ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 517/2018

Decizia nr. 517/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 227 din 18 ianuarie 2017, Tribunalul Argeș a admis excepția inadmisibilității și a respins apelul formulat de apelantul-debitor A. împotriva încheierii civile din data de 26 mai 2016, pronunțate de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. x/205/2016 și împotriva încheierii din 1 septembrie 2016 pronunțate de Judecătoria Câmpulung în Dosarul nr. x/205/2016/al, în contradictoriu cu intimații-debitori B.E.J., B., SC C. SA și D., reținând că, raportat la obiectul litigiului dedus judecății, încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege.

Totodată, potrivit art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 442 C. proc. civ., privind procedura îndreptării erorii materiale, sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea. Împotriva acestei decizii, la data de 8 februarie 2017, A. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea acesteia. Prin Decizia nr. 1282 din 11 aprilie 2017, Tribunalul Argeș a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs petentul Butoi Constantin, cale de atac înaintată Curții de Apel Pitești.

Prin Decizia nr. 182 din 10 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile în 1282 din 11 aprilie 2017 a Tribunalului Argeș în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția I civilă, la data de 29 decembrie 2017 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2. Prin rezoluția completului din data de 10 ianuarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 20 februarie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente; Soluția de declinare a competenței pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cu referire la dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., nu poate învesti legal instanța supremă. Pe de o parte, Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este incidență cauzei, având în vedere data pronunțării hotărârii din contestația în anulare - 11 aprilie 2017 și data publicării Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017 raportat ia dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii pentru viitor (ulterior publicării în M. Of.).

Astfel fiind, dezinvestirea curții de apel cu trimitere la considerentele unei decizii a instanței de contencios constituțional neaplicabile cauzei, este lipsită de temei. În egală măsură, este lipsită de fundament soluția de decimare a judecării recursului în favoarea instanței supreme, în conformitate cu dispozițiile an. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. Decizia supusă recursului a fost pronunțată de tribunal într-o contestație In anulare într-un litigiu având ca obiect încuviințare executare silită, a cărui competență de soluționare aparține în primă instanță, potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., judecătoriei. În ceea ce privește interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor C. proc.

civ., în conformitate cu art. 97 din cod, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: „1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de ape], precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa". Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a instanței supreme.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apei și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri. Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea conținutului expres al normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a acesteia, ajungându-se la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugare la lege. Or, potrivit art. 122 C. proc. civ.: „Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod". Nici art. 483 alin. (3) C. proc. civ., normă ce reglementează natura și scopul căii extraordinare de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, nu poate conduce la o altă interpretare, a unei competențe de drept comun în materia recursului, care ar aparține instanței supreme.

Astfel, potrivit textului menționat, „recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Rezultă că norma art. 483 alin. (3) C. proc. civ. are ca obiect de reglementare natura și scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate, În acest context, neexistând o legală învestire a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecata cauzei va fi decimată către Curtea de Apel Pitești, căreia îi aparține competența, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în contestație în anulare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1282 din 11 aprilie 2017, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă în favoarea Curții de Apel Pitești. Fără cale de atac . Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2018.