ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3210/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin Hotărârea nr. 506 din 26.04.2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererea de apărare a reputației profesionale formulată de doamna judecător A., judecător la Tribunalul Bihor.

La data de 16.11.2015, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare și art. 74 alin. (1) lit. g) din același act normativ, a fost înaintată Inspecției Judiciare cererea formulată la data de 06.11.2015 de A., judecător la Tribunalul Bihor, prin care a solicitat apărarea reputației profesionale, onoarei și probității profesionale, ca urmare a măsurii luate de președintele Tribunalului Bihor și de membrii colegiului de conducere al acestei instanțe prin Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2015.

În motivarea solicitării, A. a arătat că, prin Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2015 a Colegiului de conducere a Tribunalului Bihor s-a dispus, la pct. 13 lit. a) din "Planul de măsuri și implementarea acestora la nivelul Tribunalului Bihor pentru înlăturarea deficiențelor constatate la nivelul Tribunalului Bihor, pentru creșterea gradului de eficiență a indicatorilor de eficiență menționați în Raportul privind analiza instanțelor prin prisma indicatorilor de eficiență, pe baza datelor statistice aferente semestrului I 2015", luarea unor masuri față de judecătorii cu cele mai mari restanțe în redactări, respectiv sesizarea Comisiei medicale din cadrul Ministerului Justiției pentru efectuarea unor verificări în ceea ce privește starea de sănătate, în baza art. 64 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

A apreciat doamna judecător A. că măsura luată nu este argumentată sub aspectul temeiniciei și este de natură să îi aducă grave prejudicii de imagine și să aducă atingere gravă prestigiului justiției, punând sub semnul îndoielii hotărârile judecătorești pe care le-a pronunțat în cei 22 de ani de activitate numai în funcția de magistrat, timp în care a deținut aproape 7 ani (2006 - 2013) funcția de vicepreședinte al Tribunalului Bihor, precum și asupra hotărârilor judecătorești pe care le va pronunța în viitor.

În urma comunicării Raportului nr. 6781/IJ/3958/DIJ/2015, întocmit de Inspecția Judiciară, doamna judecător A. a formulat obiecțiuni la data de 03.03.2016, asupra cărora a revenit la data de 09.03.2016, prin care a reiterat în principal susținerile din cuprinsul cererii de apărare a reputației, onoarei și probității sale profesionale inițiale.

A mai arătat doamna judecător că procesul-verbal al ședinței din data de 27.10.2015 a Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor i-a fost comunicat abia la data de 03.03.2016, ca răspuns la solicitarea sa din data de 02.03.2016, cu mult ulterior punerii în aplicare și implementării măsurii luate în baza acestuia și fără să fi avut cunoștință de existența lui, deși era un act producător de consecințe juridice în privința sa și care o viza în mod direct, precum și faptul că afirmația din cuprinsul procesului-verbal respectiv, potrivit căreia doamna judecător A. manifestă un comportament neadecvat și persistent de mai mulți ani în ședințele de judecată, nu a fost justificată prin probe certe, fiind de fapt susținerile subiective ale președintelui și vicepreședintelui Tribunalului Bihor.

Sub un alt aspect, doamna judecător a invocat încălcarea confidențialității măsurilor dispuse prin Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2016 a Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor, ca urmare a faptului că respectiva hotărâre a fost comunicată specialistului IT din cadrul instanței și difuzată pe Outlook-ul Tribunalului Bihor, deși trebuia să îi fie comunicată doar acesteia.

Din procesul-verbal al ședinței din data de 27.10.2015 a Colegiului de conducere, Plenul a reținut că propunerea acestei măsuri a fost argumentată de doi dintre membrii colegiului de conducere, respectiv președintele și vicepreședintele tribunalului, prin prisma comportamentului doamnei judecător A., atât în cadrul instanței, precum și în ședințele publice de judecată, comportament care a fost apreciat, în esență, ca neadecvat și persistent de mai mulți ani și care s-a accentuat în ultimele luni, influențând scăderea performanțelor profesionale în mod constant.

Potrivit adresei nr. xP/7483/37/A/2015 din 21 decembrie 2015 a Tribunalului Bihor - Cabinetul Președintelui, Hotărârea nr. 22 din 27 octombrie 2015 a Colegiului de Conducere al Tribunalului Bihor s-a publicat pe intranetul instanței, potrivit art. 7 al acestei hotărâri, iar pe portalul instanței a fost publicat un extras din această hotărâre, respectiv art. 5 al hotărârii, referitor la modificarea compunerii unor complete din cadrul secției penale, și a fost comunicată secțiilor instanței și judecătorilor vizați, potrivit procesului-verbal de comunicare atașat hotărârii.

