferit semnul onorific,

reglementând, în sfera lor de competență, înțelesul noțiunii de "activitate

în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale".

Înțelesul noțiunii de

"activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței

naționale", astfel cum este redată la art. 1 alin. (2) din cele două

ordine, este în concordanță cu dispozițiile art. 1 și art. 6 din Legea nr.

573/2004 și Legea nr. 574/2004, conform cărora semnul onorific se conferă

ofițerilor și funcționarilor publici cu statut special cu grad profesional

echivalent, precum și maiștrilor militari, subofițerilor și funcționarilor

publici cu statut special cu grade profesionale echivalente.

Se observă că

dispozițiile citate anterior, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006,

art. 1 din Legea nr. 384/2006 și art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu conferă consistență

interpretării date de reclamant, întrucât nu reglementează luarea în

considerare a perioadei serviciului militar obligatoriu ori a perioadei de

activitate ca militar angajat pe bază de contract ori asimilarea soldaților și

a gradaților voluntari cu ofițerii, subofițerii, maiștrii militari ori

funcționarii publici cu statut special cu grade profesionale echivalente.

Prevederile din Legea

nr. 263/2010 nu prezintă relevanță întrucât reglementează condițiile de

acordare a drepturilor în sistemul unitar de pensii publice, iar nu condițiile

acordării semnului onorific "În Serviciul Patriei".

Cu referire la fondul

cauzei, instanța de control judiciar constată că sunt neîntemeiate criticile

din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiile prevăzute

de lege pentru acordarea semnului onorific. Criticile formulate de recurent sub

aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ.

se circumscriu tot motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate de prima instanță în

raport cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.

De altfel,

recurentul-reclamant tinde să demonstreze nelegalitatea refuzului pârâților de

a-i acorda semnul onorific numai prin prisma asimilării perioadei serviciului

militar obligatoriu și a perioadei de activitate ca militar angajat pe bază de

contract cu activitatea desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și

siguranței naționale în sensul dispozițiilor Legii nr. 573/2004.

Or, pentru

argumentele arătate anterior cu referire la excepția de nelegalitate,

perioadele invocate de reclamant nu pot fi luate în considerare la îndeplinirea

condițiilor de vechime prevăzute de Legea nr. 573/2004 ori Legea nr. 574/2004

pentru conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei".

Pentru considerentele

arătate, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.L.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.L.R. împotriva Sentinței civile nr. 1504 din 14 mai 2014 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 martie 2015.

Procesat

de GGC - AZ