ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2404/2016

Decizia nr. 2404/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în data de 6 aprilie 2016 cu nr. x/121/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la efectuarea unui punctaj în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, privind pretențiile izvorâte din adresele de înființare a popririi din 23 noiembrie 2015 și din 24 februarie 2016.

În data de 7 aprilie 2016, reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării asupra veniturilor sale, până la efectuarea punctajului, așa cum a fost solicitat prin acțiunea de fond depusă.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

I. Prin Sentința civilă nr. 327 din 27 aprilie 2016, instanța a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța în data de 9 iunie 2016 cu nr. x/121/2016.

II. Prin Sentința nr. 8.605 din 30 iunie 2016 a Judecătoriei Constanța s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați, în favoarea Tribunalului Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Constanța a reținut că nu este competentă material să soluționeze o cerere având ca obiect obligarea A.N.A.F. la recalcularea sumelor datorate cu titlu de impozit de o persoană, nici pe calea dreptului comun, dar nici pe calea unei contestații la executare.

În ce privește ordonanța președințială formulată de reclamantă, aceasta a fost motivată în fapt și în drept pe dispozițiile referitoare la Titlul VI din Cartea a VI-a C. proc. civ., referitor la procedura ordonanței președințiale, iar potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

În ce privește competența teritorială de soluționare a cererii, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Reclamanta a ales să învestească Tribunalul Galați, instanță în circumscripția căreia se află sediul pârâtei D.G.F.P. Galați, aceasta fiind instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență

Având în vedere obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că soluționarea cauzei este de competența materială a Judecătoriei Constanța, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin demersul său judiciar, reclamanta A. urmărește anularea unui act de executare silită emis în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 92/2003, respectiv anularea unei popriri înființate de către creditoarea A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța asupra veniturilor pe care terțul poprit, Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Constanța le datorează debitoarei A.

Așadar, reclamanta a sesizat instanța cu o contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi dispusă într-un dosar execuțional, acțiune care în fapt reprezintă o contestație la executare.

Poprirea a fost înființată în baza art. 149 din O.G. nr. 92/2003, contestația la executare putând fi introdusă conform art. 172 - 173 din O.G. nr. 92/2003 la instanța judecătorească competentă.

Potrivit art. 172 C. proc. fisc., orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol: "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență, astfel cum prevăd dispozițiile art. 172 alin. (4) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile generale în materie de executare silită, respectiv art. 714 C. proc. civ. "contestația la executare se introduce la instanța de executare".

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit alin. (3) ale acestui text de lege "(3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Din coroborarea textelor de lege suscitate rezultă, fără putință de tăgadă, că aparține Judecătoriei Constanța competența soluționării unei astfel de contestații.

O atare soluție se impune deoarece, în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ și, respectiv, în titlul IX C. proc. fisc., care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale ce constituie titlu de creanță fiscală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Galați în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N