ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 547/2018

Decizia nr. 547/2018

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10

ianuarie 2018 sub nr. x/35/2017, petentul A. a solicitat

constatarea, pe cale

de excepție, a nulității absolute privind competența de

drept material a actelor juridice emise de Judecătoria Oradea, Tribunalul

Bihor și Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 1249 alin. (1) C. civ.

și art. 176 pct. 3 C. proc. civ.

În motivare,

petentul a arătat că, întrucât are un conflict juridic deschis cu B.

concretizat prin Dosarul nr. x/35/2017 al Curții de Apel Oradea, iar

instanța de judecată este subordonată administrativ și

disciplinar acestei entități, urmează a se aprecia, prin

raportare la dispozițiile art. 20 din Constituția României coroborate

cu prevederile art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului, în ce

măsură instanța de judecată poate fi independentă.

Petentul a

mai arătat că instanțele de control judecătoresc au evaluat

numai forma juridică a cererilor, iar nu și conținutul acestora,

situație față de care au fost încălcate dispozițiile art.

11 alin. (1) și 2, art. 20, art. 148 din Constituția României privind

obligația respectării prioritare a dreptului comunitar, din

aprecierea principiului dreptului la un remediu efectiv garantat de

dispozițiile art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

precum și a dispozițiilor art. 47 teza I din Carta Drepturilor Fundamentale

a Uniunii Europene, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și art. 41 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale

a Uniunii Europene.

Deși în

cererea de chemare în judecată a fost indicat temeiul juridic al acesteia

(Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, O.G. nr. 27/2002 privind

soluționarea petițiilor și Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003),

Tribunalul Bihor, prin sentința nr. 75/C din 13 aprilie 2016,

necomunicată până în prezent, a încălcat mai multe drepturi

procesuale ale petentului, și anume: dreptul la judecarea cauzei în mod

echitabil, de către o instanță independentă,

imparțială și stabilită de legea care guvernează

litigiul (art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului); art. 7

alin. (2) C. proc. civ. privind îndatorirea judecătorului de a asigura

respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor; art. 8 C.

proc. civ. privind garantarea exercitării drepturilor procesuale, în mod

egal și fără discriminări; art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

privind obligația instanței de a-și întemeia hotărârea

numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de

probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii (art. 41

alin. (2) lit. a) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene); art.

20 C. proc. civ. privind obligația judecătorului de a respecta

principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile

prevăzute de lege, obligație reiterată în prevederile art. 211 din

același cod privind obligațiile completului de judecată; art. 22

alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ. privind obligațiile

judecătorului de a soluționa litigiul conform regulilor de drept

aplicabile, de a nu schimba denumirea sau temeiul juridic al litigiului, de a

se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut.

Petentul a

dedus judecății aspecte ce au ca sursă normele juridice care

reglementează drepturile constituționale la sănătate

și la petiție, iar în subsidiar, recunoașterea

vătămării acestora de către o autoritate publică, cu

precizarea că prin natura juridică a faptelor deduse

judecății precum și prin acțiunea formulată nu se

denunță vreun raport rezultat dintr-o convenție civilă sau

un fapt juridic civil căruia să-i fie aplicabile dispozițiile

generale ale Codului civil din simplul motiv că acestea nu există iar

plângerea prealabilă nu este specifică materiei dreptului civil.

Petentul a învederat

că excepția lipsei de competență a instanțelor de

drept civil a fost invocată la fiecare termen de judecată, iar

completele de judecată s-au sustras de la îndeplinirea obligațiilor

reglementate de prevederile art. 131 și 132 alin. (1) C. proc. civ. cu

privire la competența instanței, sens în care s-a adresat prezentei

instanțe cu această chestiune, a cărei neanalizare

echivalează cu refuzul de a judeca reglementat de art. 5 alin. (2) C.

proc. civ. și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.

Analizând cauza,

Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 30 decembrie 2015 pe rolul Judecătoriei

Oradea sub nr. x/111/2015 reclamantul A. a solicitat, în temeiul, art. 31 alin.

(2) din Constituția României, art. 252 și art. 1349 C. civ., art. 4,

5, 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2002, în contradictoriu cu pârâta

C. Bihor, obligarea

pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale către „D.”

Prin

sentința nr. 4410 din 1 iunie 2016 pronunțată în Dosar nr. x/111/2015

Judecătoria Oradea a respins cererea de chemare în judecată ca

lipsită de interes.

Prin Decizia nr.

12/A din 10 ianuarie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/111/2015*

Tribunalul Bihor, secția I civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul

declarat de reclamant împotriva sentinței mai sus menționate.

Prin Decizia nr.

80/R din 10 mai 2017 pronunțată în Dosar nr. x/111/2015* Curtea de

Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul

reclamantului împotriva hotărârii anterior arătate.

Prin Decizia nr.

188/R din 28 noiembrie 2017 pronunțată în Dosar nr. x/35/2017 Curtea

de Apel Oradea, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 80/R

din 10 mai 2017 a aceleiași instanțe.

Cu privire la

aceste hotărâri, petentul A. a formulat prezenta cerere de constatare, pe

cale de excepție, a nulității

absolute a actelor

juridice emise de Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor și Curtea de

Apel Oradea în temeiul art. 1249 alin. (1) C. civ. și art. 176 pct. 3 C.

proc. civ., cu încălcarea competenței de drept material.

Verificând

temeiul juridic în baza căruia a fost formulată cererea pendinte,

Înalta Curte reține că, potrivit art. 1249 alin. (1) C. civ.

„Dacă prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absolută poate fi invocată

oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție”. Art. 1249

se află situat în Titlul II - Izvoarele Obligațiilor al C. civ., în

secțiunea a IV a privind nulitatea contractului și se referă la

termenul în care poate fi invocată excepția de nulitate a acestuia,

nefiind vorba despre nulitatea hotărârilor judecătorești, astfel

cum în mod greșit lasă să se înțeleagă petentul.

De asemenea, art.

176 pct. 3 C. proc. civ. statuează că „Nulitatea nu este

condiționată de existența unei vătămări în cazul

încălcării dispozițiilor legale referitoare la (…)

competența instanței (…)”. Nulitatea necondiționată

reglementată de textul legal anterior citat poate fi invocată doar în

cadrul unui proces pendinte, în condițiile legii, iar nu prin promovarea,

pe cale principală, a unei excepții de nulitate absolută a

hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiul în care

petentul a fost parte.

Prin urmare,

nu există un temei de drept în baza căruia prezentul demers judiciar

să poată fi calificat juridic și soluționat.

În acest

context, nici nu a putut fi stabilită o legătură între solicitarea

formulată, ce nu este aptă a învesti instanța cu vreun proces

pendinte și excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor referitoare la contestația în anulare cu raportare la competența

materială a instanțelor.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de

constatare,

pe cale de excepție, a nulității absolute privind

competența de drept material a actelor juridice emise de Judecătoria

Oradea, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 1249 alin.

(1) C. civ. și art. 176 pct. 3 C. proc. civ., formulată de petentul

A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea formulată de petentul A., domiciliat în

Oradea, județul Bihor

, în contradictoriu cu

pârâta C. Bihor, cu sediul în

Oradea, județul

Bihor.

Cu drept de

recurs în 48 de ore de la pronunțare numai în ceea ce privește

cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 21 februarie 2018.