ÎCCJ, decizie (scj.ro #84670)

Expertiza

psihiatrică. Concluzii

Raportul

de expertiză pshiatrică trebuie să conchidă, fără echivoc, dacă făptuitorul a

săvârșit infracțiunea cu discernământ.

Dacă în

concluzii se menționează că discerământul inculpatului este mult diminuat și că

nu a putut aprecia consecințele decurgând din fapta pe care a săvârșit-o,

instanța trebuie să dispună efectuarea unei noi expertize, potrivit

prevederilor art.125 C.proc.pen., o atare concluzie a expertului fiind

contradictorie, lipsită de exactitate.

Decizia Secției penale nr.318 din 22

ianuarie 2002

Prin sentința penală nr.101 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Bihor a condamnat pe

inculpatul S.A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol prevăzută

în art.20 raportat la art.197 alin.3 C.pen.

Instanța a reținut că, la 8 iulie 2000, inculpatul a încercat să violeze o

minoră, dar a renunțat deoarece a intervenit tatăl acesteia.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr.165/A din 28 august 2001, a admis

apelul  inculpatului și a redus pedeapsa aplicată de prima instanță.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, cu motivarea că, fiind

iresponsabil, instanța trebuia să-l achite.

Recursul este fondat..

Examinând probele administrate în cauză, se constată că instanțele, la

stabilirea vinovăției inculpatului, au avut în vedere concluziile expertizei

medico-legale psihiatrice efectuate în  cursul urmăririi penale de

Laboratorul Medico-Legal al Județului Bihor.

În concluziile acestei expertize se menționează că, raportat la faptă,

discernământul inculpatului a fost mult diminuat, în sensul că nu a putut

aprecia consecințele ce decurg din aceasta.

Concluzia raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este

contradictorie; pe de o parte se susține că discernământul inculpatului este

mult diminuat, iar pe de altă parte că acesta nu a putut aprecia consecințele

ce decurg din săvârșirea faptei.

De altfel, prima instanță a solicitat efectuarea de către Institutul de

Medicină Legală „Prof.dr.Mina Minovici” a unei reexaminări a inculpatului

pentru a se preciza dacă a avut reprezentarea faptelor comise, dacă avea sau nu

discernământul păstrat, dar a judecat cauza fără ca noua expertiză să fi fost efectuată.

Pentru a se stabili cu certitudine responsabilitatea inculpatului, se impune

efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice prin care să se

stabilească dacă inculpatul a avut sau nu discernământul păstrat la data

săvârșirii faptei.

În consecință, recursul inculpatului a fost admis și hotărârile atacate au fost

casate, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare.