ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 400/2017

Decizia nr. 400/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. Olt, a chemat în judecată pe pârâții B., C. Slatina și D. Râmnicu Vâlcea, solicitând anularea Deciziei (referatului de aprobare) nr. 924/LB din 25 februarie 2011 emisă de pârâtul B. prin care s-a aprobat atribuirea directă a gestiunii fondului cinegetic nr. 7 denumit Priseaca către C. Slatina în dauna intereselor asociației reclamante și anularea în tot a contractului de gestiune din 07 martie 2011 încheiat în favoarea C. Slatina.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către autoritatea publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea într-un termen legal a unei cereri se poate adresa instanței competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau al interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din aceeași lege, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și taxele și impozitele, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin legea specială nu se prevede altfel.

Potrivit prevederilor Legii nr. 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, așa cum a fost modificată, reclamanta în calitate de gestionar consacrat avea dreptul la atribuirea directă în gestionare a faunei cinegetice din Fondul cinegetic nr. 7 Priseaca, jud. Olt. A precizat că au avut până în prezent în gestiune un număr de 38 fonduri de vânătoare, fondul nr. 7 Priseaca a fost tot în gestiunea acesteia de peste 60 de ani până în prezent, când a fost atribuit în mod nelegal pârâtei C. prin metoda atribuirii directe la propunerea E. Olt. Fondul cinegetic nr. 7 Priseaca a fost atribuit ilegal altui gestionar fără îndeplinirea condițiilor legale privind deținerea de către proprietarii de terenuri care au propus gestionarului fondului a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de peste 50% din fondul cinegetic. Reclamanta dorește în continuare să dețină acest fond cinegetic întrucât acesta s-a aflat în gestiunea sa în ultimii 60 de ani și s-au efectuat numeroase investiții, pe cheltuială proprie și cu participarea personală a membrilor asociației.

Dispozițiile legale privitoare la atribuirea directă a fondului de vânătoare sunt prevăzute expres în Regulamentul B. nr. 1221 din 11 august 2010, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2265 din 16 decembrie 2010.

Potrivit actelor normative atribuirea directă este prevăzută în cap. 1 art. 1 din regulament și prevede că atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, denumită administrator, prin atribuirea directă pentru: Gestionarul propus de proprietarii de terenuri, în condițiile prevăzute de art. 8 alin. (1) pct. A lit. a) din Legea vânătorii și protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste asociații trebuie să îndeplinească și ele următoarele condiții: să fie constituite conform legii; să aibă ca scop alegerea și propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate dețin în proprietate mai mult de 50% din suprafața acestuia.

Cu scopul de a împiedica atribuirea nelegală efectuată de pârâtul B. către noul gestionar al fondului cinegetic nr. 7 Priseaca, reclamanta a notificat pârâții și chiar Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, prin care s-a solicitat suspendarea procedurii de atribuire a fondului cinegetic până la soluționarea cercetărilor penale, întrucât în cauză nu numai că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru atribuirea directă dar sunt sesizate și aspecte de ordin penal constând în săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, abuz în serviciu, înșelăciune, e.t.c.

În cauză nu există documente care să facă dovada deținerii proprietății de către Asociația x, care a propus gestionarul fondului a peste 50% din fondul cinegetic; documentele atestate de unitatea administrativ teritorială Priseaca și Oporelu prin care Asociația Oltul a înțeles să facă dovada deținerii în proprietate nu sunt semnate de proprietarii de drept ai terenului, acești proprietari nefiind întrebați și nedându-și acordul pentru a intra în Asociația x; în situația existenței semnăturii, atunci majoritatea semnăturilor sunt false, întrucât cetățenii din aceste localități nu au fost întrebați și cu atât mai puțin ei nu și-au dat acordul scris pentru această asociație. Dovada acestor înscrisuri nu se poate face decât cu înscrisuri autentice care pot fi titluri de proprietate, contracte de vânzare cumpărare, contracte de schimb, hotărâri judecătorești definitive, certificate de moștenire.

Pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice potrivit art. 3 din Regulamentul 1121 modificat prin Ordinul nr. 2265, solicitantul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Este propus prin înscrisuri originale de către proprietarul de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a); Deține calitatea de gestionar consacrat potrivit legii, dovedite cu înscrisurile în copie conforme cu originalul, care gestionează la data atribuirii cel puțin 5 fonduri cinegetice pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a).

De asemenea, pentru dovedirea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic art. 4 din Regulament a fost modificat prin Ordinul nr. 2265 în sensul că proprietarii, individual sau în asociație trebuie să facă dovada deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată de notariat a proprietarului de teren sau a conducătorului asociației și includerii suprafețelor prev. la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către D. în raza căruia se află fondul cinegetic în cauză.

Prin sentința nr. 1101 din 29 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea ca nefondată. Urmare a promovării căii de atac a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea stabilirii stării de fapt dedusă judecății, prin efectuarea unei expertize cadastrale care să determine suprafața fondului cinegetic nr. 7 Priseaca, aflat pe raza com. Oporelu.

În rejudecare, a fost efectuată în cauză expertiza indicată în decizia de casare, care a stabilit suprafața fondului cinegetic nr 7 Priseaca, aflat pe raza com. Oporelu, în raport de ortofotoplanurile aflate în evidența Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Asupra excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut că potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006

, atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

a) fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani;

b) fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a) se atribuie, în condițiile legii, după cum urmează: organizațiilor vânătorești care la data atribuirii gestionează cel puțin 5 fonduri cinegetice li se atribuie, în calitate de gestionari consacrați, la cerere, câte 5 fonduri cinegetice dintre cele pe care le gestionează și au rămas neatribuite. După atribuirea celor 5 fonduri cinegetice, li se mai atribuie direct încă 50% din numărul fondurilor cinegetice pe care le-au gestionat și au rămas neatribuite.

Având în vedere că, așa cum rezultă din adresa din 24 octombrie 2012 (fila 13 vol. II), reclamanta gestionează în prezent 26 de fonduri cinegetice în calitate de gestionar consacrat, aceasta are interes în promovarea acțiunii întrucât, potrivit art. 8 alin. (2) lit. b), fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a), se pot atribui gestionarilor consacrați. Faptul că aceasta nu a formulat cerere de atribuire directă nu are relevanță întrucât textul de lege nu specifică că o astfel de cerere ar fi trebuit formulată mai înainte de a se constata dacă fondul a fost atribuit sau nu potrivit lit. a).

Nu este întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere că așa, cum s-a arătat mai sus, chiar dacă nu este parte a contractului atacat, reclamanta este vătămată de actul administrativ atacat și contractul încheiat între părți.

Excepția prematurității este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă, aceasta adresându-se la data de 07 februarie 2011, B., solicitând revocarea atribuirii directe a dreptului de gestionare către C. Slatina (fila 9 vol. I), iar B., prin adresa din 11 februarie 2011 a respins această contestație (fila 51 vol. I).

Prin sentința nr. 325 din data de 6 iulie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată reclamanta A. Olt în contradictoriu cu pârâții B., C. Slatina, F. Râmnicu Vâlcea, a dispus anularea referatului de aprobare nr. 924/LB din 25 februarie 2011, emis de B., în privința atribuirii directe a fondului cinegetic 7 Priseaca către C. Olt și anularea contractului din 07 martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 7 Priseaca, jud. Olt, încheiat între B. și C., obligând pârâții la plata către reclamantă a sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin referatul de aprobare nr. 924/LB din 25 februarie 2011 emis de G. din cadrul B., s-a constatat că, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, pentru 146 fonduri cinegetice (printre care și Fondul nr. 7 Priseaca) sunt îndeplinite condițiile legale de atribuire în gestiune și, astfel, prin Contractul din 07 martie 2011, B. prin D. Rm. Vâlcea a atribuit gestiunea faunei cinegetice din Fondul de vânătoare nr. 7 Priseaca în suprafață de 7.319 ha gestionarului C. Slatina pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 07 martie 2011 până la data de 07 martie 2021, gestiune propusă de către Asociația „x” a proprietarilor de terenuri.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 (forma în vigoare la momentul încheierii contractului)

atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități: a) direct; b) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a).

