ÎCCJ, decizie (scj.ro #83643)

Asigurări maritime. Termen de prescripție

C.com., art.954 alin.(3)

:

Decret nr.167/1958, art.3alin.(2), art.26

Acțiunea prin care s-au cerut despăgubiri de la  societatea de

asigurare a fost respinsă ca prescrisă, întrucât, potrivit art.954 C.com.

„acțiunile ce decurg din contractul de asigurare se prescriu prin trecerea unui

an”  iar în ceea ce privește momentul de la care începe  să curgă

termenul de prescripție extinctivă, potrivit alin.(3), ” în asigurările

maritime termenul începe să curgă după terminarea călătoriei ce a fost

asigurată  și  pentru asigurările cu termen,din ziua în care se

sfârșește asigurarea”,ceea ce presupune că, în speță, dreptul material la

acțiune a început să curgă de la data expirării valabilității contractului de

asigurare.

(Secția comercială,

decizia nr.4346 din 12 noiembrie 2003)

Prin hotărârea nr.18

din 28 octombrie 2002, Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură

Constanța,  Comisia de Arbitraj,  a respins ca fiind prescrisă

acțiunea prin care reclamantele E.C. SA cu sediul în Grecia și G. C. SA cu

sediul în Panama, au solicitat obligarea pârâtei SC O. SA București,în calitate

de societate de asigurări la plata echivalentului în lei a despăgubirilor

datorate, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Constanța, Secția comercială,  prin sentința civilă nr.6

din 22 ianuarie 2003, a respins acțiunea în anularea hotărârii arbitrale

nr.18din 23 octombrie 2002.

Instanța a reținut că, în speță, termenul de prescripție este de un an prevăzut

de art.954 C. com., în cazul acțiunilor ce decurg din contractul de asigurare.

Cu privire la momentul nașterii dreptului la acțiune, acesta a început să curgă

de la data la care a expirat valabilitatea contractului, la 19 februarie 2001,

așa încât acțiunea formulată de reclamantă la 28 iunie 2002 este prescrisă, cu

depășirea termenului de un an prevăzut de lege.

Reclamantele au declarat recurs și au susținut

că termenul de prescripție în materia asigurărilor este de 2 ani, stabilit prin

art.3 alin.(2) din Decretul 167/1958, întrucât termenul special de un an,

prevăzut de art.954 C. com., a fost abrogat.

Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție

extinctivă s-a susținut că acesta este la 11 iulie 2002.

Prin întâmpinare,pârâta a solicitat respingerea recursului întrucât soluția

instanței este legală și temeinică.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art.954 C. com. „acțiunile ce decurg

din contractul de asigurare se prescriu prin trecerea unui an”.

Articolul 3 alin.(2) din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, a

prevăzut că în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripție

este de 2 ani, în afara acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de

persoane, în care obligațiile devin exigibile prin ajungere la termen sau prin

amortizare.

Același decret a statuat în art.26 că la data intrării în vigoare a acestui act

normativ, se abrogă orice dispoziții legale contrare, în afară de cele care

stabilesc un termen de prescripție mai scurt decât termenul corespunzător

prevăzut prin  decret.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că termenul de prescripție

de un an, prevăzut de art.954 C. com., este mai scurt decât termenul de drept

comun stabilit prin art.3 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958 și în raport cu

art.26 din același decret, este aplicabil în speță nefiind abrogat.

Față de aceste considerente, susținerea reclamantelor privind aplicarea

termenului de prescripție de 2 ani a fost  înlăturată întrucât nu are

temei legal.

Potrivit art.954 alin.(3) C. com. „în asigurările maritime termenul începe a

curge după terminarea călătoriei ce a fost asigurată și pentru asigurările

cu  termen, din ziua în care se sfârșește asigurarea”.

În speță, dreptul la acțiune al reclamantelor a început să curgă la 19

februarie 2001, data expirării valabilității contractului de asigurare.

Termenul de un an s-a împlinit la 19 februarie 2002, așa încât acțiunea

formulată de reclamante la 28 iunie 2002, este prescrisă , așa cum, în mod

corect, a reținut instanța.

Pe de altă parte, chiar în situația în care s-ar admite punctul de vedere al

recurentelor reclamante, că asigurarea este un contract aleatoriu afectat de

condiția suspensivă a producerii riscului asigurat, acțiunea este prescrisă.

Cum condiția suspensivă s-a împlinit la 1 august 2000, când nava „E.” a fost

arestată în portul Tripoli, acțiunea înregistrată la 28 iunie 2002 a fost

formulată peste termenul de un an.

Susținerea reclamantelor că termenul de un an ar începe să curgă de la data

efectuării ultimei plăți, pentru care s-a solicitat despăgubirea, la 10 iulie

2001 a fost, de asemenea, înlăturată întrucât  nu  are  temei

legal.

În

consecință, recursul a fost respins ca nefondat.