ÎCCJ, decizie (scj.ro #82283)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82283) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Răspunderea civilă delictuală. Accident de muncă.
Cuprins
pe materii
. Drept civil. Obligații rezultând din cauzarea de
prejudicii.. Răspunderea civilă delictuală. Accident de muncă.
Index
alfabetic
. Drept civil.
-
Accident de muncă.
-
Răspunderea civilă delictuală.
C.civ
. :
art
.
998 și
următ
.
C.pr.pen
. :
art
. 21 alin. (1)
În aplicarea
art
. 998 și urm. din
C.civ
., indiferent de împrejurarea că fapta este ori nu infracțiune,
ori a fost săvârșită cu intenție sau din culpă, răspunderea pentru repararea
prejudiciului este, în principiu, aceeași. De aceea, simpla culpă, chiar vina
cea mai ușoară, alături de celelalte condiții, este suficientă pentru angajarea
integrală a răspunderii delictuale.
Numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat
în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența
faptei , a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, conform
art
. 22 alin.(1)
C.pr.pen
., iar
nu și ordonanța procurorului prin care s-a reținut
necomiterea
unei infracțiuni de către prepușii unei societăți comerciale,
invinuiți
de încălcarea unor norme de securitate a muncii
.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 3602 din 5 mai 2005.
La data de 05 mai 2005, reclamanții
M.I
.
și
M.M
. au chemat în judecată pe pârâta SC
Remat
SA Drobeta Turnu-Severin, județul
Mehedinți
,
pentru a fi obligată la: 60.000.000 de lei cu titlu de daune morale ca urmare a
decesului fiului reclamanților –
M.C
. în urma unui
accident de muncă; plata unei prestații periodice, în sumă de 1.000.000 de lei,
ca urmare a faptului că prin decesul fiului lor, cu care gospodăreau împreună,
reclamanții au fost lipsiți de sprijinul material al acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat că fiul lor,
M.C
., era încadrat, ca muncitor
necalificat
,
la societatea pârâtă, iar la data de 2 mai 2001 își desfășura activitatea
la dezmembrarea unei secții din cadrul
ROMEG
TERMO
în vederea recuperării materialelor refolosibile. Așa
cum rezultă din Procesul verbal de cercetare
nr
. 1322
din 14 mai 2001 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă
Mehedinți
, accidentul s-a produs în următoarele condiții:
fiul reclamanților a fost chemat de un alt salariat la etajul V al clădirii
pentru a ajuta la spargerea unui zid; după terminarea lucrării, victima a
coborât pe scările
matalice
, iar la etajul I a căzut
într-un gol tehnologic de la o înălțime de 6 m; în urma accidentului victima a
fost transportată la spital, unde s-a constatat decesul. Că, deși în actele de
cercetare s-a
rețiunut
că victima a minimalizat
pericolul de cădere de la înălțime, că s-a deplasat într-o zonă în care nu era
organizat loc de muncă și nici cale de acces pentru coborâre sau urcare, totuși
s-au constatat mai multe deficiențe imputabile societății pârâte referitoare la
lipsa de instruire și de supraveghere a salariaților, motiv pentru care
maistrul și directorul societății au fost sancționați contravențional.
Pe lângă prejudiciul moral suferit în urma decesului fiului lor, reclamanții au
arătat că au suferit și un prejudiciu material deoarece victima, persoană ce nu
era căsătorită, locuia și gospodărea cu
reclamanții
contribuind cu veniturile sale din salariu la cheltuielile comune.
Prin întâmpinarea din 16 mai 2003 pârâta SC
REMAT
SA Drobeta Turnu
Severin
, județul
Mehedinți
,
a solicitat respingerea acțiunii motivând că, deși prin procesul-verbal de
cercetare a accidentului de muncă, s-a reținut culpa comună, a fostului angajat
și a unității, fiind sancționată atât societatea, cât și persoanele fizice
găsite vinovate, totuși va demonstra în cadrul litigiului că ne găsim
în prezența unui caz fortuit, situație în care
pârâta nu este răspunzătoare.
Judecătoria Drobeta Turnu
Severin
,
prin sentința
nr
. 5659 din 19 noiembrie 2003, a admis
în parte
acțiunea reclamanților și a
obligat-o pe pârâtă să le plătească suma de 30.000.000 de lei reprezentând
daune morale și o prestație periodică în
cuantum de 300.000 de lei lunar pentru fiecare dintre cei doi reclamanți,
începând cu data introducerii acțiunii și până în
luna decembrie 2005.
S-a reținut și motivat că accidentul nu s-a produs
din culpa exclusivă a victimei ci și din vina angajatorului, care a făcut o
instruire formală personalului privind riscurile specifice lucrului la înălțime
și nu a supravegheat desfășurarea activității personalului care execută
lucrări, astfel că pârâta răspunde și pentru cea mai ușoară
culpă.
Curtea de Apel
Craiova-Secția
Civilă,
prin decizia
nr
. 404 din 09 martie 2004, a admis
apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentința judecătoriei și a respins
acțiunea. Prin aceeași decizie s-a respins ca
nefondat
apelul
reclamanților.
Instanța de apel a avut în vedere Ordonanța din 12 august 2002 a
Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu
Severin
prin care s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpații
A.E
. și
G.E
. și
neînceperea
urmăririi penale față de numitul
C.C
., toți angajați ai pârâtei. Potrivit acestei ordonanțe,
accidentul s-a produs din vina exclusivă a victimei, care, la coborâre de la
etajul V al clădirii, nu a urmat traseul autorizat, prevăzut cu scări metalice
și balustradă, ci grăbindu-se, s-a abătut de la acest drum și ajungând la
etajul I, victima a alunecat și a căzut într-un gol tehnologic. Pe de altă parte,
victima nu avea autorizație de lucru la înălțime și a urcat la etajul V al
clădirii din proprie inițiativă.