Potrivit alin. (2), atribuirea directă prevăzută la alin. (1) lit. a) se realizează pentru următoarele categorii de fonduri cinegetice:

fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor, pentru o perioadă de 10 ani.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010 al B.,

atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții: este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a).

Potrivit art.

4

din același ordin,

(1) pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada : a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

b) includerii suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către D. în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză.

(2) Pentru recunoașterea legitimității asociațiilor de proprietari de terenuri cu drept de a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) sunt constituite conform legii; b) au ca scop alegerea și propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate dețin în proprietate mai mult de 50% din suprafața acestuia, cu care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare.

(3) Dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (2) se face prin depunerea următoarelor documente, în copie legalizată:

a) actul constitutiv și statutul asociației de proprietari, care trebuie să cuprindă scopul prevăzut la alin. (2) lit. b);

b) hotărâre judecătorească de înființare;

c) certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor; d) certificat de grefă, emis cu cel mult 60 de zile înainte de data depunerii solicitării de atribuire, care să ateste că asociația este înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

În raport de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că Asociația „Oltul” a proprietarilor de terenuri, ca asociație legal constituită, a propus gestionarul fondului atribuirea gestiunii faunei cinegetice din Fondul de vânătoare nr. 7 Priseaca, la dosarul de atribuire a gestiunii depunându-se actul constitutiv și statutul asociației (filele 113-118 vol. I), hotărârea judecătorească de înființare (fila 119 vol. I), certificatul de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor (fila 120 vol. I), certificatul de grefă, emis cu cel mult 60 de zile înainte de data depunerii solicitării de atribuire, care atestă că asociația este înscrisă în registrul asociațiilor și fundațiilor (fila 122 vol. I).

Asociația „x” a făcut dovada deținerii în proprietate a suprafeței totale de 4.211,7619 ha teren cu tabelele eliberate de primăria pe a cărei rază se află suprafețele de teren (filele 125-224), respectiv de Primăria com. Oporelu, județul Olt (pentru suprafața de 2.761,455 ha) și Primăria com. Priseaca, județul Olt (pentru suprafața de 1.450,3069 ha), iar D. Rm. Vâlcea, în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic, a depus un înscris aflat fila 111 vol. I care atestă că această suprafață de 4.211,7619 ha este inclusă în Fondul cinegetic nr. 7 Priseaca.

Acest aspect este contrazis în cauză de concluziile expertizei efectuate în cauză. Potrivit ortofotoplanurilor din evidența Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, utilizate de expert în determinarea suprafeței fondului cinegetic nr 7 Priseaca, aflat pe raza com. Oporelu, acesta are o suprafață de 2069,6 ha.

Prin urmare, în raport de concluziile expertului, instanța a reținut că, deși Asociația „Oltul” a susținut că deține în proprietate suprafața totală de 4.211,7619 ha teren, aducând în sprijinul afirmațiilor tabelele eliberate de primăriile pe a cărei rază se află suprafețele de teren, suprafața fondului cinegetic nr 7 Priseaca, aflat pe raza com. Oporelu este de 2.069,6 ha, și nu 2.761,455 ha, așa cum rezultă din aceste tabele.

Așadar, adunându-se suprafața de pe raza com. Oporelu, găsită de expert de 2.069 ha cu suprafața de 1.450 ha de pe raza com. Priseaca, rezultă că proprietatea C. Slatina din fondul de vânătoare 7 Priseaca este de 3.519 ha, adică mai puțin de jumătate din suprafața fondului de vânătoare care este de 7.319 ha.

