Decizia nr. 913/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.L.R. a chemat în judecată Penitenciarul București Jilava, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, solicitând obligarea pârâților să-i acorde semnul onorific "În serviciul patriei" corespunzător activității desfășurate și să fie obligați pârâții să-i recunoască stagiul militar efectuat în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992, precum și perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001. În fapt, reclamantul a arătat că, deși are o vechime de circa 20 ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, până în prezent, nu i s-a acordat semnul onorific "În Serviciul Patriei", pe motiv că nu îndeplinește condiția de vechime necesară acordării acestui semn onorific. Reclamantul a invocat dispozițiile art. 10 pct. 3 din Legea nr. 29/2000, ale art. 1 din Legea nr. 573/2004, precum și ale Legii nr. 189/2011 și a concluzionat că îndeplinește prevederile legale pentru acordarea semnului onorific "În Serviciul Patriei", având în vedere întreaga activitate desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. În acest sens, reclamantul a arătat că are circa 20 ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, activitate desfășurată astfel: - în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992 (1 an) a efectuat stagiul militar obligatoriu de un an de zile în cadrul Ministerului Apărării Naționale; - în perioada 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001 (8 ani și jumătate) a fost militar angajat pe bază de contract în cadrul Ministerului Apărării Naționale; - de la data de 1 iunie 2002 și până în prezent este încadrat la Penitenciarul București Jilava. Perioada în care a fost angajat pe bază de contract a fost luată în considerare la acordarea sporului de fidelitate. La data de 1 noiembrie 2013, reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâților să-i confere și să-i acorde semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru 15 ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și să-i confere și să-i acorde semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru 20 ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, corespunzător activității desfășurate în instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională. De asemenea, a solicitat să fie obligați pârâții să-i recunoască stagiul militar și perioada în care a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract la U.M. X1 București, ca fiind activitate desfășurată în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care să fie luată în considerare la acordarea și conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei", pentru 15, 20 sau 25 de ani de activitate în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, conform activității efective în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. La data de 29 noiembrie 2013, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naționale nr. M67 din 25 iunie 2012 în raport cu prevederile art. 11 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, ale art. 54 din Constituție, ale art. 1, art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, ale art. 1 din Legea nr. 384/2006, ale art. 334 C. pen. și ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010.

Apărările pârâților Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Pârâtul Penitenciarul București Jilava a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că semnul onorific solicitat de reclamant se acordă, conform art. 4 din Legea nr. 573/2004, prin ordin sau decizie a ministrului justiției, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului și excepția netimbrării, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii.

Hotărârea de declinare a competenței Prin Sentința civilă nr. 5912 din 29 noiembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Derularea procedurilor judiciare și hotărârea primei instanțe Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 ianuarie 2014. Pârâții Ministerul Apărării Naționale și Administrația Națională a Penitenciarelor au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. La data de 26 februarie 2014, reclamantul a depus cerere precizatoare solicitând, pe lângă capătul principal de cerere pe care l-a reiterat, și obligarea pârâților Penitenciarul București Jilava și Administrația Națională a Penitenciarelor să-și îndeplinească atribuțiile legale în vederea conferirii și acordării semnelor onorifice solicitate.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1504 din 14 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a respins excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naționale nr. 67/2012; - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Penitenciarului București Jilava și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - a respins acțiunea formulată de reclamantul F.L.R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului ministrului apărării naționale nr. 67/2012 Faptul că ordinul a fost emis după expirarea termenului prevăzut de art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 nu are nicio relevanță în privința legalității lui. Îndatorirea fundamentală prevăzută de art. 54 din Constituție, fidelitatea față de țară nu are nicio relevanță cu privire la legalitatea ordinului contestat, întrucât această obligație revine tuturor cetățenilor indiferent dacă au depus sau nu un jurământ la un moment dat fie ca funcționar public, fie ca militar. Nici faptul că personalul Ministerului Apărării Naționale se clasifică în personal militar și personal civil (conform art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006) nu are relevanță, pentru că ordinul face referire la o activitate desfășurată și nu la categorii de personal. Ordinul atacat nu este nelegal nici prin raportare la dispozițiile art. 1 din Legea nr. 384/2006 pentru că, în chiar textul legii invocat de reclamant, soldații și gradații voluntari constituie un corp distinct de personal militar, ceea ce înseamnă că nu pot fi asimilați în niciun caz ofițerilor ori subofițerilor, ori funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri sau subofițeri. Nici prevederile C. pen. referitoare la infracțiunea de insubordonare nu poate constitui motiv de nelegalitate a ordinului contestat și nici dispozițiile referitoare la stagiul de cotizare din Legea pensiilor nr. 263/2010 nu pot constitui motiv de nelegalitate a ordinului atacat, întrucât aceasta reglementează un alt domeniu și anume acela al pensiilor în care relevante sunt toate perioadele lucrate de o anumită persoană într-un anumit domeniu. Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul București Jilava, prima instanță a reținut că acest pârât nu poate avea calitate procesuală pasivă din moment ce nici nu poate conferi semnele onorifice solicitate de reclamant și nici nu poate propune acordarea lor conform art. 4 din Legea nr. 573/2004, acestea fiind conferite prin decret de Președintele României, iar propunerile sunt înaintate, în speță, de ministrul justiției. Cu privire la fondul cauzei, curtea de apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și modificată, reclamantul solicită obligarea pârâților să îi acorde semnul onorific "În serviciul patriei" pentru 15 și, respectiv, 20 de ani de activitate și să-și îndeplinească atribuțiile legale în vederea conferirii și acordării acestor semne onorifice. În esență, reclamantul este nemulțumit de faptul că nu a fost propus și nu i s-au acordat aceste semne onorifice, deși, în opinia sa, îndeplinea condițiile legale pentru acordarea lor. În fapt, reclamantul contestă faptul că pârâții nu iau în considerare perioada în care a satisfăcut serviciul militar obligatoriu și perioada cât a fost angajat ca militar pe bază de contract. Față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 573/2004, se constată că nu se pot reține susținerile reclamantului în sensul de a se lua în considerare la vechimea necesară pentru acordarea semnului onorific și perioadele menționate deoarece în respectivele perioade reclamantul nu a avut nici calitatea de ofițer și nici pe acea de subofițer ori maistru militar și nici funcționar public cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri. Reclamantul este în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor legale, astfel chiar dacă legiuitorul vorbește de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale nu trebuie înțeles că orice activitate din aceste domenii poate fi luată în calcul la acordarea semnului onorific. Trebuie pornit în primul rând de la faptul că, potrivit Legilor nr. 573/2004 și nr. 574/2004, semnul onorific se acordă numai pentru ofițeri, subofițeri și maiștri militari, precum și pentru funcționari publici cu statut special cu grade echivalente, fiind excluși ceilalți militari, respectiv soldații și gradații. Or, reclamantul dorește asimilarea activității sale de militar în termen și de militar angajat pe bază de contract care potrivit art. 3 din Legea nr. 384/2006 nu poate avea decât gradele de soldat, fruntaș și caporal. Relevante sunt și dispozițiile art. 3 alin. (2) și (3) din Legea nr. 384/2006, în sensul că orice grade ar fi avut militarul angajat pe bază de contract în calitate de rezervist, acesta nu poate avea decât gradele menționate anterior, fiind obligat să renunțe la gradele superioare deținute ca rezervist. Nicio dispoziție legală nu prevede că pot fi asimilate perioadele în care o persoană a deținut alte funcții în afara celor expres indicate de lege. Sintagma activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale trebuie înțeleasă în sensul că o persoană care a fost ofițer ori subofițer sau funcționar public cu statut special cu grade echivalente în mai multe din structurile invocate în lege (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Justiției) poate beneficia de acest însemn și nu că o persoana care a fost militar fără ca în același timp să fie și ofițer, subofițer, maistru militar ori funcționar public cu statut special cu grade echivalente poate beneficia de această distincție. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde distincția și pentru aceste persoane nu ar fi prevăzut acordarea însemnului numai pentru aceste categorii, ci ar fi făcut referire la militari în general ori funcționari publici cu statut special, fără nicio referire la gradele deținute. Prin urmare, nu se poate reține niciun refuz nejustificat de soluționare a unei cereri și nici nesoluționarea unei cereri și nu se poate reține că reclamantul a fost vătămat într-un drept al său prevăzut de lege. În lipsa îndeplinirii vechimii în activitate nu au relevanță calificativele obținute de reclamant în ultima perioadă. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 1504 din 14 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul F.L.