ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2017/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia nr. 1142 din data de 11 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 7 din data de 13 februarie 2020 a Tribunalului Vrancea, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Galați.

Împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat contestație în anulare revizuentul A..

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 4 septembrie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susținut că decizia atacată este netemeinică și nelegală, întrucât, înțelegând în mod greșit motivul cererii sale de amânare a judecării cauzei, prin care a arătat că a formulat această solicitare în raport de condițiile cerute de starea de alertă și de împrejurarea că este o persoană în vârstă de peste 65 de ani, expusă îmbolnăvirii, instanța a respins cererea pe motiv că nu este însoțită de acte medicale.

A apreciat că instanța în mod nelegal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea curții de apel, în condițiile în care excepția de necompetență trebuia discutată în contradictoriu cu titularul acțiunii și, totodată, a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil și dreptul său la un proces corect și legal.

În drept, a invocat dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 3 și 4, art. 503 alin. (3) și art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prioritar, Înalta Curte constată că excepția netimbrării contestație în anulare, invocată de către intimata B.. este nefondată.

Astfel, contrar celor susținute de către intimată, Înalta Curte reține că la dosar se află originalul chitanței Seria 174744/2020 VnFoc Nr. 67334 (6) din data de 16 septembrie 2020, cu care contestatorul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță (100 RON), în raport de dispozițiile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

De asemenea, nu se verifică nici cele arătate de către intimată cu privire la lipsa forței probate a chitanței cu care contestatorul a înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru, întrucât în cuprinsul acesteia se menționează numărul dosarului pentru care a fost achitată taxa judiciară de timbru, respectiv dosarul nr. x/2020, care are ca obiect prezenta cale de atac.

Totodată, Înalta Curte constată caracterul prioritar al excepției inadmisibilității contestației în anulare, invocată în raport de prevederile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., față de aspectele vizând termenul de declarare a acesteia, precum și față de excepția inadmisibilității invocată de către intimata B.., întrucât doar în situația în care calea de atac este permisă de lege se poate proceda la examinarea respectării termenului în care aceasta poate fi declarată sau a îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 503 și 504 C. proc. civ.

Examinând admisibilitatea contestației în anulare, prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta contestației în anulare, instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, apreciind că nu este competentă a soluționa pricina în raport de dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

În atare situație, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac (...)."

Ca atare, legiuitorul a optat ca hotărârile pronunțate în condițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, sintagma folosită cuprinzând atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, având în vedere că din modalitatea în care este redactat textul rezultă că legea nu face nicio distincție în acest sens.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, inclusiv contestație în anulare.

Astfel, având în vedere argumentele anterior expuse și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Întrucât excepția inadmisibilității căii de atac reprezintă o excepție de procedură absolută și peremptorie și având în vedere soluția ce urmează a se pronunța raportat la aceasta, în cauză nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate, astfel cum rezultă din prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1142 din data de 11 iunie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2020.