ÎCCJ, decizie (scj.ro #82817)

Contract de furnizare medicamente. Nealocarea fondurilor pentru eliberarea medicamentelor gratuite și compensate. Consecințe. Acțiune în daune-interese Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte Index alfabetic: acțiune în răspundere civilă delictuală - daune-interese - contract de furnizare de medicamente - prejudiciu material C. civ., art. 969, art. 998 – art. 1000 Legea nr. 95/2006, art. 249 alin. (2), art. 250 alin. (1) În cazul nesemnării de către furnizor a actului adițional de prelungire a contractului de furnizare de medicamente și a ajungerii la termen a contractului, acțiunea acestuia - având ca obiect obligarea casei județene de asigurări de sănătate la plata daunelor-interese reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de medicamente gratuite și compensate – este neîntemeiată întrucât nu s-a produs niciun prejudiciu prin nealocarea fondurilor pentru eliberarea medicamentelor, aceste fonduri alocându-se doar în baza unui contract.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804 din 24 aprilie 2013 Notă : În decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod civil Prin acțiunea înregistrată la 10.07.2008 la Tribunalul Timiș reclamanta SC F.V. SRL a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantumul ce va stabili prin expertiză economică – financiară, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de medicamente gratuite, compensate, pentru cele 4 boli cronice, precum și pentru programe speciale în perioada 01.01.2007 – 30.11.2007. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 120.000 lei, reprezentând prejudiciul de imagine adus societății prin refuzul de a încheia contractul de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în perioada menționată, precum și pierderea clientelei datorită aceluiași refuz abuziv.

În motivarea acțiunii, a arătat că în urma unor discuții repetate în contradictoriu cu președintele Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș în legătură cu modul de alocare și acordare a plafoanelor pentru furnizarea de medicamente gratuite și compensate către farmaciile din județul Timiș, acesta din urmă a decis să declanșeze o acțiune de intimidare împotriva societății reclamante. În data de 2 ianuarie 2007, deși se știa că nu a fost prelungit contractul de furnizare medicamente dintre reclamantă și CJAS Timiș, s-a dispus un control la una dintre farmacii, pentru a constata (lucru de altfel previzibil) că nu se furnizează medicamente gratuite și compensate către populație.

A fost singura acțiune de control de acest gen la farmaciile din Timișoara; mai mult, contractul expirase în data de 31.12.2006, iar una dintre condiții pentru a furniza medicamente gratuite și compensate este existența unui contract valabil cu CJAS Timiș, în caz contrar nefiind decontate livrările de medicamente. Faptul că a fost realizat contractul în mod ilegal l-a constatat și Comisia Centrală de Arbitraj, care a decis anularea măsurii de reziliere a Contractului de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală și tratamentul ambulatoriu în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate nr. V/116/2006, a arătat reclamanta. Deși avea obligația legală de încheiere a contractelor de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu cu toți furnizorii care depuneau cererile și documentele aferente în termenul legal, CJAS Timiș a refuzat intrarea în relații contractuale cu SC F.V.

SRL. În acest sens a invocat art. 5 din Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007 care prevede expres că nu se va intra în relații contractuale cu furnizorii de servicii până la următorul termen de contractare, dar nu mai puțin de un an de la data încetării contractului din motive imputabile furnizorului, constatate de casele județene de asigurări de sănătate și confirmate de Comisia Centrală de Arbitraj ori de instanțele de judecată.

În consecință, având în vedere refuzul pârâtei CJAS Timiș de a încheia un contract de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în intervalul 01.01.2007 - 30.11.2007, deși în sarcina sa subzista această obligație, având în vedere reaua-credință de care a dat dovadă refuzând să răspundă numeroaselor cereri formulate în acest sens și producându-i astfel un însemnat prejudiciu financiar dar și de imagine, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii în baza art. 998 – 1000 C. civ. La 01.09.2008 reclamanta a precizat valoarea aproximativă a prejudiciului material la suma de 400.000 lei, arătând că valoarea finală urmează să fie determinată printr-o expertiză de specialitate. Printr-o altă precizare (fila 8 din dosarul nr. xx63/30/2008*), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la dobânzi legale pentru sumele ce vor fi stabilite prin expertiză, dobânzile urmând să fie achitate până la plata efectivă a despăgubirilor.

