ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2017

Decizia nr.

1353/2017

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin Cererea formulată la data de

6 decembrie 2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș sub

nr. x/109/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții U.A.T.

Cândești și Instituția primarului U.A.T. Cândești,

solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 7.572 RON, reprezentând

diferența de diurnă până la cuantumul de 2% din

indemnizația de încadrare brută lunară/zi pentru perioada în

care a îndeplinit funcția de președinte al Biroului electoral de

circumscripție nr. 19 Cândești, precum și la plata dobânzii

legale calculată de la data de 7 iunie 2016 și până la achitarea

efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin

Încheierea din 3 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/109/2016,

Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția

necompetenței materiale funcționale a completului de contencios administrativ

și fiscal și a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea

acesteia spre repartizare aleatorie secției de conflicte de muncă

și asigurări sociale a Tribunalului Argeș.

În motivare

s-a reținut că, față de obiectul acțiunii formulate de

reclamant, ce nu se află în raport de serviciu cu pârâtele, ci evocă

un conflict de drepturi conform art. 231 C. muncii, prezenta cauză nu face

parte dintre cele date de lege în competența completului de contencios

administrativ și fiscal.

Prin

Sentința nr. 1.940 din 24 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr.

x/109/2016*, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă

și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

În

considerentele hotărârii se menționează că cererea

reclamantului este de competența tribunalului, potrivit art. 210 din Legea

nr. 62/2011 a dialogului social, iar acesta nu își

desfășoară activitatea la această instanță, ci în

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, astfel

cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei.

În

consecință, instanța a apreciat că nu sunt incidente

dispozițiile art. 127 C. proc. civ., dispoziții speciale și

derogatorii, ce sunt de strictă interpretare și care

reglementează expres doar situația în care cererea este de

competența instanței la care își desfășoară

activitatea judecătorul/procurorul care are calitatea de reclamant,

situație ce nu se regăsește în speță.

Nefiind

incident cazul de prorogare de competență prevăzut de art. 127

C. proc. civ., s-a arătat că Tribunalul Argeș apare ca fiind

necompetent absolut, competența de soluționare a cauzei

aparținând Tribunalului Dâmbovița, ca instanță în a

cărei circumscripție reclamantul are locul de muncă.

Prin

Sentința nr. 1.525 din 26 iunie 2017, Tribunalul Dâmbovița,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a

admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru a-l soluționa.

Instanța

a reținut că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată

rezultă că reclamantul are calitatea de procuror delegat în cadrul

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial

Dâmbovița, astfel că își desfășoară activitatea

în mod efectiv pe lângă Tribunalul Dâmbovița, în contextul în care,

la Biroul Teritorial Dâmbovița al D.I.I.C.O.T., toate infracțiunile

cercetate de D.I.I.C.O.T. intră în competența tribunalului.

S-a

arătat că infracțiunile date în competența D.I.I.C.O.T.,

prin art. 11 din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și

funcționarea D.I.I.C.O.T., precum și pentru modificarea și

completarea unor acte normative, sunt de competența tribunalului, astfel

că în mod efectiv reclamantul își desfășoară

activitatea pe lângă Tribunalul Dâmbovița și nu în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cum a motivat

Tribunalul Argeș.

Tribunalul

Dâmbovița a subliniat că adeverința eliberată de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița atestă drepturile salariale ale

reclamantului la data când acesta a fost detașat ca președinte al

biroului electoral de circumscripție la alegerile locale din 2016,

însă la momentul formulării cererii de chemare în judecată acesta

își desfășura activitatea în mod efectiv ca procuror în cadrul

Biroului Teritorial Dâmbovița al D.I.I.C.O.T., situație ce

justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanțe

de același grad cu cea în care își desfășoară

activitatea din cadrul oricăreia dintre curțile de apel învecinate,

incidente fiind dispozițiile art. 127 alin. (3), raportat la alin. (1) C.

proc. civ.

Dată

fiind împrejurarea că alegerea de competență este facultatea

reclamantului aflat în situația reglementată de art. 127 C. proc.

civ. și, în speța de față, acesta s-a adresat Tribunalului

Argeș, competența de soluționare a cererii aparține acestui

tribunal și nu Tribunalului Dâmbovița, motiv pentru care urmează

a fost admisă excepția de necompetență teritorială

invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2

raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, în

considerarea argumentelor ce urmează:

Obiectul

cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul

negativ de competență, este cererea reclamantului de plată a

drepturilor bănești neachitate reprezentând diferență de

diurnă pentru perioada în care reclamantul a îndeplinit funcția de

președinte al Biroului electoral de circumscripție nr. 19

Cândești.

Instanța

competentă pentru soluționarea litigiului, potrivit art. 210 din

Legea nr. dialogului social nr. 62/2011, este tribunalul în a cărui

circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de

muncă.

Potrivit art.

127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de

reclamant într-o cerere de competența instanței la care își

desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele

judecătorești de același grad aflate în circumscripția

oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a

cărei circumscripție se află instanța la care își

desfășoară activitatea."

Prevederile

art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că "Dispozițiile

alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul

procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Potrivit

Deciziei nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și

aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

sintagma "instanța la care își desfășoară

activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie

interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația

în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul își

desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței

competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată

în prima instanță.

Textul de

lege vizează două situații, anume când una din persoanele vizate

are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are

legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi

situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una din

instanțele judecătorești de același grad aflate în

circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu

curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța

la care își desfășoară activitatea".

Ca atare,

pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială

specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din

circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca

reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar

sau grefier la instanțele competente, potrivit legii, să judece

litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă

aceste instanțe.

Așa cum

rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul are

calitatea de procuror delegat în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. -

D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Dâmbovița.

Infracțiunile

date în competența D.I.I.C.O.T., prin art. 11 din O.U.G. nr. 78/2016

pentru organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., precum și

pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt de

competența tribunalului, astfel că în mod efectiv reclamantul

își desfășoară activitatea la parchetul care

funcționează pe lângă Tribunalul Dâmbovița

Această

situație justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei

instanțe de același grad din cadrul oricăreia dintre

curțile de apel învecinate, având în vedere dispozițiile art. 127

alin. (3) C. proc. civ.

În

consecință, ținând seama deopotrivă de calitatea

reclamantului de procuror la parchetul care funcționează pe

lângă Tribunalul Dâmbovița și de interpretarea stabilită

prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată în interesul legii,

competența de soluționare a cauzei va fi determinată în favoarea

Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Argeș,

secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2017.

Procesat de

GGC - N