ÎCCJ, decizie (scj.ro #82817)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82817) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contract

de furnizare medicamente. Nealocarea fondurilor pentru eliberarea

medicamentelor gratuite și compensate. Consecințe. Acțiune în daune-interese

Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte

Index alfabetic: acțiune în răspundere civilă delictuală

- daune-interese

-

contract de furnizare de medicamente

- prejudiciu material

C.

civ., art. 969, art. 998 – art. 1000

Legea nr. 95/2006, art.

249 alin. (2), art. 250 alin. (1)

În cazul nesemnării de către

furnizor a actului adițional de prelungire a contractului de furnizare de medicamente

și a ajungerii la termen a contractului, acțiunea acestuia - având ca obiect

obligarea casei județene de asigurări de sănătate la plata daunelor-interese

reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de medicamente

gratuite și compensate – este neîntemeiată întrucât nu s-a produs niciun

prejudiciu prin nealocarea fondurilor pentru eliberarea medicamentelor, aceste

fonduri alocându-se doar în baza unui contract.

Secția

a II-a civilă, Decizia nr. 1804 din 24 aprilie 2013

Notă

: În

decizie au fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod civil

Prin acțiunea înregistrată la 10.07.2008 la Tribunalul Timiș reclamanta SC F.V. SRL a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de

Asigurări de Sănătate Timiș și a solicitat obligarea pârâtei la plata

daunelor-interese în cuantumul ce va stabili prin expertiză economică –

financiară, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de

medicamente gratuite, compensate, pentru cele 4 boli cronice, precum și pentru

programe speciale în perioada 01.01.2007 – 30.11.2007.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei

la plata sumei de 120.000 lei, reprezentând prejudiciul de imagine adus

societății prin refuzul de a încheia contractul de furnizare de medicamente cu

și fără contribuție personală în perioada menționată, precum și pierderea

clientelei datorită aceluiași refuz abuziv.

În motivarea acțiunii, a arătat că în urma

unor discuții repetate în contradictoriu cu președintele Casei Județene de

Asigurări de Sănătate Timiș în legătură cu modul de alocare și acordare a

plafoanelor pentru furnizarea de medicamente gratuite și compensate către

farmaciile din județul Timiș, acesta din urmă a decis să declanșeze o acțiune

de intimidare împotriva societății reclamante.

În data de 2 ianuarie 2007, deși se știa că

nu a fost prelungit contractul de furnizare medicamente dintre reclamantă și

CJAS Timiș, s-a dispus un control la una dintre farmacii, pentru a constata

(lucru de altfel previzibil) că nu se furnizează medicamente gratuite și

compensate către populație.

A fost singura acțiune de control de acest

gen la farmaciile din Timișoara; mai mult, contractul expirase în data de

31.12.2006, iar una dintre condiții pentru a furniza medicamente gratuite și

compensate este existența unui contract valabil cu CJAS Timiș, în caz contrar

nefiind decontate livrările de medicamente.

Faptul că a fost realizat contractul în mod

ilegal l-a constatat și Comisia Centrală de Arbitraj, care a decis anularea

măsurii de reziliere a Contractului de furnizare de medicamente cu și fără

contribuție personală și tratamentul ambulatoriu în cadrul sistemului de

asigurări sociale de sănătate nr. V/116/2006, a arătat reclamanta. Deși avea

obligația legală de încheiere a contractelor de furnizare de medicamente cu și

fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu cu toți furnizorii care

depuneau cererile și documentele aferente în termenul legal, CJAS Timiș a

refuzat intrarea în relații contractuale cu SC F.V. SRL.

În acest sens a invocat art. 5 din

Contractul - cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2007 care prevede

expres că nu se va intra în relații contractuale cu furnizorii de servicii până

la următorul termen de contractare, dar nu mai puțin de un an de la data

încetării contractului din motive imputabile furnizorului, constatate de casele

județene de asigurări de sănătate și confirmate de Comisia Centrală de Arbitraj

ori de instanțele de judecată.

În consecință, având în vedere refuzul

pârâtei CJAS Timiș de a încheia un contract de furnizare de medicamente cu și

fără contribuție personală în intervalul 01.01.2007 - 30.11.2007, deși în

sarcina sa subzista această obligație, având în vedere reaua-credință de care a

dat dovadă refuzând să răspundă numeroaselor cereri formulate în acest sens și

producându-i astfel un însemnat prejudiciu financiar dar și de imagine,

reclamanta a solicitat admiterea acțiunii în baza art. 998 – 1000 C. civ.

La 01.09.2008 reclamanta a precizat

valoarea aproximativă a prejudiciului material la suma de 400.000 lei, arătând

că valoarea finală urmează să fie determinată printr-o expertiză de

specialitate.

