ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2017

Decizia nr. 579/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 2355 din 28 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/97/2016 al Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, examinând cauza și încheierea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Motivele contestației în anulare speciale sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o reglementează este de strictă interpretare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de „greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv.

În cauză, se contestă o încheiere prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/97/2016 al Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Or, potrivit art. 40 alin. (4) C. proc. civ.: „hotărârea asupra strămutării se dă fără motive și nu este supusă niciunei căi de atac”.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2325 din 28 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2017.