După efectuarea expertizei dispuse în cauză, reclamanta a precizat cuantumul final al despăgubirilor materiale la suma de 327.081 lei (fila 11 din dosarul nr. xx63/30/2008* al Tribunalului Timiș). Prin sentința civilă nr. 4669/11.10.2011, pronunțată în dosarul nr. xx63/30/2008*, în rejudecare după desființarea dispusă de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.477/14.12.2010, pe motiv că prima instanță a analizat acțiunea din perspectiva răspunderii civile contractuale, deși temeiul juridic al acțiunii este art. 998 - 1000 C. civ. (răspunderea civilă delictuală), Tribunalul Timiș a anulat ca insuficient timbrat capătul de cerere din acțiunea reclamantei SC F.V. SRL împotriva pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș, pentru despăgubiri materiale și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere pentru despăgubiri morale.

Împotriva sentinței civile nr. 4669/11.10.2011 a Tribunalului Timiș a declarat apel reclamanta SC F.V. SRL. Prin decizia civilă nr. 46/29.02.2012, pronunțată în dosarul nr. xx63/30/2008*, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecarea acțiunii. S-a reținut că dispozițiile art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 prevăd că dacă la momentul înregistrării cererii aceasta a fost taxată corespunzător obiectului inițial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui sancționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal; aceeași dispoziție se găsește și în art. 35 alin. (6) din Ordinul 760/1999.

Având în vedere specificul obiectului cererii (plata unei sume de bani), obiect ce poate fi redus proporțional în funcție de cuantumul taxelor achitate, în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor materiale solicitate, fără a mai fi cercetat fondul cererii. În consecință, Curtea a reținut aplicarea în speță a art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința apelată și a reținut cauza spre rejudecarea acțiunii reclamantei. În rejudecare, analizând acțiunea reclamantei în raport cu întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut că în anul 2006, între pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și reclamanta SC F.V.

SRL s-a încheiat contractul nr. V/116/28.04.2006 de furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, valabil până la 31.12.2006, având la bază Contractul cadru aprobat prin HG nr. 706/2006. Din art. 250 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 115 din Contractul cadru aferent anului 2006, potrivit cărora contractele de furnizare de servicii medicale trebuie să cuprindă și clauze referitoare la condițiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract, rezultă că în condițiile în care până la data publicării în Monitorul Oficial a Contractului cadru pentru anul 2007 nu se pot încheia contractele pentru anul 2007, urmează a fi prelungite contractele încheiate în anul 2006 prin acte adiționale.

Litigiul dintre părțile din dosarul de față a fost generat de discuțiile contradictorii dintre conducerea celor două instituții în legătură cu modul de alocare și acordare a plafoanelor pentru furnizarea de medicamente gratuite și compensate, motiv pentru care nu a fost prelungit contractul de furnizare de medicamente. Pârâta a inițiat la 02.01.2007 un control la una dintre farmaciile reclamantei, în urma căruia s-a constatat că nu sunt furnizate medicamente gratuite și compensate către populație. Drept consecință, a fost luată măsura rezilierii contractului de furnizare de medicamente nr. V/116/28.04.2006 încheiat cu reclamanta.

Reclamanta a sesizat Comisia Centrală de Arbitraj, care prin hotărârea arbitrală nr. 18/21.06.2007 a anulat măsura pârâtei de reziliere a contractului de furnizare de medicamente nr. V/116/28.04.2006 al reclamantei, reținând că pârâta „nu putea să verifice la data de 02.01.2007 îndeplinirea unor obligații contractuale aferente unui contract care nu mai era în vigoare și să dispună expirarea perioadei de valabilitate a acestuia, având în vedere că rezilierea este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului în vigoare la data constatărilor pretinse a fi culpabile. Din starea de fapt prezentată anterior, Curtea de apel a reținut refuzul nejustificat al pârâtei de a prelungi contractul de furnizare aferent anului 2006 pentru luna ianuarie 2007, printr-un act adițional.

În consecință, instanța de apel a apreciat că este dovedită fapta ilicită a pârâtei care constă în refuzul nejustificat de a prelungi cu reclamanta contractul din 2006 până la încheierea celui aferent anului 2007, pe care, de asemenea, a refuzat să-l încheie, deși avea această obligație în baza Legii nr. 95/2006 și a Contractului cadru. Lipsa contractului a generat în mod evident un prejudiciu material pentru reclamantă, care nu a putut achiziționa și furniza medicamente gratuite și compensate. Prin urmare, elementele răspunderii civile delictuale în speță au fost considerate ca fiind îndeplinite, de către instanța de apel.

Pentru stabilirea prejudiciului material suferit de reclamanta din această cauză, respectiv a plafonului care i-ar fi revenit reclamantei în perioada 01.01.2007 – 30.11.2007 pentru eliberarea medicamentelor gratuite și compensate pentru cele 4 boli cronice și a beneficiului pe care l-ar fi realizat în aceiași perioadă, s-a dispus proba cu o expertiză de specialitate. Conform raportului de expertiză (…) și a răspunsului la obiecțiunile reclamantei (…), prejudiciul material cauzat reclamantei a fost, conform răspunsului de la obiectivele nr. 2 și 3, de 273.041 lei, suma la plata căreia a fost obligată pârâta. Pârâta a avut propriile obiecțiuni la concluziile cuprinse în raportul de expertiză, contestând în primul rând valoarea de referință avută în vedere de expert la calculele efectuate.

În rejudecare, Curtea a pus în discuție o eventuală suplimentare a expertizei, în care să facă o variantă de calcul pe baza valorii de referință indicată de pârâtă. Pârâta însă, prin reprezentantul său, a arătat că nu se impune și nu solicită o suplimentare a expertizei, considerând că raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni sunt suficiente. În ceea ce privește însă despăgubirile morale solicitate de reclamantă, acestea sunt neîntemeiate, întrucât sub acest aspect reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral, respectiv a unui prejudiciu de imagine, care ar fi determinat reducerea sau pierderea clientelei. Față de aceste considerente, în baza art. 998 C. civ., Curtea de apel a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.V.

SRL împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 273.041 lei, reprezentând despăgubiri materiale, cu dobânzi legale începând cu data introducerii acțiunii, 10.07.2008, și până la plata efectivă a despăgubirilor și a respins celelalte pretenții ale reclamantei. Pârâta a mai fost obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 13.343,45 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale . Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta care a susținut, în esență, că decizia atacată încalcă dispozițiile art. art. 250 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu dispozițiile art. 115 din Contractul Cadru aprobat prin HG nr. 706/2006.

Totodată, recurenta a susținut că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Intimata a invocat oral, dar și prin concluziile scrise excepția nulității recursului, considerând că acesta nu a fost motivat, lipsindu-i temeiurile de fapt și de drept. Cât privește această excepție, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins-o întrucât, conform prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a admis recursul pentru următoarele considerente: Coroborând dispozițiile art. 250 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora contractele de furnizare de servicii medicale trebuie să cuprindă și clauze referitoare la condițiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract, cu dispozițiile art. 115 din Contractul Cadru aprobat prin H.G. nr. 706/2006, rezultă că în condițiile în care de la data apariției în Monitorul Oficial a Contractului Cadru și a Normelor metodologice de aplicare a acestuia pe anul 2007, perioada de timp aferentă nu permitea încheierea contractelor pe anul 2007, urmau a fi prelungite contractele încheiate în anul 2006, dar în condițiile noilor acte normative în vigoare.