Împrejurarea că anterior pronunțării ordonanței pârâta ar fi fost
sancționată contravențional de Inspectoratul Teritorial de Muncă
Mehedinți
, a fost socotită ca fără relevanță, întrucât nu
este de natură a infirma concluziile cercetărilor penale.
Prin
recursul declarat reclamanții au invocat următoarele critici: instanța a
aplicat greșit legea deoarece
art
. 22 Cod procedură
penală prevede că numai hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate
de lucru judecat în fața instanței civile; nelegal și nejustificat au fost
înlăturate concluziile procesului-verbal întocmit de Inspectoratul Teritorial
de Muncă
Mehedinți
; greșit a fost respins apelul
reclamanților.
Recursul este fondat.
Prin Ordonanța din 12 august 2002 Parchetul de pe lângă Judecătoria
Drobeta Turnu
Severin
a dispus scoaterea de sub
urmărire penală sau
neînceperea
urmăririi penale față
de numiții
A.E
.,
G.E.I
. și
C.C
., toți prepuși ai societății pârâte, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute
de
art
. 34-35 și 39 din Legea
nr
.
90/1996 și
art
. 178 alin. 2 Cod penal.
În exercițiul atribuțiunilor de urmărire penală, procurorul a
reținut numai culpa victimei în producerea accidentului de muncă, cu motivarea
că „doar părăsirea, la coborâre, a traseului de către victimă, din proprie
inițiativă, a fost cauza care a favorizat accidentarea” și că „victima nu a
respectat normele legale de protecție a muncii, știind că nu are voie să se abată
de la traseul de urcare-coborâre”.
Din lectura deciziei
recurate
rezultă că
instanța de apel, respingând acțiunea reclamanților, a avut în vedere o singură
probă și anume ordonanța procurorului prin care s-a constatat că în privința
morții numitului
M.C
. nu s-a comis nici o
infracțiune. Dar, în dreptul civil, indiferent de împrejurarea că fapta este
ori nu infracțiune, ori a fost săvârșită cu intenție sau din culpă,
răspunderea pentru repararea prejudiciului este,
în principiu, aceeași. De aceea, simpla culpă, chiar vina cea mai ușoară,
alături de celelalte
condiții, este
suficientă pentru angajarea integrală a răspunderii delictuale.
Pe cale de consecință, reproșul adus de reclamanții-recurenți
instanței de apel în sensul că a dat ordonanței procurorului puterea pe care o
are doar o hotărâre penală definitivă, este justificat, deoarece conform
art
. 22 alin. 1 Cod procedură penală, numai hotărârea
definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței
civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei
care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Chiar dacă prepușii pârâtei nu au
comis o infracțiune, nu înseamnă că pârâta nu poate să răspundă civil, deoarece
în timp ce legea penală este cârmuită de principiul legalității incriminării și
a pedepselor, răspunderea civilă delictuală este stabilită de Codul Civil în
doar câteva articole, concepute în termeni generali, dar destul de mlădioși
pentru a permite o interpretare extensivă și o antrenare a răspunderii indiferent
de gravitatea greșelii ce poate fi imputată celui chemat de legea civilă să
răspundă delictual.
Astfel, în procesul verbal de cercetare
nr
.
1322 din 14 mai 2001 întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă
Mehedinți
sunt
menționate două cauze reale ale accidentului. Prima, intitulată „cauza
principală” se referă la culpa victimei. A doua denumită „cauze favorizante”
privește vinovăția pârâtei și anume: instruirea formală a personalului privind
riscurile specifice lucrului la înălțime; verificarea cunoștințelor cu ocazia
instruirii nu s-a realizat pe baza testelor specifice; au fost încălcate
prevederile art.63 din
NGPM
ed
.
1996 și
art
. 27 din
NSSM
vol
. 12/2000 și art.30 din același act normativ;
lucrul la înălțime nu s-a desfășurat sub supraveghere; locul de muncă nu a fost
marcat și semnalizat corespunzător; persoanele care au efectuat instructajele
nu au fost atestate printr-o diplomă sau certificat de absolvire a cursurilor
de formare sau perfecționare organizate de
M.M.S.S
.
Față de cele ce preced, s-a
impuns
admiterea recursului și casarea deciziei dată în
apel pentru ca, în
rejudecare
, prin suplimentarea
dovezilor, inclusiv prin efectuarea unui raport de expertiză de specialitate în
care să se stabilească dinamica accidentului, instanța de trimitere să
determine din complexul de fapte care au precedat nefericitul eveniment, care
sunt acelea care l-a provocat ori generat.
Întrucât de stabilirea corectă a raportului de
cauzalitate atârnă nu numai existența răspunderii civile, dar și întinderea
reparațiunii, în
rejudecare
, instanța de trimitere,
va stabili prin intermediul expertizei de specialitate dacă cele cuprinse în
procesul verbal amintit la capitolul „cauze favorizante” și imputabile pârâtei,
pot reprezenta condiții exterioare care să fi contribuit precumpănitor la
realizarea efectului păgubitor și dacă ele pot alcătui, împreună cu fapta
cauzală a victimei, o unitate indivizibilă și prin interacțiune cu aceasta,
dacă au avut caracter cauzal.