SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 24047/06 prezentată de Georgios RIGATOS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 31 ianuarie 2008 într-o cameră compusă din Loukis Loucaide, președinte, Christos Rozakis, Nina Vajić, Khanlar hagiyev, Dean Spielmann, Suura Erik Jebens, Giorgio Malinverni, judecători, Søren Nielsen; grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 9 iunie 2006, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și d Reclamantul, domnul Georgios Rigatos, resortisant grec născut în Nigeria în 1982, este în prezent deținut în închisoarea din Alikarnassos. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul V. Kefalopoulou, avocat în barou dai.
Guvernul grec ( O. Patsopoulou, membru al Consiliului juridic al statului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 septembrie 2003, reclamantul, aflat deja în detenție în cadrul unei alte cauze penale, a fost pus sub acuzare pentru fabricarea și punerea în circulație a banilor falși. La 30 aprilie 2004, acesta a fost rejucat (ordonanța nr. 772/2004). La 15 octombrie 2004, tribunalul l-a declarat vinovat și l-a condamnat la 12 ani și 6 luni de rechiziție penală (Decizia nr. 2557/04). Tribunalul a dispus, de asemenea, expulzarea reclamantului imediat ce a terminat de ispășit pedeapsa. martie 2007, instanța de apel din mai sus a redus pedeapsa aplicată reclamantului la șase ani și șase luni de reținere penală (hotărârea nr. 758/2007).
La 2 august 2007, reclamantul a declarat, în observațiile sale ca răspuns la observațiile guvernului, că așteaptă ca această hotărâre să fie pusă la dispoziția publicului pentru a fi utilizată în casare. De atunci, acesta nu a informat Curtea cu privire la data exactă a sesizării Curții de Casație. Prin invocarea pentru prima dată în observațiile sale ca răspuns la cele ale art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de echitatea și durata procedurii, pe care le ridicase în cererea sa, fără a se baza totuși pe o dispoziție precisă a Convenției. Reclamantul se plânge de legalitatea și durata procedurilor penale inițiate împotriva sa. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide...
dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este justificată.
În măsura în care reclamantul pune în discuție respectarea articolului 6 din convenție în cadrul procedurii penale inițiate împotriva sa, Curtea amintește că, potrivit unei jurisprudențe constante a organelor convenției, conformitatea unui proces cu cerințele articolului 6 trebuie, în principiu, examinată pe baza procedurii în ansamblul său, și anume după încheierea acesteia (a se vedea, de exemplu, Cu toate acestea, în anumite cazuri excepționale, nu se poate exclude decât un element determinat fie în acest moment, astfel încât să permită Curții să judece în mod corect procesul într-un stadiu mai timpuriu, înainte ca instanțele naționale să fi pronunțat o hotărâre definitivă în cauza (Deligiannis c. Grecia (dec.), n 5074/03, 5 iunie 2003). Curtea, notând că procedura penală inițiată împotriva reclamantului este în prezent pendinte în fața instanțelor interne, nu identifică astfel de circumstanțe.
Curtea constată în special că instanța nu a reînnoit măsura de trimitere, pronunțat în primă instanță și în mod vădit greșit, deoarece reclamantul este un cetățean grec. În consecință, în stadiul actual al procedurii, acest aspect este prematur și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. (2) În ceea ce privește durata procedurii, guvernul afirmă că aceasta nu a depășit termenul rezonabil menționat în art. 6 alin. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre multe altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDH 1999-II).
În cazul de față, perioada care trebuie luată în considerare la început la 29 septembrie 2003, cu examinarea reclamantului și nu a încetat încă, procedura fiind în prezent pendinte în casare și, prin urmare, a durat deja mai mult de patru ani și trei luni pentru trei instanțe. Din punctul de vedere al Curții, această durată este departe de a fi rezonabilă, având în vedere în special faptul că nu există șapte luni în care examinarea cauzei în primă instanță și în apel a fost completată în termen de mai puțin de trei ani și jumătate. Pe de altă parte, nici o perioadă din activitate nu rezultă din dosar. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că, în circumstanțele speciale ale prezentei cauze, durata procedurii răspunde cerinței de termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție.
În consecință, această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se declare cererea inadmisibilă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție; să declare cererea inadmisibilă.
DÉCISION
de la requête n o 24047/06 présentée par Georgios RIGATOS contre la Grèce La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 31 janvier 2008 en une chambre composée de : Loukis Loucaides, président, Christos Rozakis, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 9 juin 2006, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Georgios Rigatos, ressortissant grec né au Nigéria en 1982, est actuellement détenu à la prison d’Alikarnassos.
