ÎCCJ, decizie (scj.ro #82335)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82335) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Prescripția extinctivă. Cerere de repunerea în
termenul de exercitare a acțiunii în justiție. Condiția concretizării acțiunii
Cuprins pe materii
: Drept civil. Acțiune
civilă. Termen de exercitare. Prescripție extinctivă. Cerere de repunerea în
termenul de exercitare a acțiunii în justiție. Condiția concretizării acțiunii
Index alfabetic
: Drept civil
-
prescripția
extinctivă
-
termen de
exercitare a acțiunii prescriptibilă
-
repunerea în
termenul de exercitare a acțiunii
Decretul nr. 167/1958
, art. 19
Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția
extinctivă, instanța judecătorească poate, în cazul în care constată că fiind
temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost
depășit, să dispună, chiar și din oficiu, judecarea acțiunii.
În acest scop, trebuie, însă să se concretizeze ce anume acțiune se
intenționează a se exercita, deoarece, în raport cu aceasta urmează a se
stabili dacă sunt motive temeinice de repunere în termen
.
I.C.C.J., secția civilă și de proprietate
intelectuală,
decizia nr.5493 din 21 iunie 2005
La 4 august 2003, M.E. a chemat în judecată pe pârâții B.N.A.
și B.E. și a solicitat repunerea în termen pentru exercitarea dreptului la
orice acțiune împotriva pârâților întrucât, datorită unor cauze temeinic
justificate, nu au introdus acțiune în termenul de prescripție prevăzut de
lege.
Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr.3995 din 4 noiembrie
2003, a respins acțiunea, soluție menținută prin decizia civilă nr.85 din
28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, Secția civilă.
Instanțele de fond și de apel au reținut că la data de 26 iunie
1989 s-a încheiat între pârâtul B.N.A., în calitate de vânzător și reclamant,
alături de soția sa M.M., în calitate de cumpărători, un contract prin care cel
dintâi le-a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra locuinței situate în
vatra satului Tichiriș, comuna Vidra, județul Vrancea, cu prețul de 15.000 lei.
În cuprinsul actului s-a prevăzut că terenul aferent construcției este
proprietatea statului, iar cumpărătorilor li se transmite dreptul de folosință
asupra acestuia, în condițiile art.47 din Legea nr.4/1973.
S-a considerat că cererea de repunere în termenul de prescripție nu
este întemeiată față de împrejurarea că reclamantul nu a precizat dreptul la
acțiune supus termenului de prescripție la care se referă.
Reclamantul a declarat recurs susținând, în esență, că greșit
instanțele nu au intrat în cercetarea fondului, nu au administrat probe , chiar
din oficiu, pentru a constata cauzele temeinic justificate pentru care termenul
de prescripție a fost depășit.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.19 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția
extinctivă instanța judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind
temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost
depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea acțiunii.
Repunerea în termen presupune existența „acțiunii” în sensul de
drept la acțiune având un obiect patrimonial care se stinge prin prescripție,
dacă nu a fost exercitat în termenul stabili de lege.
Instanțele de fond și de apel au reținut corect că reclamantul,
prin cererea de chemare în judecată, nu a precizat expres care este, concret,
dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, prescriptibil, în aport de care
să poată fi analizată cererea de „repunere în termen”.
Analiza cauzelor temeinic justificate ce au dus la depășirea
termenului de prescripție nu este posibilă
„in abstracto”.
Față de considerentele menționate, s-a respins recursul ca
nefondat.