ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4352/2018

Ședința publică din data de 16 octombrie 2018

Din examinare actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la data de 18 decembrie 2014 la Comisia Centrală de Arbitraj, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Timiș la plata sumei de 131.177,75 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor și materialelor sanitare eliberate de reclamantă în anii 2011 și 2012 pentru bolnavii incluși în unele programe naționale de sănătate, în baza contractului nr. x/2011 încheiat cu CAS Timiș.

În drept, au fost invocate dispozițiile H.G. nr. 1388/2010 privind aprobarea programelor naționale de sănătate pentru anii 2011-2012, H.G. nr. 651/2012 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1388/2010, Contractul de furnizare de medicamente și a unor materiale sanitare specifice care se acordă pentru tratamentul ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate nr. x/2011.

Prin sentința arbitrală nr. 24 din 24 septembrie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Comisia Centrală de Arbitraj a admis cererea de arbitrare formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și a obligat pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș la plata sumei de 131.177,75 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor și materialelor sanitare eliberate de către reclamanta S.C. A. S.A. în anii 2011 și 2012 pentru bolnavii incluși în unele programe naționale de sănătate, în baza contractului nr. x/2011.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 193/2017 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în sensul respingerii acesteia ca nefondată.

La data de 1 noiembrie 2017, recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Timiș a formulat recurs împotriva acestei sentințe.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate, iar pe fond, cu ocazia rejudecării litigiului, a solicitat anularea hotărârii arbitrale și exonerarea pârâtei de la plata sumei de 131.177,75 RON reprezentând contravaloarea medicamentelor și materialelor sanitare eliberate de către reclamanta S.C. A. S.A. în anii 2011 și 2012 pentru bolnavii incluși în unele programe naționale de sănătate, în baza contractului nr. x/2011.

În motivarea recursului, recurenta a suținut că, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 7, art. 8 din contractul de furnizare de medicamente și a unor materiale similare specifice care se acordă pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluși în unele programe naționale de sănătate cu scop curativ, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate nr. V/75/P/03.02.2011, actele adiționale aferente contractului nr. x/03.02.2011; H.G. nr. 1388/2010 privind aprobarea programelor naționale de sănătate pentru anii 2011 și 2012; Ordinului ministrului sănătății și a președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1591/1110/2010 pentru aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate pentru anii 2011 și 2012.

La data de 10 ianuarie 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, raportat la faptul că recurenta nu a precizat în ce constă nelegalitatea sentinței atacate și nu a prezentat critici care să se subscrie motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Sub acest aspect, s-a mai arătat că reluarea susținerilor și apărărilor formulate în fazele procesuale anterioare nu corespunde cerinței legale de motivare a recursului, atât timp cât acestea nu se încadrează într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 16 aprilie 2018, s-a constatat că recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 193/2017 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă nu este admisibil în principiu, având în vedere dispozițiile art. 613 alin. (3) și (4) C. proc. civ., în vigoare la momentul formulării acțiunii arbitrale.

Prin încheierea din 15 mai 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Timiș a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este admisibil în principiu, întrucât nu există un text de lege care să interzică calea de atac a recursului.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul a fost promovat împotriva sentinței civile nr. 193/2017 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin care s-a respins acțiunea în anulare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței arbitrale nr. 24/24.09.2015.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 613 C. proc. civ., în forma anterioară modificării aduse acestui text prin Legea nr. 17/2017.

Aceasta întrucât, potrivit art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 același Cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În consecință, dispozițiile art. 613 C. proc. civ. vor fi analizate în litigiul pendinte din perspectiva conținutului pe care îl aveau la momentul demarării procesului.

Raportat la faptul că cererea arbitrală a fost înregistrată la data 18 decembrie 2014 la Comisia Centrală de Arbitraj, la momentul înregistrării acțiunii fiind în vigoare dispozițiile art. 613 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile curții de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acțiunii în anulare, împotriva sentinței civile nr. 193/2017 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, având în vedere că prin aceasta a fost respinsă acțiunea în anulare.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate la art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac, dobândind caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 193/2017 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 193/2017 din 25 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2018.