Argumentele contestatoarei în susținerea contestației

Tribunalul Bihor apreciază că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, arătând că, în speță, nu poate fi reținută o atingere adusă reputației profesionale a magistratului, în condițiile inexistenței unei fapte prejudiciabile și a inexistenței oricărei forme de vinovăție, aducerea la cunoștința personalului instanței a stării de sănătate a doamnei judecător A. fiind realizată în cadrul planului de măsuri privind eficientizarea activității Tribunalului Bihor.

Mai mult, această aducere la cunoștință către personalul instanței reprezintă o obligație regulamentară, iar comunicarea Hotărârii nr. 22/2016 a Colegiului de conducere al instanței pe adresa profesională de e-mail a doamnei judecător A. s-a realizat la solicitarea expresă a acesteia și în condițiile refuzului categoric al acesteia de a primi

Totodată, comunicarea acestei hotărâri prin intermediul informaticianului instanței nu aduce atingere reputației profesionale a doamnei magistrat, informaticianului revenindu-i obligația de păstrare a secretului profesional.

De asemenea, s-a arătat că, prin comunicarea unor aspecte privind starea de sănătate a doamnei judecător către personalul instanței nu s-a adus atingere reputației profesionale a acesteia, în cadrul Tribunalului Bihor și în afara acestuia comportamentul necorespunzător al acesteia fiind de notorietate, dovadă în acest sens fiind procesele-verbale încheiate de corpul de jandarmi care asigură paza instanței, premisa unei anume stări de sănătate fiind cunoscută în cadrul instanței.

În același timp, s-a arătat că sesizarea Comisiei medicale din cadrul Ministerului Justiției pentru efectuarea unor verificări în ceea privește starea de sănătate a doamnei judecător, în baza art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu este de natură să aducă atingere reputației profesionale a acesteia, ci, dimpotrivă, reprezintă o măsură destinată să asigure protecția acesteia.

Apărările intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Intimatul arată că, potrivit disp. art. 23 alin. (7) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HPCSM nr. 1375/2015, ședințele colegiului de conducere nu sunt publice, iar conform art. 23 alin. (9) din același Regulament, hotărârile colegiului de conducere se aduc la cunoștința celor interesați.

Deși prerogativa de a sesiza comisia medicală de specialitate cu privire la constatarea unei eventuale boli psihice a magistratului, de natură să-și exercite funcția în mod corespunzător aparține în exclusivitate președintelui instanței sau colegiului de conducere, împrejurarea că această măsură a fost comunicată specialistului IT din cadrul instanței și difuzată pe Outlook-ul Tribunalului Bihor, astfel că informația putea fi accesată de către personalul instanței, deși trebuie să îi fie comunicată doar petentei, afectează reputația profesională a judecătorului.

Prin hotărârea atacată, susține intimatul, nu s-a analizat respectarea de către informaticianul instanței a obligației de confidențialitate, în condițiile în care fapta reținută nu constă în comunicarea hotărârii Colegiului de conducere către judecătorul vizat, prin intermediul acestei persoane, ci în comunicarea hotărârii către întreg personalul instanței, prin internet, în aceste condiții, respectarea obligației de confidențialitate fiind nerelevantă.

Se mai arată că este lipsit de semnificație modul și gradul în care pretinsul comportament necorespunzător al judecătorului era cunoscut de personalul instanței, deși aspectul nu este dovedit, comunicarea măsurii fiind aptă să aducă atingere reputației profesionale.

În ultimul rând, intimatul consideră, în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004 republicată și modificată, că intervenția sa este prevăzută în scopul realizării în condiții corespunzătoare a actului de justiție și este justificată în măsura în care se asigură protecție judecătorului sau procurorului aflat în exercitarea efectivă a atribuțiilor specifice funcției deținute.

Intimatul susține și că hotărârea sa nu produce efectele unui act administrativ tipic și anume nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, astfel încât nu se poate recunoaște instanțelor judecătorești competența de a se substitui membrilor Consiliului în această materie, de a invalida evaluarea și aprecierea făcută de aceștia și de a le înlocui cu propriile evaluări și aprecieri.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și modificată

Potrivit art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată și modificată, hotărârile plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată la secția de contencios administrativ și fiscal, de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanțele de contencios administrativ și fiscal, au competența, potrivit art. 1, art. 2 alin. (1) lit. c), g) și h) și art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, coroborate cu art. 97 alin. (4) C. proc. civ. să soluționeze cererile persoanelor care se consideră vătămate într-un drept al lor ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ,, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri sau prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere.

