ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 712/2017

Decizia nr. 712/2017

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la data de 13 octombrie 2015,

contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 431 din 1 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în faza apelului, în contradictoriu cu intimații Municipiul București și B.

În motivarea cererii, contestatorul a susținut că instanța de apei a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin trei dosare anterioare.

Prin Decizia civilă nr. 554/A din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă, a fost anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 431/A din 1 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014.

Instanța a reținut că a fost citat contestatorul cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 100 de lei, dar nu s-a mai prezentat la instanță și nici nu a timbrat cererea astfel că, în baza art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, contestația în anulare a fost anulată ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul, la data de 28 decembrie 2015, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2016,

în sinteză, recurentul invocând faptul că decizia atacată este nelegală deoarece contestația în anulare formulată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Prin încheiere din data de 15 martie 2016, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece niciuna dintre părți, deși legal citată, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 4 aprilie 2017, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 15 martie 2016, data suspendării cauzei, nemaifiind întocmit niciun act de procedură, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea procesului.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de contestatorul A. fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

Constată perimată cererea de recurs formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 554/A din i3 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2017.