Il est représenté devant la Cour par M e V. Kefalopoulou, avocate au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec (« le Gouvernement ») est représenté par les délégués de son agent, M. M. Apessos, conseiller auprès du Conseil juridique de l’Etat et M me O. Patsopoulou, assesseure auprès du Conseil juridique de l’Etat. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 29 septembre 2003, le requérant, déjà en détention dans le cadre d’une autre affaire pénale, fut mis en examen pour fabrication et mise en circulation de fausse monnaie. Le 30 avril 2004, il fut renvoyé en jugement (ordonnance n o 772/2004). Le 15 octobre 2004, la cour d’assises d’Athènes le déclara coupable et le condamna à une peine de douze ans et six mois de réclusion criminelle (décision n o 2557/04).
Le tribunal ordonna aussi l’expulsion du requérant dès qu’il aurait fini de purger sa peine. Le requérant interjeta appel de cette décision. Le 14 mars 2007, la cour d’appel d’Athènes réduisit la peine infligée au requérant à six ans et six mois de réclusion criminelle (arrêt n o 758/2007). Le 2 août 2007, le requérant affirma, dans ces observations en réponse à celles du Gouvernement, qu’il attendait la mise au net de cet arrêt pour se pourvoir en cassation. Depuis, il n’a pas informé la Cour de la date exacte de la saisine de la Cour de cassation. GRIEFS En invoquant pour la première fois dans ses observations en réponse à celles du Gouvernement l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’équité et de la durée de la procédure, qu’il avait soulevées dans sa requête sans toutefois se fonder sur une disposition précise de la Convention.
EN DROIT Le requérant se plaint de l’équité et de la durée de la procédure pénale engagée à son encontre. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention, dont les parties pertinentes sont ainsi libellées : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) du bien-fondé de toute accusation en matière pénale dirigée contre elle.
» 1. Pour autant que le requérant met en cause le respect de l’article 6 de la Convention dans la procédure pénale engagée à son encontre, la Cour rappelle que, selon une jurisprudence constante des organes de la Convention, la conformité d’un procès aux exigences de l’article 6 doit en principe être examinée sur la base de la procédure dans son ensemble, à savoir une fois celle-ci terminée (voir, par exemple, Bernard c. France , arrêt du 23 avril 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998-II, p. 879, § 37). Toutefois, dans certains cas exceptionnels, on ne peut exclure qu’un élément déterminé soit à ce point décisif qu’il permette à la Cour de juger de l’équité du procès à un stade plus précoce, avant même que les juridictions nationales aient rendu un jugement définitif dans l’affaire ( Deligiannis c. Grèce (déc.), n o 5074/03, 5 juin 2003). La Cour, notant que la procédure pénale engagée contre le requérant est actuellement pendante devant les juridictions internes, ne décèle aucune circonstance de ce genre.
La Cour constate notamment que la cour d’appel n’a pas renouvelé la mesure d’expulsion, prononcée en première instance et manifestement erronée, puisque le requérant est un ressortissant grec. Il s’ensuit qu’en l’état actuel de la procédure, ce grief est prématuré et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. 2. En ce qui concerne la durée de la procédure, le Gouvernement affirme que celle-ci n’a pas dépassé le délai raisonnable, visé à l’article 6 § 1 de la Convention. Le requérant s’oppose à cette thèse et affirme que son affaire connaît une durée excessive.
La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par la jurisprudence de la Cour, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement du requérant et celui des autorités compétentes (voir, parmi beaucoup d’autres, Pélissier et Sassi c. France [GC], n o 25444/94, § 67, CEDH 1999-II). Dans le cas d’espèce, la période à considérer à débuté le 29 septembre 2003, avec la mise en examen du requérant et n’a pas encore pris fin, la procédure étant actuellement pendante en cassation. Elle a donc déjà duré à ce jour plus de quatre ans et trois mois pour trois instances. De l’avis de la Cour cette durée est loin d’être déraisonnable, eu égard notamment au fait que l’instruction n’excéda pas sept mois et que l’examen de l’affaire en première instance et en appel fut complété dans un délai de moins de trois ans et demi.
Par ailleurs, aucune période d’inactivité ne ressort du dossier. Compte tenu de ce qui précède, la Cour estime que dans les circonstances particulières de la présente affaire la durée de la procédure répond à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de déclarer la requête irrecevable. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention ; Déclare la requête irrecevable.
Søren Nielsen Loukis Loucaides Greffier Président