ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1860/2018

Având în vedere că în cauză au fost invocate mai multe excepții procesuale, instanța urmează a le soluționa în funcție de finalitatea juridică a fiecăreia.

Cu privire la excepția de necompetență funcțională a secției I civile, invocată de contestatorul A., se constată următoarele:

Calea extraordinară de atac a contestației în anulare a fost declarată împotriva Deciziei nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A.

În conformitate cu cele statuate în Anexa 1 la Hotărârea nr. 8 din data de 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestațiile în anulare și cererile de revizuire - stadiul procesual fond se repartizează secției a cărei hotărâre se atacă.

În speță, calea de atac a contestației în anulare vizează o hotărâre pronunțată de secția I civilă a Înaltei Curți, astfel încât, în conformitate cu regulile de competență funcțională anterior menționate, revine secției I civile competența de soluționare a contestației în anulare.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a respinge excepția de necompetență funcțională a secției I civile, invocată de contestatorul A.

Cu privire la excepția privind timbrarea contestației în anulare, invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, se reține faptul că instanța care a soluționat cererea ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu a dispus obligarea contestatorului la plata vreunei taxe judiciare de timbru.

În conformitate cu dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.

Drept urmare, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, în aplicarea prevederilor anterior menționate, nu a dispus obligarea contestatorului la plata taxei judiciare de timbru.

Cum în sarcina contestatorului nu a fost instituită obligația timbrării căii de atac, pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează a respinge excepția privind timbrarea contestației în anulare.

Cu privire la excepția nulității căii de atac pentru nemotivare, se constată că în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor nu prezintă argumentele pentru care apreciază că intervine nulitatea căii de atac.

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 (dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale) și pct. 3 C. proc. civ. (instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen), iar criticile dezvoltate de contestator urmează a fi analizate din perspectiva admisibilității căii de atac.

Cum în cuprinsul contestației în anulare sunt expuse motivele pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textelor de lege considerate a fi încălcate, Înalta Curte urmează a respinge excepția nulității căii de atac, invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.

Examinând contestația în anulare, din perspectiva admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de constatare, pe cale de excepție, a nulității absolute privind competența de drept material a actelor juridice emise de Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 1249 alin. (1) C. civ. și art. 176 pct. 3 C. proc. civ., formulată de petentul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor.

De asemenea, în practicaua aceleiași decizii, Înalta Curte, constatând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 și art. 129 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 52 alin. (1), art. 11, art. 16 alin. (2), art. 20 și art. 148 din Constituția României, invocată de către petent, nu are legătură cu obiectul acțiunii, neputând fi raportată la conținutul cererii, a respins solicitarea de sesizare a Curții Constituționale.

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul A. a arătat că înțelege să formuleze contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Înalta Curte reține că, în respectarea principiului fundamental al legalității, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive (art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs (art. 503 alin. (2) C. proc. civ.), doar pentru ipotezele expres determinate de lege.

În speță, contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin urmare, potrivit textelor legale anterior enunțate, pot constitui motive ale contestației în anulare speciale prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ. numai hotărârile instanțelor de recurs.

Or, hotărârea supusă analizei a fost pronunțată în Dosarul nr. x/35/2017 al Înaltei Curți, având ca obiect "fond-constatare nulitate act juridic", în soluționarea pe fond a cererii de constatare, pe cale de excepție, a nulității absolute privind competența de drept material a actelor juridice emise de Judecătoria Oradea, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 1249 alin. (1) C. civ. și art. 176 pct. 3 C. proc. civ., iar nu ca urmare a soluționării unui recurs, de către o instanță de recurs.

Așadar, criticile deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestației în anulare, obiectul contestației în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situații decât cele prevăzute expres de dispozițiile legale mai sus menționate.

Cu privire la criticile formulate în cuprinsul aceleiași contestații în anulare, în legătură cu soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, calea extraordinară de atac apare ca fiind, de asemenea, inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art. 504 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivele putea fi invocate pe calea apelului sau a recursului. Or, împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede expres calea de atac a recursului, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată nu poate forma obiect al contestației în anulare, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

Având în vedere caracterul inadmisibil al contestației în anulare, față de dispozițiile art. 453 C. proc. civ., solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată nu poate fi primită.

De asemenea, solicitarea contestatorului adresată Colegiului de conducere al Înaltei Curți, în vederea pronunțării instanței supreme asupra problemei de drept considerată a fi soluționată diferit de către instanțele judecătorești, nu poate face obiectul vreunei măsuri ce ar putea fi legal dispusă de completul învestit cu soluționarea căii extraordinare de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de necompetență funcțională a secției I civile, invocată de contestatorul A.

Respinge excepția privind timbrarea și excepția nulității contestației în anulare, invocată de intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 547 din data de 21 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2018.