Având în vedere că proba cu expertiză tehnică a făcut dovada că proprietățile însumate ale proprietarilor de terenuri din Asociația „x” sunt sub procentul de 50% necesar pentru a se dispune atribuirea directă a fondului cinegetic, este lipsită de interes analiza celorlalte argumente care tind să micșoreze acest procent.

În raport de această stare de fapt, instanța a reținut că una din condițiile atribuirii directe a fondului cinegetic nu este îndeplinită, respectiv cea prevăzută de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 407/2006 (forma în vigoare la data încheierii contractului), potrivit căruia atribuirea directă a fondurilor cinegetice se realizează pentru proprietarii persoane fizice și/sau juridice, individual ori în asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, dacă fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Prin urmare, actele contestate, emise și, respectiv, încheiate în temeiul acestor dispoziții legale, sunt lovite de nulitate, de vreme ce nu erau în mod cumulativ îndeplinite toate condițiile atribuirii directe a gestiunii faunei cinegetice din Fondul de vânătoare nr. 7 Priseaca.

C. Olt, beneficiarul atribuirii, nu a deținut în proprietate mai mult de 50% din suprafața fondului, așa cum prevedeau dispozițiile legale, motiv pentru care instanța a admis acțiunea și a dispus anularea referatului de aprobare nr. 924/LB din 25 februarie 2011 emis de B., în privința atribuirii directe a fondului cinegetic 7 Priseaca către C. Olt și anularea contractului din 07 martie 2011 de gestionare a faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 7 Priseaca, jud. Olt, încheiat între B. și C. cu sediul în Slatina, județul Olt.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele C. Slatina și F. Râmnicu Vâlcea, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea căii de atac, modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii reclamantei.

1.

C. Slatina și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 3, pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. și arătând următoarele:

Instanța de fond a omis să analizeze excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinarea depusă de către pârâtă la termenul din 04 noiembrie 2011, cu ocazia judecății pe fond în primul ciclu procesual (în Dosar nr. x/54/2011). Este limpede și de netăgăduit faptul că ceea ce a autodenumit reclamanta "Decizia nr. 924/LB din 25 februarie 2011 a B. - a cărui anulare face obiectul primului capăt de cerere, este de fapt o operațiune administrativă cu caracter preparator, respectiv un "referat de aprobare".

A mai arătat recurenta că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acțiuni, interpretând și aplicând greșit prevederile art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006, textul de lege citat și inserat în sentință în susținerea motivării respingerii acestei excepții, nefiind cel conținut de actul normativ invocat de judecătorul fondului.

De asemenea, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, considerând în mod eronat că reclamanta este vătămată de actul administrativ individual pe care l-a atacat, fără să motiveze însă în ce ar consta vătămarea. Reclamanta nu are calitate procesuală activă de a solicita nici anularea contractului de gestionare din 07 martie 2011 încheiat între D. Rm. Vâlcea și pârâta asociația C., și nici anularea actelor premergătoare, respectiv a referatului de aprobare a încheierii acestui contract.

Mai arată recurenta că după primul ciclu procesual, reclamanta a modificat nelegal acțiunea, invocând ca motiv neîndeplinirea de către asociația de proprietari a condiției de a deține dreptul de proprietate a peste 50% din fondul cinegetic. La data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, nici "ortofotoplanul", nici expertiza topo-cadastrală a suprafeței de teren a fondului de vânătoare ori a terenului proprietatea asociaților, nu erau prevăzute de lege ca și condiții ale dovedirii și recunoașterii dreptului de proprietate a peste 50% din suprafața fondului de vânătoare.

Interpretând și aplicând greșit legea, judecătorul fondului a adăugat practic la lege, stabilind o altă procedură de dovedire și recunoaștere a dreptului de proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, respectiv a adăugat necesitatea unei noi dovezi neprevăzută de lese, respectiv "ortofotopfanul", despre care face vorbire și pe care își întemeiază hotărârea.

S-a mai arătat că expertiza tehnică efectuată în rejudecare la Curtea de Apel Craiova de d-nul expert Momârleanu, nu a respectat limitele documentării și obiectivele stabilite de instanța de judecată, concluziile acesteia trebuind neomologate.

Raportul de expertiză nu cuprinde menționarea în mod expres a metodei prin care expertul a efectuat calculele inserate pe mijlocul hărții depuse ca anexa la raport la dosarul cauzei, făcând imposibilă verificarea corectitudinii expertizei. Astfel, din calculele inserate pe harta anexată raportului de expertiză ar rezulta că acestea ar fi fost obținute prin măsurători directe și personale efectuate de expert, ori din descrierea extrem de sumară a modalității de efectuare a expertizei rezultă contrariul, în sensul că expertul nu a efectuat măsurători, ci a observat numai un anumit "ortofotoplan".

În speță, avizarea tehnică de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt era necesară, relevantă, pertinentă și utilă, fiind singura posibilitate pe care o avea instanța de a verifica caracterul obiectiv și real al concluziilor expertului topo, deoarece în caz contrar greșeala expertului înclina în mod nelegal balanța în favoarea uneia din părți, așa cum s-a și întâmplat.

2.

F. Râmnicu Vâlcea și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 (art. 488 alin. (l) pct. 8 din N.C.P.C.), arătând următoarele:

Raportul de expertiza tehnică care stă la baza sentinței recurate este netemeinic și nelegal, fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, întrucât:expertul nu s-a deplasat în teren pentru a măsura efectiv suprafața de teren ce aparține com. Oporelu; s-a avut in vedere numai ortofotoplanurile com. Oporelu, fapt ce generează erori de măsurare, fără deplasarea în teren și fără stabilirea limitelor fondului cinegetic; nu s-au respectat dispozițiile Ordinului nr. 1882/C-1044364 din 12 septembrie 2011, pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie.

A mai susținut recurenta nelegalitatea respingerii excepției lipsei de interes in promovarea acțiunii de către C. Olt, întrucât proprietarii terenurilor, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, au un drept de preemțiune, în situația în care fac dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire se realizează în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor. Numai fondurile cinegetice ramase neatribuite direct se pot atribuii si altor persoane juridice printre care și C.

Situația proprietarilor de terenuri din com. Oporelu și com. Priseaca a fost certificată de Primăria Oporelu și Primăria Priseaca conform datelor de la registrul agricol și în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordinul ministrului nr. 1221/2010, cu modificările si completările ulterioare.

În urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordinul ministrului nr. 1221/2010 și a declarației președintelui asociației, autentificată la notar, instituția a emis documentul prevăzut la art. 4 alin. (1) lit. b) din Ordinul ministrului nr. 1221/2010, cu codificările si completările ulterioare.

În consecința, ținând cont de faptul că la nivelul anului 2011, A. Olt a avut în gestiune 38 de fonduri de vânătoare și de dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, reclamanta avea dreptul ca gestionar consacrat să i se atribuie direct un număr total de 24 fonduri de vânătoare (5 fonduri direct +19 fonduri ca rezultat al procentului de 50% din numărul fondurilor pe care le-a avut în gestiune).

În prezent, reclamanta gestionează un număr de 26 fonduri de vânătoare ca gestionar consacrat, cu două mai mult decât prevăd dispozițiile legale în vigoare, conform considerentelor precizate de instanță în sentința recurată, și nici nu s-a făcut dovada interesului pe care l-ar avea pentru gestionarea fondului cinegetic, situație în care în mod netemeinic și nelegal s-a respins excepția lipsei de interes.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate și a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Întrucât recurentele au formulat în esență aceleași critici, motivele de recurs invocate vor fi analizate împreună.

Prima critică se referă la faptul că instanța de fond a omis să analizeze excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinarea depusă de către pârâtă la termenul din 4 noiembrie 2011, cu ocazia judecății pe fond în primul ciclu procesual, invocându-se în drept dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. de la 1865.