Printr-o altă precizare (fila 8 din dosarul

nr. xx63/30/2008*), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la dobânzi

legale pentru sumele ce vor fi stabilite  prin expertiză, dobânzile urmând să

fie achitate până la plata efectivă a despăgubirilor.

După efectuarea expertizei dispuse în

cauză, reclamanta a precizat cuantumul final al despăgubirilor materiale la

suma de 327.081 lei (fila 11 din dosarul nr. xx63/30/2008* al Tribunalului

Timiș).

Prin sentința civilă nr. 4669/11.10.2011,

pronunțată în dosarul nr. xx63/30/2008*, în rejudecare după desființarea

dispusă de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.477/14.12.2010, pe

motiv că prima instanță a analizat acțiunea din perspectiva răspunderii civile

contractuale, deși temeiul juridic al acțiunii este art. 998 - 1000 C. civ. (răspunderea civilă delictuală), Tribunalul Timiș a anulat ca insuficient timbrat

capătul de cerere din acțiunea reclamantei SC F.V. SRL împotriva pârâtei Casa

Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș, pentru despăgubiri materiale și a

respins ca neîntemeiat capătul de cerere pentru despăgubiri morale.

Împotriva sentinței civile nr.

4669/11.10.2011 a Tribunalului Timiș a declarat apel reclamanta SC F.V. SRL.

Prin decizia civilă nr. 46/29.02.2012,

pronunțată în dosarul nr. xx63/30/2008*, Curtea de Apel Timișoara a admis

apelul reclamantei, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecarea

acțiunii.

S-a reținut că dispozițiile art. 20 alin.

(4) din Legea nr. 146/1997 prevăd că dacă la momentul înregistrării cererii

aceasta a fost taxată corespunzător obiectului inițial, dar a fost modificată

ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui sancționată în

limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal; aceeași

dispoziție se găsește și în art. 35 alin. (6) din Ordinul 760/1999.

Având în vedere specificul obiectului

cererii (plata unei sume de bani), obiect ce poate fi redus proporțional în

funcție de cuantumul taxelor achitate, în mod nelegal a fost anulată ca

netimbrată cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor materiale

solicitate, fără a mai fi cercetat fondul cererii.

În consecință, Curtea a reținut aplicarea în

speță a art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr.

202/2010, a admis apelul reclamantei, a anulat sentința apelată și a reținut

cauza spre rejudecarea acțiunii reclamantei.

În rejudecare, analizând acțiunea

reclamantei în raport cu întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a

reținut că în anul 2006, între pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate

Timiș și reclamanta SC F.V. SRL s-a încheiat contractul nr. V/116/28.04.2006 de

furnizare de medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul

ambulatoriu, valabil până la 31.12.2006, având la bază Contractul cadru aprobat

prin HG nr. 706/2006.

Din art. 250 alin. (1) din Legea nr.

95/2006 coroborat cu art. 115 din Contractul cadru aferent anului 2006,

potrivit cărora contractele de furnizare de servicii medicale trebuie să

cuprindă și clauze referitoare la condițiile de plată a serviciilor furnizate

până la definitivarea unui nou contract, rezultă că în condițiile în care până

la data publicării în Monitorul Oficial a Contractului cadru pentru anul 2007

nu se pot încheia contractele pentru anul 2007, urmează a fi prelungite

contractele încheiate în anul 2006 prin acte adiționale.

Litigiul dintre părțile din dosarul de față

a fost generat de discuțiile contradictorii dintre conducerea celor două

instituții în legătură cu modul de alocare și acordare a plafoanelor pentru

furnizarea de medicamente gratuite și compensate, motiv pentru care nu a fost

prelungit contractul de furnizare de medicamente.

Pârâta a inițiat la 02.01.2007 un control

la una dintre farmaciile reclamantei, în urma căruia s-a constatat că nu sunt

furnizate medicamente gratuite și compensate către populație. Drept consecință,

a fost luată măsura rezilierii contractului de furnizare de medicamente nr. V/116/28.04.2006

încheiat cu reclamanta.

Reclamanta a sesizat Comisia Centrală de

Arbitraj, care prin hotărârea arbitrală nr. 18/21.06.2007 a anulat măsura

pârâtei de reziliere a contractului de furnizare de medicamente nr.

V/116/28.04.2006 al reclamantei, reținând că pârâta „nu putea să verifice la

data de 02.01.2007 îndeplinirea unor obligații contractuale aferente unui

contract care nu mai era în vigoare și să dispună expirarea perioadei de

valabilitate a acestuia, având în vedere că rezilierea este o sancțiune a

neexecutării culpabile a contractului în vigoare la data constatărilor pretinse

a fi culpabile.

Din starea de fapt prezentată anterior,

Curtea de apel a reținut refuzul nejustificat al pârâtei de a prelungi

contractul de furnizare aferent anului 2006 pentru luna ianuarie 2007,

printr-un act adițional.

În consecință, instanța de apel a apreciat

că este dovedită fapta ilicită a pârâtei care constă în refuzul nejustificat de

a prelungi cu reclamanta contractul din 2006 până la încheierea celui aferent anului

2007, pe care, de asemenea, a refuzat să-l încheie, deși avea această obligație

în baza Legii nr. 95/2006 și a Contractului cadru.

Lipsa contractului a generat în mod evident

un prejudiciu material pentru reclamantă, care nu a putut achiziționa și furniza

medicamente gratuite și compensate.

Prin urmare, elementele răspunderii civile

delictuale în speță au fost considerate ca fiind îndeplinite, de către instanța

de apel.

Pentru stabilirea prejudiciului material

suferit de reclamanta din această cauză, respectiv a plafonului care i-ar fi

revenit reclamantei în perioada 01.01.2007 – 30.11.2007 pentru eliberarea

medicamentelor gratuite și compensate pentru cele 4 boli cronice și a

beneficiului pe care l-ar fi realizat în aceiași perioadă, s-a dispus proba cu

o expertiză de specialitate.

Conform raportului de expertiză (…) și a

răspunsului la obiecțiunile reclamantei (…), prejudiciul material cauzat

reclamantei a fost, conform răspunsului de la obiectivele nr. 2 și 3, de

273.041 lei, suma la plata căreia a fost obligată pârâta.

Pârâta a avut propriile obiecțiuni la

concluziile cuprinse în raportul de expertiză, contestând în primul rând

valoarea de referință avută în vedere de expert la calculele efectuate.

În rejudecare, Curtea a pus în discuție o

eventuală suplimentare a expertizei, în care să facă o variantă de calcul pe

baza valorii de referință indicată de pârâtă.

Pârâta însă, prin reprezentantul său, a

arătat că nu se impune și nu solicită o suplimentare a expertizei, considerând

că raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni sunt suficiente.

În ceea ce privește însă despăgubirile

morale solicitate de reclamantă, acestea sunt neîntemeiate, întrucât sub acest

aspect reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu moral, respectiv a

unui prejudiciu de imagine, care ar fi determinat reducerea sau pierderea

clientelei.

Față de aceste considerente, în baza art. 998 C. civ., Curtea de apel a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC F.V. SRL împotriva pârâtei

Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, a obligat pârâta la plata în favoarea

reclamantei a sumei de 273.041 lei, reprezentând despăgubiri materiale, cu

dobânzi legale începând cu data introducerii acțiunii, 10.07.2008, și până la

plata efectivă a despăgubirilor

și a respins

celelalte

pretenții ale reclamantei. Pârâta a mai fost

obligată

la

plata în favoarea reclamantei a sumei de 13.343,45 lei, cu titlul de cheltuieli

de judecată parțiale

.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs

pârâta

care a susținut, în esență, că decizia atacată încalcă dispozițiile

art. art. 250 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 coroborate cu dispozițiile art.

115 din Contractul Cadru aprobat prin HG nr. 706/2006.

Totodată, recurenta a susținut că sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.

Intimata a invocat oral, dar și prin

concluziile scrise excepția nulității recursului, considerând că acesta nu a

fost motivat, lipsindu-i temeiurile de fapt și de drept.

Cât privește această excepție, Înalta Curte

de Casație și Justiție a  respins-o întrucât, conform prevederilor art. 306

alin. (3) C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă

încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a admis recursul

pentru următoarele considerente:

Coroborând dispozițiile art. 250 alin. (1)

din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora contractele de furnizare de servicii

medicale trebuie să cuprindă și clauze referitoare la condițiile de plată a

serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract, cu dispozițiile

art. 115 din Contractul Cadru aprobat prin H.G. nr. 706/2006, rezultă că în

condițiile în care de la data apariției în Monitorul Oficial a Contractului

Cadru și a Normelor metodologice de aplicare a acestuia pe anul 2007, perioada

de timp aferentă nu permitea încheierea contractelor pe anul 2007, urmau a fi

prelungite contractele încheiate în anul 2006, dar în condițiile noilor acte

normative în vigoare.

Astfel, contractul de furnizare medicamente

încheiat de CJAS Timiș și F.V. în anul 2006 putea fi prelungit prin acordul

părților prin act adițional pentru luna ianuarie 2007, în temeiul dispozițiilor

H.G. nr. 1842/2006 și a Normelor metodologice aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr.

