ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2350/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea precizată, reclamanții C.D. și C.M. au solicitat, în calitate de proprietari aparenți, în contradictoriu cu Statul Român - Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzii și Drumuri Naționale din România S.A, și de asemenea în contra Comisiei pentru aplicarea Legii NR. 255/2010 de pe lângă Consiliul Local Marca cu sediul în Marca, ca în urma probatoriului administrat în cauză, instanța să dispună: - modificarea Hotărârii nr. 33 din data de 24 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. Marca, în suprafață de 90 mp identificat prin nr. cadastral 732/1, în cuantum de 98,33 lei.

- modificarea Hotărârii nr. 32 din data de 24 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. Marca, în suprafață de 90 mp identificat prin nr. cadastral 729/1, în cuantum de 98,33 lei. - modificarea Hotărârii nr. 34 din data de 24 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. Marca, în suprafață de 1732 mp identificat prin nr. cadastral 1358/1, 1358/2 și construcții cu fântână de 8 m adâncime, respectiv canal 120 ml, în cuantum total de 13302,38 lei, compusă din 8166,38 lei aferentă terenului și 5136 lei aferentă construcției, fântânei și canalului. - modificarea Hotărârii nr. 31 din data de 24 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc.

Marca, în suprafață de 758 mp identificat prin nr. cadastral 730, 731, în cuantum de 828,12 lei. - modificarea Hotărârii nr. 29 din data de 24 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. Marca, în suprafață de 565 mp identificat prin nr. cadastral 1168/1/1, în cuantum de 617,26 lei. - modificarea Hotărârii nr. 30 din data de 24 aprilie 2012 de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat situat în loc. Marca, în suprafață de 126 mp identificat prin nr. cadastral 1168/2/1, în cuantum de 137,66 lei; în sensul majorării cuantumului stabilit prin aceste hotărâri, cu luarea în considerare a valorii de 45 lei/mp teren. - obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea prezentului litigiu conform chitanțelor anexate.

2. Soluția primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 170 din 29 ianuarie 2015 a Tribunalului Sălaj, acțiunea a fost respinsă ca nefondată. Examinând cu prioritate excepțiile de procedură invocate în apărare, care ar face de prisos cercetarea în tot sau în parte a cauzei dedusă judecății,tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate și ca atare nu au fost reținute de instanță, pentru următoarele considerente: Excepția inadmisibilității cererii de modificare a hotărârilor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 a fost apreciată, de asemenea, ca neîntemeiată, fiind respinsă.

Instanța a reținut în acest sens, că, potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate. Prin acțiunea formulată, reclamanții nu au contestat transferul dreptului de proprietate, ci au solicitat doar majorarea despăgubirilor stabilite prin hotărârea sau hotărârile menționate. În acest context, controlul de legalitate privește doar stabilirea întinderii despăgubirilor.

Cum stabilirea despăgubirilor s-a făcut prin hotărâre, în cazul modificării întinderii despăgubirilor se modifică în mod corelativ și hotărârea atacată, însă numai sub acest aspect, astfel că, acțiunea formulată este în principiu admisibilă. Pe fond, sub aspectul temeiniciei și legalității hotărârii hotărârilor atacate, instanța a reținut că prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, au fost declarate de utilitate publică toate lucrările de construcție de autostrăzi, expropriator fiind Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.

Legea nr. 255/2010 este o lege specială, care derogă de la prevederile Legii nr. 33/1994, care constituie regula generală în materie de expropriere, conform principiului "specialia generalibus derogant". În speță, evaluarea a fost făcută prin raportare atât la valoarea stabilită în grila notarilor publici, aferentă anului 2011 (anul evaluării), când valoarea unui metru pătrat de teren arabil în extravilanul localității Marca era de 0,95 lei, iar valoarea unui metru pătrat de teren arabil în intravilanul localității Marca era de 4,10 lei, care reprezintă suma estimată pentru care un imobil poate fi înstrăinat la data evaluării, cât și la valoarea prejudiciului cauzat proprietarului conform Legii nr. 33/1994.