Susține recurenta C. Slatina că actul administrativ în funcție de care se impune stabilirea competenței materiale este contractul de gestionare din 05 martie 2011, având ca părți D. Râmnicu Vâlcea și C. Slatina, act care atrage competența în primă instanță a tribunalului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se referă la situația în care hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Potrivit art. 105 alin. (1) C. proc. civ., actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule. Acest motiv de recurs nu face distincție asupra caracterului competenței încălcate. De aceea, prin intermediul acestui motiv se poate invoca atât necompetența generală, cât și necompetența materială și teritorială.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

l

itigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Așa fiind, competența materială de fond este reglementată de lege în funcție de două criterii: poziționarea autorității publice emitente a actului ilegal în sistemul administrației publice (autorități centrale/locale) și valoarea impozitului, taxei, contribuției, datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cum în cauza de față primul capăt de cerere viza anularea parțială a Referatului de aprobare cu nr. 924/LB din 25 februarie 2011 emis de B. - G., având ca obiect atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 7, denumit Priseaca, act administrativ emis de o autoritate publică centrală, în mod corect s-a stabilit competența materială a soluționării cauzei în favoarea curții de apel.

Nu poate fi reținută susținerea recurentelor cum că acest act administrativ are caracterul unui act premergător încheierii contractul de gestiune din 07 martie 201, nefiind de natură să determine competența instanței în funcție de emitentul său, întrucât în lipsa Referatului de aprobare emis de B., contractul de gestiune nu putea fi încheiat. Acest raport de aprobare constituind de fapt decizia de atribuire directă a fondului cinegetic.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Potrivit art. 261 pct. 5 C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În cauza de față se constată că hotărârea primei instanțe este motivată atât în fapt cât și în drept, astfel încât motivul invocat nu este incident. Este însă de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere.

O altă critică formulată se referă la faptul că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 - apreciindu-se că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acțiuni, interpretând și aplicând greșit prevederile art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006, textul de lege citat și inserat în sentință, în susținerea motivării respingerii acestei excepții, nefiind cel conținut în actul normativ invocat de judecătorul fondului.

Motivul de recurs invocat de recurente este prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și are în vedere faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În ambele cazuri este avută în vedere, ca regulă, încălcarea legii de drept material.

În doctrină s-a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea, precum și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii, atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-aplicat greșit.

Critica este nefondată având în vedere că, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, reclamant poate fi orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept.

Noțiunea de „interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ” nu se confundă cu noțiunea de “interes” în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii). Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ.

Așa fiind, nu se poate susține că A. Olt nu justifică un interes în promovarea acțiunii, chiar dacă ar fi primit tot 21 de fonduri cinegetice, atâta timp cât membrii asociației au solicitat expres efectuarea demersurilor necesare pentru atribuirea fondului cinegetic nr. 7 Priseaca, fond pe care l-au avut în administrare timp de mai mulți ani. Dacă nu se făcea atribuirea directă către un alt gestionar, demers nelegal în opinia reclamantei, atunci aceasta avea posibilitatea să primească în administrare acest fond cinegetic.

Nefondată este și susținerea recurentelor cum că reclamanta nu are calitate procesuală activă de a solicita nici anularea contractului de gestionare din 07 martie 2011 încheiat între D. Râmnicu Vâlcea și pârâta C. Slatina și nici anularea actelor premergătoare, respectiv a referatului de aprobare a încheierii acestui contract.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Cum s-a reținut mai sus că reclamanta-intimată justifica un interes în promovarea acțiunii, iar contractul de gestiune din 07 martie 2011 are caracterul unui act administrativ asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Se mai susține de recurente că la data de încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, nici “ortofotoplanul”, nici expertiza topo-cadastrală a suprafeței de teren a fondului de vânătoare, ori a terenului proprietatea asociaților, nu erau prevăzute de lege ca și condiții ale dovedirii și recunoașterii dreptului de proprietate a peste 50% din suprafața fondului de vânătoare.

Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1221/2010 al B., în vigoare la momentul emiterii actelor contestate, atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice se realizează dacă solicitantul dovedește îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții: este propus, prin înscrisuri originale, de către un proprietar de terenuri sau de către o asociație de proprietari de terenuri legal constituită, care dovedește deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic în cauză, pentru situația prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. a).

Art. 4 din același ordin, prevede că:

(1)Pentru recunoașterea deținerii în proprietate a peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic, pentru situația prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), proprietarii, individual sau într-o asociație de proprietari legal constituită, trebuie să facă dovada:

a) deținerii în proprietate a suprafețelor de teren incluse în asociațiile de proprietari, cu copii de pe documentele de proprietate sau înscrisuri eliberate de unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază se află suprafețele de teren respective. Copiile documentelor de proprietate sunt însoțite de declarația pe propria răspundere, în original, autentificată la notariat, a proprietarului de teren sau a conducerii asociației de proprietari, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1;

b) includerii suprafețelor prevăzute la lit. a) în fondul cinegetic pentru care solicită atribuirea, printr-un document original eliberat de către D. în a cărui rază de competență se află fondul cinegetic în cauză.

(2) Pentru recunoașterea legitimității asociațiilor de proprietari de terenuri cu drept de a propune gestionarul fondului cinegetic, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) sunt constituite conform legii;

b) au ca scop alegerea și propunerea gestionarului fondului cinegetic în cuprinsul căruia persoanele asociate dețin în proprietate mai mult de 50% din suprafața acestuia, cu care administratorul fondului cinegetic poate încheia contract de gestionare.

(3) Dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (2) se face prin depunerea următoarelor documente, în copie legalizată:

a) actul constitutiv și statutul asociației de proprietari, care trebuie să cuprindă scopul prevăzut la alin. (2) lit. b);

b) hotărâre judecătorească de înființare;

c) certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor;

d) certificat de grefă, emis cu cel mult 60 de zile înainte de data depunerii solicitării de atribuire, care să ateste că asociația este înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Prin Decizia nr. 4184 din 6 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința pronunțată în primul ciclu procesual, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanța era obligată să stabilească în mod corect situația de fapt dedusă judecății, prin efectuarea unei expertize cadastrale care să determine suprafața fondului cinegetic nr. 7 Priseaca, aflat pe raza com. Oporelu. A mai reținut instanța de control judiciar că numai după administrarea probei cu expertiza poate fi apreciat dacă a fost respectată regula privind deținerea în proprietate de terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fondului cinegetic, coroborându-se și datele din actele administrate în cadrul probei cu înscrisuri.

Or, potrivit dispozițiile art. 315 C. proc. civ. de la 1865, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Așa fiind, nu se poate susține că verificarea suprafeței s-a făcut ca urmare a modificării acțiunii de către reclamantă după casarea cu trimitere spre rejudecare, astfel cum în mod nefondat susțin recurentele.

Pe de altă parte, apare nefondată și contradictorie susținerea recurentelor privind efectuarea expertizei pe baza ortofotoplanurilor aflate în evidența Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în condițiile în care tot recurentele solicitau avizarea expertizei de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În mod corect expertul a verificat suprafețele cuprinse în adeverințele eliberate de către unitățile administrativ-teritoriale atât în funcție de actele existente la dosar cât și în funcție de evidențele și hărțile existente la Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară, organism în măsură să dețină și să comunice informații cât mai exacte și mai bine documentate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, în cauză nefiind incidente motivele de casare și de modificare prevăzute de art. C. proc. civ. 304.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pe recurentele C. Slatina și F. Râmnicu Vâlcea să plătească, în solidar, intimatei A. Olt suma de 2.500 lei - cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de C. Slatina și F. Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 325 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă pe recurentele C. Slatina și F. Râmnicu Vâlcea să plătească, în solidar, intimatei A. Olt suma de 2.500 lei - cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2017.