Actele administrative atacate pot fi tipice sau asimilate, în funcție de calificarea legii, însă toate actele administrative au drept consecință nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice, în funcție de materia în care sunt emise.

Hotărârile Plenului CSM privind cariera și drepturile magistraților, inclusiv hotărârea prin care s-a admis cererea de apărare a reputației profesionale formulate de judecător A., sunt acte administrative supuse controlului instanței de contencios administrativ.

Este vorba despre un act administrativ tipic care naște raporturi juridice specifice materiei în care a fost emis.

În temeiul acestei hotărâri magistratul poate pretinde o anumită conduită a autorității sau poate solicita eventuale despăgubiri.

Când analizează legalitatea actului administrativ atacat, instanța de contencios administrativ se întemeiază pe aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea corectă a legii de către autoritatea emitentă a actului.

Instanța de contencios administrativ exercitându-și competența prevăzută de lege nu se substituie membrilor CSM și nu invalidează evaluarea/aprecierea făcută de aceștia pentru a le înlocui cu propriile evaluări și aprecieri.

Intimatul soluționează cererile adresate în baza legii și nu își impune propriile aprecieri subiective.

Ceea ce interesează în prezenta cauză este legalitatea hotărârii contestate, din perspectiva aplicării normelor juridice incidente.

În acest sens, se va reține că Plenul CSM, prin Hotărârea nr. 506 din 26.04.2016 a admis cererea de apărare a reputației profesionale a doamnei judecător, reținând că, deși prerogativa de a sesiza comisia medicală de specialitate cu privire la constatarea unei eventuale boli psihice a magistratului, de natură a-l împiedica să-și exercite funcția în mod corespunzător, aparține în exclusivitate președintelui instanței sau colegiului de conducere, împrejurarea că această măsură a fost comunicată specialistului IT și difuzată pe outlookul instanței, astfel că informația se putea accesa de către personalul instanței, deși trebuia să fie comunicată doar magistratului, afectează reputația profesională a acestuia.

Dimpotrivă, contestatorul arată că în cadrul Tribunalului Bihor, competența magistratului este de notorietate, acesta are în mod frecvent manifestări și limbaj care exced comportamentului decent și firesc într-o instituție publică și este de natură să afecteze climatul optim de muncă al instanței.

Prin aducerea la cunoștința personalului instanței a măsurii luată în privința petentei nu au fost făcute publice date sau informații care vizează starea de sănătate.

Dispoziția a vizat luarea unei măsuri de protecție în privința judecătorului pentru a nu se ajunge la sancționarea disciplinară a acesteia, din cauza întârzierii în redactare hotărârilor pronunțate.

Înalta Curte reține că primirea în profesia de magistrat este condiționată de buna reputație, alături de alte condiții impuse de prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, modificată și completată.

De asemenea, buna reputație este necesară și pentru menținerea în profesie, deoarece, conform art. 65 alin. (1) lit. i) din același act normativ, eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor se realizează și în cazul pierderii bunei reputații.

Pierderea reputației (morale sau profesionale) se realizează prin emiterea unei hotărâri în cadrul cercetării disciplinare a magistratului.

Astfel, nu se poate afirma că este de notorietate că judecătorul, în cazul de față, are un comportament neadecvat și, în consecință nu mai beneficiază nici de buna reputație.

Contestatorul confundă părerile subiective ale oamenilor despre o anumită persoană, fie și judecător, cu noțiunea și instituția bunei reputații existente în Legea nr. 303/2004 și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Magistrații se bucură de principiu, de o bună reputație, iar orice atingere adusă acesteia poate fi sancționată de Consiliul Superior al Magistraturii prin emiterea unei hotărâri de apărare a valorii lezate.

În cauză, s-a adus la cunoștință personalului instanței faptul că organul de conducere al instanței a sesizat Comisia medicală din cadrul Ministerului Justiției pentru efectuarea unui control psihic al judecătorului.

Potrivit art. 29 alin. (9) din Regulamentul instanțelor judecătorești, hotărârile Colegiului de conducere se aduc la cunoștință numai celor interesați, de unde rezultă că s-a încălcat și principiul confidențialității, informațiilor și hotărârilor.

În continuarea acelorași argumente se constată că numai existența unei suspiciuni că judecătorul ar avea o boală psihică este de natură să conducă la pierderea reputației acestuia, care, chiar și în ipoteza infirmării sesizării, poate fi cu greu refăcută în opinia publicului sau colegilor.

Față de acestea, Înalta Curte reține că intimatul a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente, când a admis cererea de apărare a reputației petentei, urmând a se respinge contestația formulată de Tribunalul Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de Tribunalul Bihor împotriva Hotărârea nr. 506 din 26 aprilie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2016.