Astfel, prin raportare la valoarea din ghidul notarilor, la care a fost adăugată valoarea prejudiciului (15%), terenurile în litigiu au valorile stabilite prin cele trei hotărâri de despăgubire. Imobilele în litigiu au fost evaluate individual, fiind infirmată, astfel, susținerea reclamantei potrivit căreia, la stabilirea cuantumului final, s-ar fi apreciat "o valoare în bloc a tuturor terenurilor expropriate în zonă ". Prin prezenta cerere, reclamanții au solicitat majorarea despăgubirilor, prin luarea în considerare a valorii de circulație a terenurilor ca fiind de 45 lei/mp. Reclamanții nu au fost în măsură să prezinte instanței înscrisuri privind vânzarea de terenuri similare în zonă, astfel că, pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți.

În cauză, au fost întocmite două rapoarte de expertiză, unul întocmit la data de 15 martie 2013, la solicitarea reclamanților și cel de-al doilea, întocmit la data de 10 noiembrie 2014, la solicitarea pârâților, însă nici unul dintre acestea nu corespund cerințelor prev. de art. 26 din Legea nr. 33/1994, adică nu au avut în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, motiv pentru care nu au fost luate în considerare de instanță.

Instanța a constatat că există o mare diferență între valorile stabilite prin cele două expertize (care ajung la concluzii diferite, prin luare în considerare a unor date de referință și comparabile diferite) și valorile stabilite de către expertul evaluator - membru ANEVAR, în acord cu prevederile art. 11 alin. (7) - (9) din Legea nr. 255/2010, coroborate cu prevederile art. 8 din Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77 1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut în mod normal bunul în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil. Or, justa despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.

Prin urmare nu se pot lua în calcul ofertele de preț ale agențiilor imobiliare, ci prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare. Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel ambele părți. În motivarea apelului lor, reclamanții învederează că prima instanță a reținut că valoarea despăgubirilor acordate prin hotărârile de expropriere contestate a fost corect stabilită, în baza unui raport de evaluare întocmit de un membru ANEVAR și în conformitate cu dispozițiile legii speciale ce stabilesc în sarcina expertului obligația de a se raporta la grilele notarilor publici. La momentul stabilirii despăgubirii, expertul evaluator a avut în vedere exclusiv aceste grile, nefăcând o evaluare efectivă a proprietății, acesta fiind motivul pentru care reclamanții s-au adresat instanței de judecată, efectuându-se două expertize pe parcursul procesului.

Dacă s-ar aprecia că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 255/2010 înseamnă o modalitate de calcul bazată pe un criteriu obiectiv, atunci orice altă modalitate de evaluare ar fi de prisos și nu ar mai fi aplicabilă Legea nr. 33/1994, în interpretarea căreia Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că grilele notarilor publici conțin doar valori orientative. În realitate, aceste grile servesc în principal activității notarilor, nefiind avute în vedere la stabilirea valorii impozabile sau a valorii de referință pentru stabilirea taxei judiciare de timbru. Faptul că cele două expertize stabilesc valori între care există diferențe substanțiale nu este un motiv ca instanța să nu stabilească un cuantum rezonabil al despăgubirilor.

Pârâta a solicitat schimbarea sentinței apelate, în sensul de a-i fi acordate cheltuielile de judecată ocazionate în fața primei instanțe, în cuantum de 2450 lei, reprezentând onorariile experților. În motivarea cererii de apel, pârâta învederează că a solicitat aceste cheltuieli și că a făcut dovada efectuării lor prin chitanțele depuse la dosar, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor. Arată, de asemenea, că a formulat și cerere de completare a hotărârii de către prima instanță. Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 292 alin. (1) C. proc.

civ., curtea a constatat următoarele: În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, curtea a apreciat că acesta nu este fondat, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile art. 11 alin. (7) - (9) din Legea nr. 255/2010, ce prevăd că expertul evaluator va avea în vedere grilele notarilor publici, în controlul judiciar instanța verificând doar respectarea acestui criteriu. Oricum, prima instanță a verificat inclusiv măsura în care grilele notariale reflectă valoarea reală de circulație a imobilelor, prin expertizele dispuse în cauză, pe care finalmente le-a înlăturat, datorită discrepanțelor dintre ele și criteriilor avute în vedere de experți la momentul întocmirii lor. Așadar, prima instanță a reținut în mod corect că legea specială de expropriere prevede un criteriu distinct, obiectiv, de stabilire a despăgubirilor, criteriu ce a fost respectat de expropriator.

