ÎCCJ, decizie (scj.ro #83643)

Asigurări maritime. Termen de prescripție C.com., art.954 alin.(3) : Decret nr.167/1958, art.3alin.(2), art.26 Acțiunea prin care s-au cerut despăgubiri de la societatea de asigurare a fost respinsă ca prescrisă, întrucât, potrivit art.954 C.com. „acțiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecerea unui an” iar în ceea ce privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă, potrivit alin.(3), ” în asigurările maritime termenul începe să curgă după terminarea călătoriei ce a fost asigurată și pentru asigurările cu termen,din ziua în care se sfârșește asigurarea”,ceea ce presupune că, în speță, dreptul material la acțiune a început să curgă de la data expirării valabilității contractului de asigurare.

(Secția comercială, decizia nr.4346 din 12 noiembrie 2003) Prin hotărârea nr.18 din 28 octombrie 2002, Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură Constanța, Comisia de Arbitraj, a respins ca fiind prescrisă acțiunea prin care reclamantele E.C. SA cu sediul în Grecia și G. C. SA cu sediul în Panama, au solicitat obligarea pârâtei SC O. SA București,în calitate de societate de asigurări la plata echivalentului în lei a despăgubirilor datorate, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Constanța, Secția comercială, prin sentința civilă nr.6 din 22 ianuarie 2003, a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr.18din 23 octombrie 2002. Instanța a reținut că, în speță, termenul de prescripție este de un an prevăzut de art.954 C. com., în cazul acțiunilor ce decurg din contractul de asigurare.

Cu privire la momentul nașterii dreptului la acțiune, acesta a început să curgă de la data la care a expirat valabilitatea contractului, la 19 februarie 2001, așa încât acțiunea formulată de reclamantă la 28 iunie 2002 este prescrisă, cu depășirea termenului de un an prevăzut de lege. Reclamantele au declarat recurs și au susținut că termenul de prescripție în materia asigurărilor este de 2 ani, stabilit prin art.3 alin.(2) din Decretul 167/1958, întrucât termenul special de un an, prevăzut de art.954 C. com., a fost abrogat. Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă s-a susținut că acesta este la 11 iulie 2002. Prin întâmpinare,pârâta a solicitat respingerea recursului întrucât soluția instanței este legală și temeinică.

Recursul nu este fondat. Potrivit art.954 C. com. „acțiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecerea unui an”. Articolul 3 alin.(2) din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, a prevăzut că în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane, în care obligațiile devin exigibile prin ajungere la termen sau prin amortizare. Același decret a statuat în art.26 că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă orice dispoziții legale contrare, în afară de cele care stabilesc un termen de prescripție mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin decret.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că termenul de prescripție de un an, prevăzut de art.954 C. com., este mai scurt decât termenul de drept comun stabilit prin art.3 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958 și în raport cu art.26 din același decret, este aplicabil în speță nefiind abrogat. Față de aceste considerente, susținerea reclamantelor privind aplicarea termenului de prescripție de 2 ani a fost înlăturată întrucât nu are temei legal. Potrivit art.954 alin.(3) C. com. „în asigurările maritime termenul începe a curge după terminarea călătoriei ce a fost asigurată și pentru asigurările cu termen, din ziua în care se sfârșește asigurarea”. În speță, dreptul la acțiune al reclamantelor a început să curgă la 19 februarie 2001, data expirării valabilității contractului de asigurare.

Termenul de un an s-a împlinit la 19 februarie 2002, așa încât acțiunea formulată de reclamante la 28 iunie 2002, este prescrisă , așa cum, în mod corect, a reținut instanța. Pe de altă parte, chiar în situația în care s-ar admite punctul de vedere al recurentelor reclamante, că asigurarea este un contract aleatoriu afectat de condiția suspensivă a producerii riscului asigurat, acțiunea este prescrisă. Cum condiția suspensivă s-a împlinit la 1 august 2000, când nava „E.” a fost arestată în portul Tripoli, acțiunea înregistrată la 28 iunie 2002 a fost formulată peste termenul de un an. Susținerea reclamantelor că termenul de un an ar începe să curgă de la data efectuării ultimei plăți, pentru care s-a solicitat despăgubirea, la 10 iulie 2001 a fost, de asemenea, înlăturată întrucât nu are temei legal.

În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.