Astfel, contractul de furnizare medicamente încheiat de CJAS Timiș și F.V. în anul 2006 putea fi prelungit prin acordul părților prin act adițional pentru luna ianuarie 2007, în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 1842/2006 și a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr. 1781/CV558/2006. În acest sens, prin Ordinul președintelui CNAS nr. 579/2006 a fost prevăzută modalitatea de punere în aplicare a celor mai sus menționate. Actul adițional urma să fie încheiat în perioada de valabilitate a contractului pentru anul 2006 nr. V7116/2006, modificându-se corespunzător toate clauzele a căror valabilitate va înceta la data de 31.12.2006, urmare a abrogării H.G. nr. 706/2006 și a Ordinului MS/CNAS nr. 681/243/2006, ținând cont de principiul statuat de art. 969 C. civ.: “Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”.

În data de 29.12.2006 au fost contactați telefonic cât și prin e-mail de CJAS Timiș furnizorii de medicamente pentru încheierea actului adițional de prelungire pe luna ianuarie a contractelor de furnizare de medicamente pe anul 2006, invitație căreia reclamanta nu i-a dat curs. Instanța de fond greșit a apreciat că “este dovedită fapta ilicită a pârâtei care constă în refuzul nejustificat de a prelungi cu reclamanta contractul din 2006 până la încheierea celui aferent anului 2007” în condițiile în care reclamanta nu a mai dorit prelungirea contractului din anul 2006 până la încheierea contractelor pe anul 2007, deși avea această obligație legală de a încheia actul adițional de prelungire a contractului nr. V/116/2006.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Având în vedere că nesemnarea actului adițional de prelungire a contractului nr. V/116/2006 de către reclamantă și o dată cu aceasta a ajungerii la termen a acestui contract, rezultă că nu există prejudiciu material, neexistând niciun contract la data de 1 ianuarie, iar reclamanta nedorind să încheie actul adițional de prelungire a contractului, nedorind continuarea relațiilor contractuale și, totodată, trecând peste prevederile art. 249 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, actualizată, care prevede că: “la încheierea contractelor părțile vor avea în vedere interesul asiguraților...”, ori reclamanta apreciază că, deși nu a mai dorit continuarea relațiilor contractuale cu CJAS Timiș, (nesemnând actul adițional de prelungire a valabilității contractului aferent anului 2006) a suferit un prejudiciu prin nealocarea fondurilor pentru eliberarea medicamentelor, ori aceste fonduri se alocă doar în baza unui contract.

Prin hotărârea arbitrală nr. 18 pronunțată în dosarul nr. Y/2007 aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, s-a respins realocarea valorilor de contract către F.V. deoarece aceste sume urmau a fi decontate numai în condițiile eliberării efective de medicamente către asigurați. Hotărârea arbitrală putea fi atacată cu acțiune în anulare pentru realocarea sumelor (ceea ce nu s-a întâmplat) în termen de o lună de la data comunicării, în condițiile art. 40 din Regulamentul privind activitatea arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate, aprobat prin Decizia Președintelui CNAS nr. 98/2004 și art. 364 C. proc.

civ. Prin acțiunea introdusă de reclamantă se solicită la primul petit: “obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în cuantumul… reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de medicamente gratuite și compensate … “, ori daunele-interese reprezintă despăgubirile în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească în scopul reparării prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor contractuale. În momentul în care sunt întrunite cele patru condiții ale răspunderii contractuale, creditorul are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune-interese, ori la 1 ianuarie 2007 nu mai exista niciun contract valabil încheiat între reclamantă și pârâtă.

Instanța nu poate depăși limitele acțiunii fixate de reclamant, în sensul de a-i acorda mai mult decât a cerut sau altceva decât ceea ce a cerut. Potrivit principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, instanța trebuie să se pronunțe omnia petita . Această îngrădire a instanței rezultă din limitele învestirii ei și este prevăzută expres în art. 129 alin. ultim C. proc. civ., care dispune că: “judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații”, ori principalul obiect dedus judecății este: “obligarea pârâtei la plata daunelor - interese”. Pentru toate considerentele reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva deciziei civile nr. 116 din 6 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, s-a modificat decizia atacată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.V.

SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș.