Moravia Shop Invest, S.R.O. împotriva Cehiei

Reclamantul, Moravia Shop Invest, s.r.o., este o societate privată încorporată în temeiul legii cehe cu sediul social din Praga. Guvernul ceh („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V.A. Schorm, de la Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 10 mai 2000, societatea reclamantă a instituit o procedură de planificare (územní řízení), în căutarea depunerii unei decizii de planificare cu privire la locația unei clădiri comerciale. Prin un anunț public (veřejná vyhláška) din 7 august 2000, Oficiul Local de Planificare și Construcție a anunțat inițiarea procedurii de planificare, dar le-a suspendat cu un anunț public din 11 octombrie 2000 până când aceasta va fi furnizată o hotărâre finală a Curții Municipale Brno (městský soud) privind titlul de proprietate a unora dintre imobiliarele implicate în procedura de planificare.

Prezentul anunț public a fost pus la 17 octombrie 2000 la consiliul de notificare, societatea reclamantă a depus, la 19 octombrie 2000, o plângere care susține inactivitatea Biroului de Planificare și Construcție, în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 71/1967, privind procedura administrativă, care prevede măsuri împotriva inactivității autorităților administrative. La 1 noiembrie 2000, Oficiul Metropolitan Brno (magistrat města) a respins plângerea societății reclamante, împărtășind avizul Oficiului Local de Planificare și Construcție, potrivit căreia procedurile de planificare ar putea fi reluate după încheierea procedurii judiciare la o hotărâre finală.

Această decizie a fost notificată reprezentantului companiei solicitante la 9 noiembrie 2000. La 15 noiembrie 2000, Oficiul Metropolitan a respins cererea societății reclamante de revizuire a deciziei din 11 octombrie 2000 în temeiul articolului 65 din Legea nr. 71/1967, care prevede revizuirea unei decizii în afara procedurii formale de apel (přezkoumání rozhodnutí mimo odvolací řízení).

La 11 ianuarie 2001, societatea reclamantă a depus un recurs constituțional (ústavní stížnost) în care s-a plâns, în temeiul articolelor 36 și 38 din Carta drepturilor și libertăților fundamentale (Lintina základních práv a svobod) și al articolului 6 din Convenție, de inactivitatea autorităților administrative, precum și decizia Oficiului Local de Planificare și Construcție din 11 octombrie 2000. Într-o hotărâre din 11 iunie 2002, Curtea Constituțională a respins recursul constituțional al reclamantului ca fiind depus în afara termenului de șase zile legal prevăzut la art. 72 alineatul (2) din Legea Curții Constituționale, constatând că cererea de reexaminare a societății în temeiul articolului 65 din Legea nr. 71/1967 nu constituie un remediu în sensul articolului 72 alineatul (2). În consecință, termenul stabilit pentru introducerea unui recurs constituțional a început să se desfășoare la 9 noiembrie 2000, la data notificării deciziei Oficiului Metropolitan din 1 noiembrie 2000 către reprezentantul societății reclamante și a expirat la 8 ianuarie 2001. Curtea Constituțională a adăugat că recursul constituțional a fost depus în afara termenului, de asemenea, în ceea ce privește cererea societății reclamante de a anula decizia Oficiului Local de Planificare și Construcție din 11 octombrie 2000. La 31 mai 2004, Planificarea și Construcția Locală a emis,

în favoarea unei a trei societăți private, o decizie de planificare privind locația unei construcții situate parțial pe terenurile implicate în procedurile de planificare inițiate de societatea reclamantă în mai 2000. Acesta a apelat, dar la 6 august 2004, Oficiul Metropolitan a susținut decizia de planificare. La 8 aprilie 1998 A., o societate privată încorporată în temeiul dreptului ceh, a încheiat o procedură împotriva societății reclamante care urmărește să determine titlul proprietăților imobiliare implicate în procedurile de planificare instituite de societatea reclamantă în mai 2000. La 15 octombrie 2004, Curtea Municipală a constatat că A. a fost proprietarul acestor imobiliare.

Curtea Regională a susținut această hotărâre la 12 iulie 2005. Legea și practicile interne relevante referitoare la remediile pentru pretenția excesivă a procedurilor judiciare sunt stabilite în hotărârea Curții în cazul Vokurka c. Republica Cehă, nr. 40552/02 (dec.), §§§ 11-24, 16 octombrie 2007).

The applicant, Moravia Shop Invest, s.r.o., is a private company incorporated under Czech law with its head office in Prague. The Czech Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V.A. Schorm, from the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 10 May 2000 the applicant company instituted planning proceedings (územní řízení), seeking the delivery of a planning decision on the location of a commercial building. By a public notice (veřejná vyhláška) of 7 August 2000 the Local Planning and Construction Office announced the commencement of the planning proceedings, but suspended them by a public notice of 11 October 2000 until it would be provided with a final judgment of the Brno Municipal Court (městský soud) relating to the ownership title to some of the real estates involved in the planning proceedings.

This public notice was put on the notice board on 17 October 2000. On 19 October 2000 the applicant company filed a complaint alleging inactivity on the part of the Planning and Construction Office, pursuant to Article 50 of Act no. 71/1967 on the Administrative Procedure which provided for measures against inactivity of administrative authorities. On 1 November 2000 the Brno Metropolitan Office (magistrát města) dismissed the applicant company’s complaint, sharing the opinion of the Local Planning and Construction Office that the planning proceedings could be resumed after the judicial proceedings would be terminated upon a final judgment.

This decision was notified to the applicant company’s representative on 9 November 2000. On 15 November 2000 the Metropolitan Office rejected the applicant company’s request for review of the decision of 11 October 2000 pursuant to Article 65 of Act no. 71/1967 which provided for review of a decision outside the formal appeal procedure (přezkoumání rozhodnutí mimo odvolací řízení).

On 11 January 2001 the applicant company lodged a constitutional appeal (ústavní stížnost) in which it complained, under Articles 36 and 38 of the Charter of Fundamental Rights and Freedoms (Listina základních práv a svobod) and Article 6 of the Convention, of the inactivity of the administrative authorities as well as the Local Planning and Construction Office’s decision of 11 October 2000. In a decision of 11 June 2002, served on the applicant company’s lawyer on 18 June 2002, the Constitutional Court dismissed the applicant’s constitutional appeal as having been filed outside the sixty-day statutory time-limit provided for in section 72(2) of the Constitutional Court Act finding that the company’s request for review under Article 65 of Act no. 71/1967 did not constitute a remedy for the purpose of section 72(2). Accordingly, the time-limit laid down for introducing a constitutional appeal had started running on 9 November 2000, on the date of the notification of the Metropolitan Office’s decision of 1 November 2000 to the applicant company’s representative,

and had expired on 8 January 2001. The Constitutional Court added that the constitutional appeal had been filed outside the time-limit also in respect of the applicant company’s request to quash the Local Planning and Construction Office’s decision of 11 October 2000. On 31 May 2004 the Local Planning and Construction issued, in favour of a third private company, a planning decision on the location of a construction partly situated on the lands involved in the planning proceedings initiated by the applicant company in May 2000. The latter appealed, but on 6 August 2004 the Metropolitan Office upheld the planning decision. On 8 April 1998 A., a private company incorporated under Czech law, instituted proceedings against the applicant company seeking to determine the title to the real estates involved in the planning proceedings instituted by the applicant company in May 2000. On 15 October 2004 the Municipal Court found that A. was the owner of these real estates.

The Regional Court upheld this judgment on 12 July 2005. The relevant domestic law and practice concerning remedies for the allegedly excessive length of judicial proceedings are set out in the Court’s decision in the case of Vokurka v. Czech Republic, no. 40552/02 (dec.), §§ 11-24, 16 October 2007).