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Printr-o primă critică din recurs, reclamantul reiterează excepția de nelegalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M67 din 25 iunie 2012, arătând că acestea contravin prevederilor art. 6 din Legea nr. 573/2004, art. 1 și ale anexei nr. 1 (art. 11) la Legea nr. 573/2004, ale art. 333 și art. 334 C. pen. din 1969, art. 54 din Constituție, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, ale art. 1 din Legea nr. 384/2006, ale art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010, precum și excepția de nelegalitate a art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 2980/2014 în raport cu prevederile art. 1 și ale anexei nr. 1 (art. 11) la Legea nr. 573/2004. Printr-o a doua critică din recurs, sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant critică sentința recurată, susținând că, potrivit art. 1 din Legea nr. 573/2004, trebuie să fie luată în considerare întreaga activitate desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Recurentul-reclamant susține că are calitatea de funcționar public cu statut special și grad profesional echivalent celui de ofițer, fiind comisar de penitenciare și având o activitate de peste 21 de ani de activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale în sensul prevederilor legale, iar legea nu prevede ca această activitate să fie desfășurată numai în calitate de ofițer sau funcționar public cu statut special cu grad profesional echivalent, deci fără a face distincție între funcțiile sau gradele deținute în instituțiile din domeniile respective. Recurentul-reclamant susține că îndeplinește condiția de vechime necesară acordării semnului onorific "În Serviciul Patriei" și invocă prevederile art. 10 pct. 3 din Legea nr. 29/2000, ale art. 1, art. 4 și ale anexei nr. 1 - art. 2 la Legea nr. 573/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 189/2011. În privința condiției de vechime, recurentul-reclamant reiterează aspectele din cererea de chemare în judecată referitoare la activitatea desfășurată din data de 17 octombrie 1991 și până în prezent. În același sens, recurentul-reclamant consideră că este nelegală interpretarea dispozițiilor legale în sensul că semnul onorific se acordă doar pentru perioadele de activitate din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în care a deținut gradul de ofițer, subofițer, maistru militar și/sau grad profesional de funcționar public cu statut special. Se arată de către recurent că nu îi este aplicabil Ordinul ministrului apărării naționale nr. 67/2012, ci Ordinul ministrului justiției nr. 2980/C din 22 august 2014, incident în cazul funcționarilor din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor. Însă, acest ultim ordin este nelegal, în ceea ce privește art. 1 alin. (2) din anexă care elimină din calculul vechimii perioada serviciului militar obligatoriu și perioada de activitate ca militar angajat pe bază de contract, perioade care constituie activitate desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, contravenind prevederilor art. 1 din Legea nr. 573/2004. Mai arată recurentul că instanța de fond în mod greșit a reținut că semnul onorific "În Serviciul Patriei" se conferă prin decret al Președintelui României, întrucât distincția este conferită prin ordin al ministrului justiției. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că prima instanță a schimbat și a denaturat conținutul prevederilor art. 1, art. 6 și art. 7 din Legea nr. 573/2004, întrucât nici puterea executivă și nici puterea judecătorească nu pot să modifice sau să adauge condițiilor prevăzute de lege. Susține recurentul-reclamant că rațiunea legiuitorului este în sensul acordării distincției pentru activitatea desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, iar abilitarea dată prin prevederile art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 nu conferă permisiunea de adăugare sau modificare a prevederilor legii. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că hotărârea primei instanțe este motivată în contradicție cu prevederile art. 1 și art. 6 din Legea nr. 573/2004, deoarece legea nu prevede că activitatea desfășurată ca militar în termen sau militar angajat pe bază de contract nu reprezintă activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Sub aspectul motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 573/2004, reținând că distincția "În Serviciul Patriei" se acordă doar pentru vechimea în calitate de ofițer, maistru militar, subofițer sau funcționar public cu statut special. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, se constată că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâților de acordare a semnului onorific "În Serviciul Patriei", cu solicitarea de obligare a pârâților să-i acorde semnul onorific respectiv corespunzător activității desfășurate și să fie obligați pârâții să-i recunoască stagiul militar obligatoriu efectuat în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992 și perioada cuprinsă între 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001, în care a fost militar angajat pe bază de contract în cadrul Ministerului Apărării Naționale. În cauză, este necontestat faptul că, în perioada 17 octombrie 1991 - 15 octombrie 1992, reclamantul a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, în perioada 1 ianuarie 1993 - 30 iunie 2001 a fost militar angajat pe bază de contract în Ministerul Apărării Naționale, iar, de la data de 1 iunie 2002 și până în prezent, are calitatea de cadru militar, respectiv funcționar public cu statut special, încadrat la Penitenciarul București Jilava. În esență, întreaga argumentație a recurentului-reclamant atât în privința excepției de nelegalitate invocate, cât și cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății se fundamentează pe interpretarea dispozițiilor legale în sensul că perioada în care a efectuat stagiul militar obligatoriu și perioada în care a fost militar angajat pe bază de contract în Ministerul Apărării Naționale reprezintă, în sensul prevederilor legale, activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale, iar, prin luarea în considerare a perioadelor respective, îndeplinește condiția de vechime prevăzută de lege pentru conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei". Cu referire la susținerile recurentului privind excepția de nelegalitate Prevederile contestate în procedura excepției de nelegalitate sunt următoarele: - art. 1 din Instrucțiunile privind condițiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din structurile Ministerului Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naționale nr. 67/2012: "Art. 1 - (1) Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din structurile Ministerului Apărării Naționale, în condițiile prevăzute de lege, pentru 15, 20 și 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale. (2) În sensul prezentelor instrucțiuni, prin activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale se înțelege activitatea desfășurată în calitate de cadru militar, respectiv de la data acordării gradului de ofițer, maistru militar sau subofițer în activitate, în condițiile legii." - art. 1 din Normele metodologice privind condițiile în care se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei funcționarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, maiștri militari și subofițeri din Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate acesteia, aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2980/2014: "Art. 1 - (1) Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă funcționarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, maiștri militari și subofițeri, în condițiile prevăzute de lege, pentru 15, 20 și 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale. (2) În sensul prezentelor norme metodologice, prin activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale se înțelege activitatea desfășurată în calitate de funcționar public cu statut special și cadru militar în activitate." Recurentul-reclamant susține că prevederile citate sunt contrare următoarelor dispoziții cu forță juridică superioară: - art. 54 din Constituție: "Art. 54 - Fidelitatea față de țară (1) Fidelitatea față de țară este sacră. (2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum și militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin și, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege." - art. 333 și art. 334 C. pen. din 1969: "Art. 333 - Călcarea de consemn Călcarea regulilor serviciului de gardă, de pază, de însoțire sau de securitate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an. Cu aceeași pedeapsă se sancționează și părăsirea comenzii sau oricărui alt post de către militar. Călcarea consemnului de către santinela aflată în serviciu de gardă sau de pază pe lângă depozitele de armament, muniții sau materiale explozive, la frontieră ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacă fapta ar fi putut avea urmări grave, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani. Faptele de mai sus săvârșite în timp de război se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani. Art. 334 - Insubordonarea Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Dacă fapta este săvârșită de un ofițer, de un maistru militar sau subofițer, de un militar angajat, de doi sau mai mulți militari împreună ori în fața trupei adunate sau dacă fapta are urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. În timp de război, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevăzută în alin. (2), de la 3 la 12 ani." - art. 1 și art. 6 din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific "În Serviciul Patriei" pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri: "Art. 1 - Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă ofițerilor și funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale, care au 15, 20 și 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Art. 6. - Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, se conferă pentru: a) 15 ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale; b) 20 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale; c) 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale." - art. 11 din Regulamentul privind descrierea și modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, prevăzut în anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004: "Art. 11 - În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministerele și instituțiile centrale autonome ale statului cu responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale vor elabora reglementări specifice, aprobate prin ordine ale miniștrilor de resort și ale conducătorilor instituțiilor centrale autonome ale statului, în care se vor detalia condițiile în care se poate conferi Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri." - art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării: "Art. 36 - (1) Personalul Ministerului Apărării este format din personal militar și personal civil." - art. 1 din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști: "Art. 1 - (1) Soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de voluntariat și situat la baza ierarhiei militare. (2) Soldații și gradații profesioniști sunt angajați pe baza unui contract în funcții prevăzute în acest scop în statele de organizare a unităților militare, pe o perioadă determinată, în funcție de nivelul de pregătire, starea de sănătate și aptitudinile acestora pentru îndeplinirea îndatoririlor militare." - art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: "Art. 3 - (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: q) stagiu de cotizare în specialitate - perioada în care o persoană din sistemul național de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situații: 1. a avut calitatea de cadru militar în activitate; 2. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev al unei școli militare/școli de agenți de poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, cu excepția liceului militar; 3. a fost concentrată sau mobilizată ca rezervist; 4. a fost în captivitate; 5. a avut calitatea de funcționar public cu statut special în instituțiile din sistemul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare; 6. a avut calitatea de militar angajat pe bază de contract și/sau de soldat și gradat voluntar;" Înalta Curte are în vedere faptul că ambele ordine au fost emise și în aplicarea prevederilor Legii nr. 574/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiștri militari, subofițeri și pentru funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri, conform cărora: "Art. 1 - (1) Decorația Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiștri militari, subofițeri și pentru funcționari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri, prevăzută la art. 10 pct. 4 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul național de decorații al României, cu modificările și completările ulterioare, face parte din categoria semnelor onorifice. (2) Semnul onorific În Serviciul Patriei se conferă maiștrilor militari, subofițerilor și funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri, din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale, care au 15, 20 și 25 de ani de activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale." Susținerile recurentului-reclamant se referă, în esență, la faptul că prevederile contestate din cele două ordine sunt nelegale întrucât, pentru acordarea însemnului onorific "În Serviciul Patriei", în noțiunea de "activitate în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale" nu sunt incluse perioada serviciului militar obligatoriu și perioada de activitate ca militar angajat pe bază de contract. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 este un termen de recomandare, iar emiterea reglementărilor respective cu depășirea acestui termen nu atrage nelegalitatea ordinelor contestate. Totodată, instanța de control judiciar reține că prevederile contestate în procedura excepției de nelegalitate nu intră în contradicție cu prevederile art. 54 din Constituție și ale art. 333 și art. 334 C. pen. din 1969, întrucât aceste dispoziții cu forță juridică superioară nu reglementează condițiile acordării semnului onorific "În Serviciul Patriei". Conform art. 1 și art. 6 din Legea nr. 573/2004, semnul onorific "În Serviciul Patriei" se conferă ofițerilor și funcționarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri, care îndeplinesc condiția de vechime (15, 20 sau 25 de ani) în activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Prin dispozițiile art. 11 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004, legiuitorul a delegat conducătorilor ministerelor și instituțiilor centrale autonome ale statului cu responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale competența de elaborare a reglementărilor specifice pentru detalierea condițiilor în care se poate conferi semnul onorific "În Serviciul Patriei". În atare condiții, prin prevederile contestate din cele două ordine, Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Justiției, în virtutea competenței de reglementare ce le-a fost conferită, au detaliat condițiile în care poate fi conferit semnul onorific, reglementând, în sfera lor de competență, înțelesul noțiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale". Înțelesul noțiunii de "activitate în domeniile apărării, ordinii publice și siguranței naționale", astfel cum este redată la art. 1 alin. (2) din cele două ordine, este în concordanță cu dispozițiile art. 1 și art. 6 din Legea nr. 573/2004 și Legea nr. 574/2004, conform cărora semnul onorific se conferă ofițerilor și funcționarilor publici cu statut special cu grad profesional echivalent, precum și maiștrilor militari, subofițerilor și funcționarilor publici cu statut special cu grade profesionale echivalente. Se observă că dispozițiile citate anterior, ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, art. 1 din Legea nr. 384/2006 și art. 3 alin. (1) lit. q) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu conferă consistență interpretării date de reclamant, întrucât nu reglementează luarea în considerare a perioadei serviciului militar obligatoriu ori a perioadei de activitate ca militar angajat pe bază de contract ori asimilarea soldaților și a gradaților voluntari cu ofițerii, subofițerii, maiștrii militari ori funcționarii publici cu statut special cu grade profesionale echivalente. Prevederile din Legea nr. 263/2010 nu prezintă relevanță întrucât reglementează condițiile de acordare a drepturilor în sistemul unitar de pensii publice, iar nu condițiile acordării semnului onorific "În Serviciul Patriei". Cu referire la fondul cauzei, instanța de control judiciar constată că sunt neîntemeiate criticile din recurs, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiile prevăzute de lege pentru acordarea semnului onorific. Criticile formulate de recurent sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 8 C. proc. civ. se circumscriu tot motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât vizează temeinicia soluției pronunțate de prima instanță în raport cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente. De altfel, recurentul-reclamant tinde să demonstreze nelegalitatea refuzului pârâților de a-i acorda semnul onorific numai prin prisma asimilării perioadei serviciului militar obligatoriu și a perioadei de activitate ca militar angajat pe bază de contract cu activitatea desfășurată în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale în sensul dispozițiilor Legii nr. 573/2004. Or, pentru argumentele arătate anterior cu referire la excepția de nelegalitate, perioadele invocate de reclamant nu pot fi luate în considerare la îndeplinirea condițiilor de vechime prevăzute de Legea nr. 573/2004 ori Legea nr. 574/2004 pentru conferirea semnului onorific "În Serviciul Patriei". Pentru considerentele arătate, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul F.L.R.