ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 276/A/2016

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/32/2016,

în

baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., invocată de petentă A.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut

următoarele:

La termenul de judecată din data de 27 aprilie 2016, în Dosarul nr. x/32/2016, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen., formulată de petenta A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a invocat că dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) din Constituția României, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, părțile având dreptul la un proces echitabil, și art. 44 privind dreptul la proprietate privată.

Autorul excepției a invocat, în esență, că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate o solicită este contrară prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) și art. 44 din Constituția României, în considerarea faptului că prin efectele juridice ale acestor prevederi legale petenta este privată de dreptul la o cale de atac în situația pronunțării în cauză a soluției prevăzute de art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Curtea, examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată, a constatat că este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 aii din Legea nr. 47/1992.

Astfel, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția este ridicată de una dintre părți, de instanța de judecată sau de procuror și dispoziția care formează obiectul excepției nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a nu fi caracterizată ca un abuz de drept menit să tergiverseze soluționarea cauzei, ridicarea excepției de neconstituționalitate trebuie să fie adecvată argumentului că textul invocat ca neconstituțional este în mod logic, în raport și în contradicție cu un articol din Constituție. Or, în cauză simpla invocare că dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) și art. 44 din Constituția României, nu este adecvată deoarece nu argumentează convingător în ce constă neconcordanța între ele și textul legii fundamentale.

Judecătorul de cameră preliminară al Curții de apel a notat că excepția de neconstituționalitate invocată trebuie să fie relevantă, Curtea Constituțională statuând că poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei care presupune examinarea existenței unor indicii sau probe de natură a releva faptele de corupție reclamate în plângerea petentei întemeiată pe dispozițiile art. 289 C. proc. pen. și vinovăția intimatelor față de acestea.

Cum în cauză, judecătorul de cameră preliminară este învestit să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 4 ianuarie 2016 de procurorul de la Parchetul de pe Înalta Curte Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Bacău, în Dosarul nr. x/P/2015, sub aspectul stabilirii existenței sau inexistenței unor indicii rezonabile sau elemente probatorii de natură a releva acuzațiile penale aduse prin plângerea petentei, chiar dacă prevederile art. 341 alin. (8) C proc. pen. (ce se afirmă că sunt contrare dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) și art. 44 din Constituția României) ar fi declarate neconstituționale, astfel cum dorește autoarea excepției, nu ar putea influența soluția procesului, deoarece dispozițiile menționate nu constituie norme juridice în baza cărora judecătorul de cameră preliminară ar pronunța o soluție diferită de cele prevăzute de art. 341 alin. (6) C. proc. pen.

Pentru aceste motive, Judecătorul de cameră preliminară a Curții de Apel, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. invocată de petenta A.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta A., motivele acestuia fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Examinând apelul declarat de petenta A., Înalta Curte constată că

acesta este nefondat, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare:

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: excepția de neconstituționalitate privește o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția este ridicată de una dintre părți, de instanța de judecată sau de procuror și dispoziția care formează obiectul excepției nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rezultă faptul că instanța în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate poate respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia numai în situația în care excepția este inadmisibilă, fiind contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei, Înalta Curte observă că aceasta trebuie să privească incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual penal aflat

pe rolul instanței de judecată. Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar, pe de altă parte, rolul pe care îl va avea decizia Curții Constituționale în proces este necesar să fie unul concret, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

Înalta Curte reține că ridicarea excepției de neconstituționalitate trebuie să fie adecvată argumentului că textul invocat ca neconstituțional este în mod logic în contradicție cu un articol din Constituție. Or, în cauză, simpla invocare a faptului că dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) și (3) și art. 44 din Constituția României, nu este adecvată deoarece nu argumentează convingător în ce constă neconcordanța între ele și textul legii fundamentale.

Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, faptul că, indiferent dacă dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. vor fi declarate sau nu neconstituționale, având în vedere faptul că judecătorul de cameră preliminară a fost învestit să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia soluției de clasare dispuse de procuror, adică să stabilească existența sau inexistența unor indicii rezonabile sau elemente probatorii de natură a releva acuzațiile penale aduse prin plângerea petentei, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra hotărârii din procesul principal, adică nu ar putea influența soluția procesului, deoarece dispozițiile menționate nu constituie norme juridice în baza cărora judecătorul de cameră preliminară ar pronunța o soluție diferită de cele prevăzute de art. 341 alin. (6) C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte constată că soluția prin care s-a respins cererea petentei A., de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., este una întemeiată.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de petenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul încheierii din data de 04 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în Dosarul nr. x/32/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta petentă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petenta A.

împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul încheierii din data de 04 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie., în Dosarul nr. x/32/2016.

Obligă apelanta petenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 iunie 2016.