ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2377/2016

Decizia nr. 2377/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/3/2014 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare nr. x/G/II din 24 septembrie 2009 emis de pârâtă, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Prin cererea depusă la termenul din 26 februarie 2016 reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate referitoare la sintagma "în caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept" din dispozițiile art. 178 alin. (4) din Legea nr. 94/2006 și la dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, motivat de faptul că normele juridice conținute de aceste prevederi încalcă principiul proporționalității măsurilor față de situația care le-ar determina, în raport de art. 53 alin. (2) din Constituție, de principiul fundamental privind respectarea Constituției, supremației sale și a legilor, prev. de art. 1 alin. (5) din Constituție și de dreptul la un proces echitabil, prev. de art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1.468 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate referitoare la sintagma "în caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept" din dispozițiile art. 178 alin. (4) din Legea nr. 94/2006 și dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

S-a admis în parte contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I., s-a anulat în parte Raportul de evaluare întocmit la data de 24 septembrie 2014 de pârâta A.N.I. în ceea ce privește constatarea stării de incompatibilitate pe perioada 10 iunie 2009 - 5 decembrie 2010 și s-a respins în rest contestația.

Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Cât privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de fond a apreciat că dispozițiile din Legea nr. 94/2006 și din Legea nr. 176/2010 cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea prezentei cauze întrucât vizează sancțiuni ce intervin ulterior constatării stării de incompatibilitate.

Recursul

Prin cererea de recurs depusă la data de 29 aprilie 2016, reclamantul A. a criticat Sentința nr. 1.468 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate referitoare la sintagma "în caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept" din dispozițiile art. 178 alin. (4) din Legea nr. 94/2006 și dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Recurentul a susținut că, în speță, raportat la ipotezele reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, sunt întrunite toate cerințele de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate.

Astfel, excepția a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești, respectiv a Curții de Apel București, are ca obiect prevederile legale cuprinse într-o lege, în vigoare în momentul invocării excepției, respectiv art. 178 alin. (4) din Legea nr. 94/2006 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, excepția vizează prevederi legale care nu au fost declarate ca fiind neconstituționale și are legătură cu soluționarea cauzei, dat fiind că se referă la presupusa stare de incompatibilitate reținută de pârâtă prin raportul contestat. În acest sens, a susținut recurentul că respectivele dispoziții se referă la sancțiunea ce urmează a-i fi aplicată în cazul în care se constată în mod definitiv că s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, astfel că relevanța lor în cauză este evidentă.

Apărările intimaților

Recurenta-pârâtă A.N.I. a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 3 octombrie 2016, prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., susținând că motivele invocate de recurentul-reclamant nu se circumscriu niciunul motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Decizia Înaltei Curți

În ceea ce privește excepția invocată prin întâmpinare, instanța de recurs constată că este neîntemeiată.

Astfel, A.N.I. a invocat excepția nulității recursului susținând, pe de o parte faptul că, în cuprinsul acesteia nu s-a indicat niciun din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și, pe de altă parte, că motivele invocate nu se circumscriu niciunui motiv de casare prevăzut de acest text legal.

Analizând conținutul susținerilor formulate în cererea de recurs, instanța de recurs constată că acestea se circumscriu motivului de recurs prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând sentința atacată din perspectiva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) ale Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

(i) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

(ii) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță;

(iii) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidentă în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

În speță, obiectul cauzei în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă anularea Raportului de evaluare nr. x/G/II din 24 septembrie 2009 emis de pârâta A.N.I., prin care s-a constatat că recurentul - reclamant s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, exercitând concomitent în perioada 10 iunie 2009 - 14 mai 2014 funcția de manager al Spitalului de Pneumoftiziologie din comuna Runcu, județul Gorj și cea de angajat în funcția de kinoterapeut în cadrul SC B. SRL.

Prin urmare, din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte constată că, așa cum a reținut și instanța de fond, în cauză nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (4) din Legea nr. 94/2006 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, dispoziții care vizează sancțiuni ce intervin ulterior constatării stării de incompatibilitate.

Față de considerente expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1.468 din 28 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N