ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2017

Decizia nr. 1946/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 19 aprilie 2016, a dispus suspendarea judecărții cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru nerespectarea obligației dispuse în sarcina reclamantei, prin adresa din 23.03.2016, în sensul de a indica domiciliul.

Împotriva acestei încheieri, în temeiul art. 414 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A., solicitând solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, susținând că adresa din municipiul Târgoviște este legală, iar neprecizarea domiciliului nu constituie motiv de suspendare a cauzei, în mod normal o astfel de măsură se ia în condițiile neprezentării părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de recurent și în temeiul art. 496 C. proc. civ.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., atunci când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

Așadar, textul de lege instituie condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale.

În cauză, Înalta Curte apreciază că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendând judecata cauzei la termenul 19 aprilie 2016, întrucât reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a indica adresa de domiciliu.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Cum cererea recurentei-reclamante nu răspunde exigențelor prevederilor legale menționate, se constată că măsura suspendării judecății a fost dispusă în mod corect de judecătorul fondului.

Cu toate acestea, după îndeplinirea obligațiilor menționate în încheiere, recurenta-reclamantă are posibilitatea de a solicita reluarea judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de de A. împotriva încheierii din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.