1781/CV558/2006. În acest sens, prin Ordinul președintelui CNAS nr. 579/2006 a

fost prevăzută modalitatea de punere în aplicare a celor mai sus menționate.

Actul adițional urma să fie încheiat în perioada de valabilitate a contractului

pentru anul 2006 nr. V7116/2006,    modificându-se corespunzător toate clauzele

a căror valabilitate va înceta la data de 31.12.2006, urmare a abrogării H.G.

nr. 706/2006 și a Ordinului MS/CNAS nr. 681/243/2006, ținând cont de principiul

statuat de art. 969 C. civ.: “Convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante”.

În data de 29.12.2006 au fost contactați

telefonic cât și prin e-mail de CJAS Timiș furnizorii de medicamente pentru

încheierea actului adițional de prelungire pe luna ianuarie a contractelor de

furnizare de medicamente pe anul 2006, invitație căreia reclamanta nu i-a dat

curs.

Instanța de fond greșit a apreciat că “este

dovedită fapta ilicită a pârâtei care constă în refuzul nejustificat de a

prelungi cu reclamanta contractul din 2006 până la încheierea celui aferent

anului 2007” în condițiile în care reclamanta nu a mai dorit prelungirea

contractului din anul 2006 până la încheierea contractelor pe anul 2007, deși

avea această obligație legală de a încheia actul adițional de prelungire a

contractului nr. V/116/2006.

Pentru angajarea răspunderii civile

delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui

prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate

între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat

prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a

acționat.

Având în vedere că nesemnarea actului

adițional de prelungire a contractului nr. V/116/2006 de către reclamantă și o

dată cu aceasta a ajungerii la termen a acestui contract, rezultă că nu există

prejudiciu material, neexistând niciun contract la data de 1 ianuarie, iar

reclamanta nedorind să încheie actul adițional de prelungire a contractului,

nedorind continuarea relațiilor contractuale și, totodată, trecând peste

prevederile art. 249 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în

domeniul sănătății, actualizată, care prevede că: “la încheierea contractelor

părțile vor avea în vedere interesul asiguraților...”, ori reclamanta apreciază

că, deși nu a mai dorit continuarea relațiilor contractuale cu CJAS Timiș,

(nesemnând actul adițional de prelungire a valabilității contractului aferent

anului 2006) a suferit un prejudiciu prin nealocarea fondurilor pentru

eliberarea medicamentelor, ori aceste fonduri se alocă doar în baza unui

contract.

Prin hotărârea arbitrală nr. 18 pronunțată

în dosarul nr. Y/2007 aflat pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj, s-a respins

realocarea valorilor de contract către F.V. deoarece aceste sume urmau a fi

decontate numai în condițiile eliberării efective de medicamente către

asigurați. Hotărârea arbitrală putea fi atacată cu acțiune în anulare pentru

realocarea sumelor (ceea ce nu s-a întâmplat) în termen de o lună de la data

comunicării, în condițiile art. 40 din Regulamentul privind activitatea

arbitrilor din Comisia Centrală de Arbitraj pentru soluționarea litigiilor

dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări de sănătate,

aprobat prin Decizia Președintelui CNAS nr. 98/2004 și art. 364 C. proc. civ.

Prin acțiunea introdusă de reclamantă se

solicită la primul petit: “obligarea pârâtei la plata daunelor-interese în

cuantumul.... reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a neeliberării de

medicamente gratuite și compensate .... “, ori daunele-interese reprezintă despăgubirile

în bani pe care debitorul este îndatorat să le plătească în scopul reparării

prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării

necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor contractuale. În momentul în

care sunt întrunite cele patru condiții ale răspunderii contractuale,

creditorul are dreptul de a pretinde debitorului plata de daune-interese, ori

la 1 ianuarie 2007 nu mai exista niciun contract valabil încheiat între

reclamantă și pârâtă.

Instanța nu poate depăși limitele acțiunii

fixate de reclamant, în sensul de a-i acorda mai mult decât a cerut sau altceva

decât ceea ce a cerut. Potrivit principiului disponibilității, care guvernează

procesul civil, instanța trebuie să se pronunțe

omnia petita

. Această

îngrădire a instanței rezultă din limitele învestirii ei și este prevăzută

expres în art. 129 alin. ultim C. proc. civ., care dispune că: “judecătorii

hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații”, ori principalul

obiect dedus judecății este: “obligarea pârâtei la plata daunelor - interese”.

Pentru toate considerentele reținute mai

sus, conform art. 312 C. proc. civ., s-a admis recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva deciziei civile nr. 116 din

6 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția I civilă, s-a

modificat decizia atacată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de

reclamanta SC F.V. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări

de Sănătate Timiș.