Nu au fost considerate fondate motivele referitoare la inutilitatea controlului judiciar în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor, în realitate acesta limitându-se la verificarea împrejurării dacă criteriul stabilit de legiuitor a fost respectat de expropriator. Referitor la apelul pârâtului, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., curtea a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu în temeiul art. 281 2a C. proc. civ., fiind vorba de o cerere asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat și care poate constitui doar obiect al completării dispozitivului, nu și al unei căi de atac de reformare. Împotriva Deciziei nr. 1139/A din 4 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs reclamanții C.D.

și C.M. care au învederat următoarele motive de nelegalitate: Instanța de judecată a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 11 alin. (7) - (9) din Legea 255/2010, care prevăd ca expertul evaluator va avea în vedere grilele notarilor publici. La momentul inițial al stabilirii despăgubirii, s-a avut în vedere în mod exclusiv prețul menționat în expertizele notarilor publici, nefiind efectuată o evaluare efectivă de către expertul membru ANEVAR. Dacă se interpretează prevederile art. 11 din Legea nr. 255/2010, în sensul arătat de intimatul CNADNR, respectiv că această lege a stabilit o modalitate de calcul bazată pe un criteriu obiectiv și care este aptă să reflecte valoarea reală de circulație a imobilelor expropriate, rezultă că orice altă modalitate de evaluare este de prisos.

Referindu-se la "grila notarilor publici", Înalta Curte de Casație a reținut că aceasta conține valorile orientative ale proprietăților imobiliare,bazate pe analiza tranzacțiilor efectuate în anii anteriori și pe anticiparea evoluției viitoare. Ca atare, instanța nu putea să acorde acestei grile o putere doveditoare mai mare decât celei acordate raportului de expertiză efectuat în cauză prin raportare la situația concretă a imobilului supus evaluării. Această grilă a notarilor publici ar trebui să servească în principal activității notarilor, acesta fiind motivul pentru care nici valoarea impozabilă a imobilelor nu se stabilește în funcție de această grilă, cum nici la momentul stabilirii taxei judiciare de timbru pentru o acțiune evaluabilă în funcție de valoarea imobilului nu se are în vedere această grilă.

Chiar dacă prima instanță a constatat că între valorile relevate de cele două expertize există diferențe substanțiale, cu toate că acest lucru nu este real, aceasta avea datoria ca, raportându-se la părerea unor specialiști desemnați în cauză, să stabilească o valoare rezonabilă și corectă a despăgubirilor, aflată între concluziile celor două evaluări și nu să recurgă la soluția extremă de a elimina din probatoriu în mod neîntemeiat ambele rapoarte de expertiză. Pentru aceste considerente învederate, se solicită a se dispune admiterea recursului formulat și modificarea în totalitate a dispozițiilor deciziei atacate. În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 9 și ale art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. vechi. Analizând excepția nulității recursului invocată de reclamanții C.D. și C.M., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce succed. Pentru a opera nulitatea recursului în condițiile art. 306 C. proc. civ., este necesar ca cererea de recurs să nu cuprindă critici propriu-zise la adresa deciziei sau să cuprindă o succesiune de fapte și afirmații ce nu ar putea fi încadrate în cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.. În cauză, criticile formulate în cuprinsul cererii de recurs de către reclamant vizează motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., deoarece se susține că instanța de apel a procedat la aplicarea eronată a prevederilor art. 11 alin. (7) - (9) din Legea nr. 255/2010, în ceea ce privește calculul despăgubirilor aferente, susținându-se că grila notarilor publici nu este un criteriu care să fie avut în vedere de instanță, nefiind realizată o evaluare efectivă a terenului în litigiu, fiind înlăturate în mod nejustificat concluziile rapoartelor de expertiză. Astfel, excepția nulității recursului invocată de pârâți se va respinge. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție îl va admite pentru următoarele considerente: În speță, în temeiul Legii nr. 255/2010 și al H.G.

nr. 1051/2011, a fost emisă decizia de expropriere nr. 45 din data de 16 ianuarie 2012, privind coridorul de expropriere al lucrării "Brașov-Cluj-Borș, Secțiunile 2B și 3C", printre imobilele care fac parte din coridorul de expropriere, fiind și imobilele care fac obiectul prezentului litigiu. Despăgubirea pentru exproprierea imobilelor a fost stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator în proprietăți imobiliare, membru al A.N.E.V.A.R. Raportul de evaluare a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (7) - (9) din Legea nr. 255/2010, coroborate cu prevederile art. 8 din Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Prin acțiunea formulată, reclamanții au contestat valoarea despăgubirilor stabilite, solicitându-se majorarea acestora și aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, acțiunea formulată fiind respinsă prin sentința civilă nr. 170 din 29 ianuarie 2015 a Tribunalului Sălaj, păstrată prin Decizia civilă nr. 1139/A/4 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj. Motivul de nelegalitate invocat de reclamanți se referă la inaplicabilitatea prevederilor art. 11 alin. (7) - (9) din Legea nr. 255/2010 în situația contestării pe calea acțiunii în justiție a valorii despăgubirilor ce se cuvin a fi acordate, solicitându-se aplicarea criteriului legal reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Susținerile recurenților sunt fondate, instanța de apel nu a procedat la aplicarea criteriului legal reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin înlăturarea concluziilor rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și prin aplicarea exclusivă a grilelor notariale prevăzute de art. 11 alin. (7) și 8 din Legea nr. 255/2010 ca și criteriu de stabilire a despăgubirilor. Dispozițiile Legii nr. 255/2010 vizează etapa necontencioasă a procedurii de expropriere, făcând trimitere explicită la obligațiile expropriatorului, anterioare emiterii hotărârii privind stabilirea despăgubirilor, respectiv întocmirea documentației tehnico-economice și cadastral juridice necesară raportului de evaluare, realizat în faza administrativă.

Ca atare, este certă distincția stabilită de legiuitor între evaluarea operată în vederea exproprierii, în etapa administrativă, procedură condusă de către expropriator și expertiza ce se efectuează în etapa judiciară, urmare formulării unei contestații de către proprietarul imobilului supus exproprierii, efectuată conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, de către o comisie compusă din trei experți. În speță, textele art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 255/2010 nu sunt aplicabile, raportul de evaluare întocmit anual pentru Camera notarilor publici putând avea doar valoare orientativă, dar neputând înlocui raportul de expertiză pe care legea îl cere în cadrul procedurii judiciare de stabilire a despăgubirilor în caz de expropriere.

În privința stabilirii cuantumului despăgubirii de către instanță,sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere în mod expres chiar Legea nr. 255/2010, prin art. 22 alin. (1) și (3). Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. În concluzie, dispozițiile legale invocate de către instanță referitoare la evaluarea despăgubirilor din Legea nr. 255/2010 și normele de aplicare ale acesteia se referă la evaluarea făcută anterior exproprierii, în faza procedurii administrative și nu la stabilirea despăgubirilor de către instanță în caz de contestare a hotărârii expropriatorului.

Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Conform dispozițiilor legale enunțate, pentru stabilirea despăgubirii, experții se vor raporta la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Pe cale de consecință, nu pot fi validate de către instanță concluziile unui raport de expertiză în care, contrar prevederilor legale aplicabile, experții folosesc la stabilirea despăgubirii alte criterii decât cele prevăzute de lege, fundamentându-și concluziile și raportându-se la date și elemente ce sunt în dezacord cu cerințele impuse de textul de lege menționat. Or, în speță, rezultă că pentru determinarea valorii de piață a imobilelor în litigiu, experții s-au raportat la grilele notariale, raportul de evaluare omologat de instanțe nesocotind dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind în dezacord cu cerințele impuse de textul de lege aplicabil.

Față de caracterul explicit al normei legale sus-menționate și față de jurisprudența unitară a instanței supreme care a configurat înțelesul acestei norme, nu poate fi avut în vedere decât criteriul legal, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială în care este situat terenul supus exproprierii (amplasate în aceeași zonă și făcând parte din aceeași categorie de folosință). Cum pentru stabilirea despăgubirii la care sunt îndreptățiți reclamanții potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 se impune efectuarea unei expertize de specialitate, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ., se impune admiterea recursului declarat de reclamanți, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile legii, pentru a respecta criteriile pe care doar legea le poate impune, în acest sens fiind relevante toate înscrisurile care furnizează informații concludente privind prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare, precum și orice alte relații care sunt compatibile normei legale incidente. Drept urmare, se va admite recursul în baza art. 314 C. proc. civ., se va casa decizia recurată și se va trimite cauza la Curtea de Apel care, cu ocazia rejudecării, va analiza și incidența deciziei Curții Constituționale nr. 380 din 26 mai 2015 în speța supusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Admite recursul declarat de reclamanții C.D. și C.M. împotriva Deciziei nr. 1139/A din 4 iunie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV