ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6047/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6047/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 641 din 28 aprilie 2009

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei dovezii calității

de reprezentant a dl. I.D. și a anulat cererea de chemare în judecată formulată

de reclamanții Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic și Sportiv Român,

în contradictoriu cu pârâții SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL și SC M.P.P. SA, pentru

lipsa dovezii calității de reprezentant.

De asemenea, tribunalul

a respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție formulate de SC

Q.A.B. SRL, în contradictoriu cu chemata în garanție SC C.I. SRL.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, sub nr. 29716/3/2008, la data de 05 august 2008, reclamanții

Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic și Sportiv Român au solicitat,

în temeiul art. 35 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile

geografice și art. 998-999 C. civ., în contradictoriu cu pârâții SC C.I. SRL, SC

Q.A.B. SRL, SC M.P.P. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea

pârâtelor să se abțină de la orice acte sau fapte de natură a aduce atingere dreptului

de proprietate industrială al reclamanților asupra Mărcilor Olimpice, în special

prin producerea, promovarea și difuzarea pe canalele media a concursului intitulat

„Olimpiada O.O.” și a spoturilor de promovare a acestuia, precum și a oricărui alt

produs; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, evaluate provizoriu la suma

de 18.000 RON, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului de proprietate

industrială asupra Mărcilor Olimpice, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor

de judecată.

Pârâta SC C.I. SRL a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate

de cele două reclamante, ca neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

de judecată.

Și pârâta SC Q.A.B.

SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală

activă a Comitetului Olimpic și Sportiv Român, absența dovezilor privind calitatea

Comitetului Internațional Olimpic de titular al dreptului de proprietate exclusivă

asupra Jocurilor Olimpice și asupra mărcilor la care face referire prin cererea

de chemare în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea primul capăt din cererea

de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, având în vedere încetarea campaniei

„Olimpiada O.O.” încă din data de 30 august 2008, precum și faptul că societatea

pârâtă nu a produs, promovat și difuzat, pe canalele media, concursul intitulat

„Olimpiada O.O.”

Pârâta SC Q.A.B. SRL,

de asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a SC C.I. SRL, pentru cererile

și pretențiile financiare formulate împotriva sa prin cererea de chemare în judecată;

pârâta s-a prevalat de garanțiile care rezultă din art. 1 al actului adițional la

contractul de publicitate din 02 februarie 2007, invocând și temeiul procesual al

cererii, respectiv prevederile art. 60-63 C. proc. civ.; în consecință, a solicitat

obligarea Agenției să acopere orice pretenție financiară sau cerere de despăgubiri

formulate în Dosarul nr. 29716/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, de

către Comitetul Olimpic Internațional și/sau Comitetul Olimpic și Sportiv Român,

ca urmare a desfășurării campaniei publicitare „Olimpiada O.O.”

La termenul din 24

februarie 2009, pârâtele SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL și SC M.P.P. SA au invocat și

susținut excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant față de reclamantele

Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic și Sportiv Român, lipsa calității

de reprezentant a Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional

Olimpic, lipsa calității procesuale active a reclamantelor în formularea acțiunii.

Tribunalul a stabilit

ordinea de soluționare a excepțiilor, apreciind că prioritară este excepția lipsei

dovezii calității de reprezentant a d-lui I.D., semnatarul cererii de chemare în

judecată, excepție apreciată ca întemeiată, potrivit celor ce urmează:

Din înscrisurile depuse

la dosar - declarațiile date de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin Secretarul

General I.D., și Comitetul Internațional Olimpic, prin același Secretar General,

cu mențiunea că Comitetul Internațional Olimpic este reprezentat de Comitetul

Olimpic și Sportiv Român, declarații prin care au fost ratificate toate actele de

procedură (și cererea de chemare în judecată) redactate și semnate de SCA M.A.,

în numele și pentru reclamante, s-a constatat că persoana care a împuternicit societatea

de avocatură și a semnat contractul de asistență juridică în prezenta cauză este

Secretarul General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român - dl. I.D.

Reclamantele au arătat

că probele administrate atestă calitatea de reprezentant a Secretarului General.

Astfel, s-au invocat prevederile

art. 20

1

alin. (1) din Legea nr. 69/2000, susținându-se că reclamantul

Comitetul Olimpic și Sportiv Român este o asociație de interes național care se

organizează și funcționează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate

cu prevederile Cartei Olimpice.

Conform dispozițiilor

art. 6.12.1 din Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Secretarul

General este conducătorul administrației Comitetului Olimpic și Sportiv Român, calitate

în care reprezintă Comitetul Olimpic și Sportiv Român în relațiile cu terții și

îndeplinește rolul și funcțiile administratorului, în cazul societăților comerciale.

La data de 15 noiembrie

2004, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român a votat în unanimitate

numirea în funcția de Secretar General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român a

d-lui. I.D.; în dovedirea acestor susțineri sale, reclamantele au depus copie certificată

a Statutului Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Verificând prevederile

statutare ale Comitetului Olimpic și Sportiv Român, tribunalul a constatat că potrivit

dispozițiilor art. 6.13, pct. 1 și 2 din Statut, Secretarul General al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român este conducătorul administrației Comitetului Olimpic

și Sportiv Român și urmărește aplicarea hotărârilor Adunării Generale, ale Comitetului

Executiv și ale Consiliului Director. El are drept de vot în Comitetul Executiv

și asistă la ședințele Consiliului Director, fără a avea drept de vot.

Același statut, prevede

în Capitolul 6 că organele de conducere și control ale Comitetului Olimpic și

Sportiv Român sunt Adunarea Generală, Comitetul Executiv, Consiliul Director și

Comisia de Cenzori.

Comitetul Executiv al

Comitetului Olimpic și Sportiv Român este organul care, potrivit disp. art. 6.9.3.1

încheie acte juridice în numele și pe seama Comitetului Olimpic și Sportiv

Român, cu semnătura președintelui și/sau a secretarului general.

Prin urmare, prima instanță

a reținut că astfel cum Statutului Comitetului Olimpic și Sportiv Român prevede

calitate de reprezentant în relațiile cu terții și îndreptățit să reprezinte Comitetul

Olimpic și Sportiv Român în actele juridice încheiate, inclusiv pentru reprezentare

în instanță o are Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, iar

nu Secretarul General, astfel cum susțin reclamantele.

Totodată, s-a apreciat

că atestarea Comitetului Executiv, în calitate de reprezentant legal al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român, în relațiile cu terții se poate face prin semnătura Secretarului

General, însă nu acoperă lipsa reprezentării în prezenta cauză în persoana d-lui.

I.D., având în vedere că nu s-a făcut dovada unei hotărâri a Comitetului Executiv

cu privire la promovarea prezentei acțiuni în justiție, în condițiile în care reclamantele

au afirmat numai dreptul de reprezentare ca atribut al Secretarului General.

Având în vedere aceste

argumente, tribunalul a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant

a semnatarului cererii de chemare în judecată, anulând, în consecință, cererea de

chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamantele Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic

și Sportiv Român, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeincie; s-a susținut

că în mod greșit cererea de chemare în judecată a fost soluționată pe cale de excepție.

În apel s-a administrat

proba cu noi înscrisuri, în completarea probelor de la prima instanță.

Prin decizia civilă

nr.

293A

din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile

lipsei calității de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și

Sportiv Român; a d-lui. H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic și a Comitetului

Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic; a fost admis

apelul formulat de ambele reclamante, dispunându-se desființarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.

Pentru a decide în acest

sens, Curtea de apel a constatat că la

dosar apel se regăsește extrasul din hotărârile

Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român adoptate în ședința

din 08 septembrie 2009 prin care, cu unanimitate de voturi, s-a aprobat mandatarea

Secretarului General I.D. în vederea reprezentării instituției în procesul de protecție

a mărcilor olimpice în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.” lansată de compania

P.; din același înscris instanța de apel a reținut mențiunea confirmării tuturor

actelor efectuate până la acea dată de către I.D. în procesul menționat.

De asemenea, la termenul

din 19 octombrie 2010 s-a depus la dosar traducerea legalizată a declarației notariale

prin care dl. H.S., Director al Departamentului Juridic al Comitetului Internațional

Olimpic a ratificat toate actele de procedură, precum și cererea de chemare în judecată,

motivele de apel și orice alte cereri redactate, semnate, depus și susținute în

fața Tribunalului și a Curții de Apel București de către SCA M.A. în cauza de față.

Apreciind asupra ordinii

în care excepțiile urmează a fi analizate, Curtea de apel a reținut că urmează a

fi analizată cu prioritate excepția lipsei de reprezentant a d-lui. I.D. pentru

Comitetul Olimpic și Sportiv Român în declararea căii de atac a apelului.

Instanța de apel, în analiza

acestei excepții, a reținut că prin actul de ratificare depus la dosar la data de

02 martie 2010, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român a ratificat

actele deja îndeplinite de către Secretarul General I.D. în prezenta cauză, având

ca obiect mărcile olimpice.

Prin urmare, chiar dacă

nu se poate reține temeinicia susținerilor din cuprinsul motivelor de apel în sensul

că însuși Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român reprezintă dovada calității

de reprezentant al acestuia în numele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, calitatea

de reprezentant în prezenta cauză este probată prin înscrisul depus la dosar din

care reiese ratificarea tuturor actelor de procedură îndeplinite anterior.

Totodată, Curtea de apel

a apreciat că în lipsa acestui act de împuternicire și de ratificare a actelor anterior

efectuate nu se putea reține că mandatarea rezultă din prevederile generale ale

Statutului, prevederi care permit doar concluzia cu privire la existența unor atribuții

de reprezentare în persoana Secretarului General. Astfel, prevederile statutare

reglementează posibilitatea recunoașterii unor astfel de atribuții însă, existența

în concret a atribuțiilor de reprezentare poate fi stabilită numai prin intermediul

unei împuterniciri exprese date de către Comitetul Executiv al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român.

În consecință, a fost

respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic

și Sportiv Român, reținându-se că apelul a fost declarat în mod legal prin reprezentant.

Privitor la excepția lipsei

calității de reprezentant a domnului H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic,

instanța de apel a reținut că excepția este motivată prin referirea la prevederile

art. 20 pct. 2 ale Cartei Olimpice în cuprinsul căreia se stipulează că „Președintele

reprezintă Comitetul Internațional Olimpic și îi conduce toate activitățile”.

Din această prevedere

cu caracter general nu se poate concluziona însă că președintele este singura persoană

în măsură să reprezinte Comitetul Internațional Olimpic, inclusiv în problemele

judiciare, astfel că, s-a apreciat că singură, această dispoziție din Cartă nu este

de natură să dovedească lipsa calității de reprezentant a d-lui. H.S., care, în

calitatea sa de director al Departamentului Juridic, supervizează toate problemele

de natură judiciară în care Comitetul este implicat.

Mai mult, autorii excepției

nu au indicat care ar fi rațiunile pentru care ar fi exclusă posibilitatea delegării

de atribuții de către Președintele Comitetului Internațional Olimpic, delegare

în temeiul căreia și alte persoane aflate în funcții de execuție în cadrul Comitetului

Internațional Olimpic ar putea reprezenta această instituție.

Drept urmare, s-a respins

ca neîntemeiată și excepția lipsei calității de reprezentant al Comitetului Internațional

Olimpic de către dl. H.S.

Referitor la excepția

lipsei calității de reprezentant a Comitetului Internațional Olimpic de către Comitetul

Olimpic și Sportiv Român, instanța de apel a reținut că în valorificarea prevederilor

Regulilor 7-14 din Carta Olimpică, în primul paragraf al declarației notariale dată

de către dl. H.S. se ratifică actele efectuate în speță de către Comitetul Olimpic

și Sportiv Român, prin reprezentantul său legal, inclusiv în calitate de reprezentant

al Comitetului Internațional Olimpic.

Și această din urmă excepție

a fost găsită neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Analizând apoi fondul

apelului, Curtea de apel a reținut că este valabil același raționament avut în vedere

la momentul soluționării excepției lipsei calității de reprezentant în persoana

d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român și, drept urmare, constatând

că prin decizia luată de Comitetul Executiv al acestei instituții la data de 08

septembrie 2009 au fost însușite de către aceasta toate actele procedurale efectuate

în speță în numele său, a rezultat că soluția primei instanțe nu se mai justifică

față de dovezile noi administrate în apel.

În consecință, s-a făcut

alicarea dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., desființându-se sentința

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În termen legal, împotriva

acestei decizii au formulat recurs toate cele trei pârâte.

C.I. SRL, prin motivele sale de recurs, s-a prevalat de dispozițiile art. 304

pct. 7 și 8 C. proc. civ.

a) În dezvoltarea criticilor

sale a învederat că instanța de apel a respins în mod greșit excepția lipsei calității

de reprezentant al d-lui. H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic.

Astfel, potrivit înscrisului

depus la dosarul cauzei de apelanta Comitetului Internațional Olimpic la termenul

de judecată din data de 19 octombrie 2010, dl. H.S. face parte din Departamentul

Juridic al Comitetului Internațional Olimpic și nu este Președintele acestei

entități.

Recurenta susține că la

ultimul termen de judecată în apel a depus la dosarul cauzei Carta Olimpică care

reprezintă Statutul de funcționare al Comitetului Internațional Olimpic, iar

potrivit art. 20.2 din Carta Olimpică, „Președintele reprezintă Comitetul

Internațional Olimpic și îi conduce toate activitățile”; de asemenea, în susținerea

acelaiași excepții a depus și un extras de pe site-ul Comitetului

Internațional Olimpic din care rezultă că Președintele Comitetului

Internațional Olimpic este dl. J.R. Ca atare, persoana care are calitatea de

reprezentant al Comitetului Internațional Olimpic este dl. J.R. și nu dl. H.S.

care face parte din personalul administrativ al Comitetului Internațional

Olimpic, caz în care în mod greșit a apreciat instanța de apel că din prevederea

statutară invocată, nu ar rezulta ca Președintele este singura persoană în măsură

să reprezinte Comitetul Internațional Olimpic.

În aprecierea recurentei

faptul că dl. H.S. este Directorul Departamentului Juridic, fapt care rezultă, de

altfel, doar din declarația acestuia, nu presupune în mod automat că are calitatea

de a reprezenta Comitetul Internațional Olimpic în fața instanțelor de judecată

și de a mandata avocați care să reprezinte în instanță entitatea.

Aceeași recurentă critică

și imputarea pe care instanța de apel i-a făcut-o în sensul neindicării rațiunilor

pentru care Președintele Comitetului Internațional Olimpic nu ar putea delega

anumite atribuții către alte persoane, cum ar fi directorul Departamentului Juridic.

În calitate de parte care

a invocat excepția lipsei calității de reprezentat, recurenta arată că a făcut dovada

cu privire la persoana care, potrivit Statutului Comitetului Internațional

Olimpic, reprezintă entitatea în relațiile cu terții. Or, reclamantul Comitetul

Internațional Olimpic este cel care a susținut că poate fi reprezentat de H.S.,

ceea ce trebuia să probeze, însă, singura dovada prezentată este o simpla declarație

a acestuia, ceea ce nu poate fi primit de instanță ca dovadă contrară.

Pentru ca instanța să

retină existența unei delegări a atribuțiilor președintelui către Directorul Departamentului

Juridic, ar fi trebuit ca la dosar să există o probă administrată în acest sens

de partea care a formulat o astfel de apărare, ceea ce nu s-a întâmplat.

b) Recurenta arată că

instanța de apel a respins în mod greșit și excepția lipsei calității de reprezentant

al d-lui. I.D. pentru Comitetul Internațional Olimpic; în soluționarea acestei excepții,

Curtea de apel și-a fundamentat soluția pe calitatea de reprezentant a d-lui. I.D.

pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin raportare la extrasul din hotărârea

Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din 08

septembrie 2009.

Potrivit acestui extras,

dl. I.D. era mandatat să reprezinte Comitetul Olimpic și Sportiv Român în procesul

de protecție a mărcii în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.”; or, obiectul

prezentei cauze nu se referă doar la marca Comitetului Olimpic și Sportiv

Român.

Recurenta învederează

că așa numita împuternicire nu respectă cerințele art. 67 și 68 C. proc. civ., în

sensul că nu identifică în mod concret cauza, nefiind o procură specială, iar din

formularea mandatului nu rezultă cu claritate obiectul cauzei de față.

c) Instanța de apel a

respins în mod greșit excepția lipsei calității de reprezentant al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic.

În fața Curții de apel,

reclamantele au susținut că Comitetul Inernațional Olimpic este reprezentat

de Comitetului Olimpic și Sportiv Român care, la rândul său, este reprezentat

de Secretarul General I.D.; iar în susținerea acestei afirmații, apelantele au invocat

dispozițiile art. 1.2 din textul de aplicare pentru Regulile 7-14 din Carta Olimpică

și art. 20

1

alin. (4) din Legea nr. 69/2000.

În opinia recurentei,

aceste argumente sunt nefondate întrucât dl. I.D. nu are calitatea de reprezentant

al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru motivele deja arătate și, prin

urmare, I.D. nu poate angaja prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român nici pe

Comitetul Internațional Olimpic.

Pe de altă parte, nici

Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu este reprezentantul Comitetului Internațional

Olimpic, în lipsa unui mandat acordat în mod expres în acest sens, sens în care

citează prevederile art. 20

1

alin. (4) din Legea nr. 69/2000 potrivit

cărora, între altele, se indică ce drepturi de folosire a însemnelor și simbolurilor

olimpice există în patrimoniul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, ceea ce

nu conferă ope legis în patrimoniul Comitetului Olimpic și Sportiv Român vreun

drept de reprezentare a Comitetului Internațional Olimpic în fata instanțelor

române; de asemenea, recurenta indică și dispozițiile art. 5 alin. (1) din H.G.

nr. 124/1991 potrivit cu care „Comitetul Olimpic Român stabilește și dezvoltă relații

cu Comitetul Internațional Olimpic”; în plus, nici Carta Olimpică nu prevede un

asemenea drept de reprezentare, sens în care face referire la art. 1.3 din textul

de aplicare pentru Regulile nr. 7-14.

În baza acestor texte,

recurenta conchide că Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu reprezintă Comitetul

Internațional Olimpic, ci doar relaționează cu Comitetul

Internațional Olimpic, neexistând o reprezentare în baza legii între cele două

entități.

Cum mandatul nu poate

fi prezumat, iar de la dosarul cauzei lipsește o astfel de dovadă în acest sens

rezultă că Comitetul Internațional Olimpic nu poate fi reprezentat în fața

instanțelor din România prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român.

În sensul prevederilor

art. 1.3 din Carta Olimpică, recurenta învederează că Comitetul Olimpic și

Sportiv Român trebuia să facă dovada calității sale de Comitet Național Olimpic

recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic potrivit art. 2 din textul de

aplicare pentru Regula nr. 3, precum și dovada instrucțiunilor primite de la Comitetul

Internațional Olimpic.

În concluzie, având în

vedere inexistența unui drept de reprezentare a Comitetului Internațional

Olimpic de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român în baza Legii nr. 69/2000 și

în baza Cartei Olimpice, și în absența oricărui mandat convențional, recurenta solicită

instanței să constate lipsa calității de reprezentant al Comitetului Olimpic și

Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic.

SC Q.A.B. SRL a fost fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta învederează

că decizia recurată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri

eronate a probatoriului administrat, în consecință fiind pronunțată cu greșita aplicare

a legii.

a) Netemeinicia deciziei

sub aspectul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a d-lui. I.D.

pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român.

Recurenta arată că astfel

cum rezultă din încheierea de ședința din 30 martie 2010, a solicitat instanței

de apel, în aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc. civ., să pună în vedere apărătorului

apelantei Comitetul Olimpic și Sportiv Român să prezinte originalul extrasului hotărârea

Comitetului Executiv adoptate în 08 septembrie 2009, întrucât la dosar apel se regăsește

doar un extras din aceasta, cerere pe care a argumentat-o.

Prin încheierea din 30

martie 2010, instanța de apel a încuviințat proba solicitată și a pus în vedere

apelantului Comitetul Olimpic și Sportiv Român să depună copii ale hotărârii Comitetului

Executiv din 08 septembrie 2009 și procesele-verbale, precum și să prezinte originalele

acestor înscrisuri, însă, apelanta Comitetul Olimpic și Sportiv Român a refuzat

să respecte întocmai dispozițiile instanței, astfel că, la termenul din 25 mai 2010

nu a depus cele solicitate de instanță, ci doar un nou înscris, intitulat hotărâri

ale Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român adoptate la ședința

din data de 08 septembrie 2009 ce se regăsește la dosarul de apel.

Or, instanța de apel era

ținută să constate că refuzul prezentării originalelor puse în vedere se sancționează

cu înlăturarea înscrisului respectiv (depus în copie) din materialul probator al

cauzei, sens în care prevede în mod expres art. 139 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit

acestui nou înscris, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român

nu a ratificat „toate actele efectuate până în prezent de dl. I.D. în procesul sus-menționat”,

așa cum rezultă din simpla lectură a art. 3 al hotărârii din 08 septembrie 2009.

În opinia recurentei,

în condițiile în care hotărârea depusă la dosarul de apel nu a îndeplinit condițiile

pentru a putea fi administrată ca probă, fiind înlocuită de către Comitetul

Olimpic și Sportiv Român prin hotărârea depusă la dosar, rezultă că instanța de

apel nu deținea niciun element de fapt sau de drept pentru a putea motiva ratificarea

actelor de procedură efectuate anterior în numele Comitetului Olimpic și Sportiv

Român.

Instanța de apel nu a

sancționat neîndeplinirea obligației procesuale de către apelantă și nici nu a motivat

inadvertențele dintre cele două înscrisuri.

b) Netemenicia deciziei

recurate în raport cu modul de adoptare de către Comitetul Executiv a Comitetului

Olimpic și Sportiv Român a hotărârii din 08 septembrie 2009.

Recurenta susține că instanța

de apel a ignorat dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și juridice, în baza căruia, persoana juridică își

exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, în limitele

puterilor conferite.

Contrar argumentelor care

i-au fost prezentate, instanța de apel nu a observat că, în conformitate cu modul

de înființare, Comitetul Olimpic și Sportiv Român se înscrie între asociațiile

care intră sub incidența O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, care

prin art. 20 stabilește organele asociației; în continuare, recurenta analizează

dispoziții legale ale acestui act normativ prin care tinde să demonstreze nelegalitatea

adoptării hotărârii din 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român, organ necompetent față de prevederile O.U.G. nr.

26/2000, întrucât o astfel de decizie trebuia adoptată de Comitetul Director.

Prin urmare, acest drept

de reprezentare a fost acordat Președintelui Comitetului Olimpic și Sportiv

Român de către Adunarea generală a asociației, prin statut, astfel încât, Comitetul

Executiv nu avea calitatea și competența de a-i acorda d-lui. I.D. dreptul de reprezentare

al Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Pe de altă parte, chiar

dacă ar fi valid, mandatul de reprezentare acordat d-lui. I.D., este strict limitat

la „procesul de protecție a mărcilor olimpice în campania publicitară «Olimpiada

O.O.» lansată de către compania P.”

Contrar înscrisului care

i-a fost prezentat, instanța de apel nu a observat că mandatul d-lui I.D., acordat

în 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv este un mandat special, conform

art. 1535 C. civ., având un caracter restrâns, conform art. 68 alin. (3) C.

proc. civ.

Prin acesta nu se ratifică

actele efectuate de către dl. I.D. până în 08 septembrie 2009, în mod esențial cererea

de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București în 5 august

2008, precum și cererea de apel înregistrată pe rolul Curții de Apel București în

25 august 2009.

c) Netemeinicia deciziei

în raport cu adresa din 01 martie 2010 semnată de către I.D. în calitate de Secretar

General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Recurenta arată că instanța

de apel nu a sesizat că această adresa a fost emisă de către dl. I.D., care nu are

calitatea de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, deoarece conform

art. 6.12.3 lit. a) din Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, doar Președintele

Comitetului Olimpic și Sportiv Român reprezintă asociația în relațiile cu terții.

În dezacord cu argumentele

care i-au fost prezentate, instanța de apel nu a observat că, prin adresa din 01

martie 2010, raportată la conținutul hotărârii adoptată la 08 septembrie 2009 de

către Comitetul Executiv - organ inexistent și necompetent - dl. I.D. confirmă și

ratifică în exces, depășind în mod evident limitele mandatului primit.

d) Netemeinicia decizie

sub aspectul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a H.S. pentru

Comitetul Internațional Olimpic.

Cu privire la această

excepție, recurenta arată că la termenul din 19 octombrie 2010, apelanta, prin apărător,

a depus în combaterea acesteia înscrisul intitulat affidavit, în baza căruia, sub

propria semnătura, H.S. a ratificat măsurile întreprinse de către SCA M.A. în prezenta

cauză.

Ca urmare a argumentelor

prezentate de pârâta SC Q.A.B. SRL, în aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc.

civ., la același termen, instanța de apel a dispus ca SCA M.A. să prezinte delegația

de reprezentare și originalele contractului de asistență juridică și a înscrisului

intitulat affidavit (declarație).

Contrar solicitărilor

instanței, la termenul următor, apelanta, prin avocat, a prezentat un nou înscris

în original, denumit affidavit (declarație) prin care, sub propriile semnături,

U.L. și H.S., au ratificat măsurile întreprinse în prezenta cauza de către Comitetul

Olimpic și Sportiv Român și SCA M.A.

Acest nou înscris atrăgea

obligația în sarcina apelantelor de a face dovada mandatului pe care cei doi declaranți

l-au primit din partea Comitetului Internațional Olimpic, verificare pe care instanța

de apel nu a făcut-o, astfel încât nu a fost analizat temeiul în baza căruia cei

doi pretinși reprezentanți au acționat ori a dispozițiilor statutare cele permiteau

să semneze în numele Comitetului Internațional Olimpic; din acest punct de vedere,

s-a reținut în mod superficial ca fiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Carta

Olimpică, deși recurenta a negat posibilitatea ca Președintele Comitetului Internațional

Olimpic să își delege, în tot sau în parte, atribuțiile de reprezentare și conducere.

e) Netemeinicia deciziei

sub aspectul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a Comitetului

Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic.

Recurenta susține că instanța

de apel a procedat în mod greșit la respingerea excepției lipsei calității de reprezentant

al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic,

făcând o simplă trimitere la Regulile nr. 7-14 din Carta Olimpică, texte indicate

de către dl. H.S. în declarația sa, fără să observe absența temeiului în baza căruia

H.S. și U.L. au semnat înscrisul intitulat înscrisul din dosarul de apel.

În plus, Comitetul Internațional

Olimpic nu putea ratifica actele efectuate de Comitetul Olimpic și Sportiv

Român, în condițiile în care prin hotărârile Comitetului Executiv nu s-au ratificat

actele efectuate de către dl. I.D., situație în care inexistența autorizării d-lui

I.D. nu poate fi acoperită prin ratificarea emisă de către Comitetul Internațional

și Olimpic prin înscrisul declarația de la dosarul de apel.

f) Netemeinicia deciziei

sub aspectul modului de soluționare a fondului apelului.

Recurenta arată că prin

decizia atacată instanța de apel a procedat la o greșită analiză a fondului apelului,

deoarece a avut în vedere faptul că actele procedurale efectuate de către dl. I.D.

au fost însușite de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român prin hotărârile adoptate

de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, în baza înscrisurlui depus la dosarul

de apel.

Or, așa cum deja s-a arătat,

astfel cum prevede art. 139 alin. (1) C. proc. civ., copia hotărârii adoptate de

Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, nu are valoare de probă întrucât, la dosarul

de apel a fost depusă, prin voința exclusivă a apelantei, varianta finală a hotărârilor

adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, înscris pe care instanța de

apel trebuia să își fundamenteze decizia.

Din cuprinsul art. 3 al

hotărârilor adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, rezultă fără echivoc,

că dl. I.D. nu a avut mandatul Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru promovarea

cererii de chemare în judecată, care a fost înregistrată nelegal pe rolul Tribunalului

București în 25 august 2008 și a cererii de apel, care a fost înregistrată nelegal

pe rolul Curții de Apel București în 25 august 2009; nu au fost ratificate actele

efectuate de către dl. I.D. în „procesul de protecție a mărcilor olimpice în cadrul

campaniei publicitare „Olimpiada O.O.” lansată de compania P.

Față de cele anterior

prezentate, recurenta conchide că raționamentul instanței de apel privind existența

calității de reprezentant al d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv

Român, este greșit, astfel că, și fondul apelului a fost soluționat nelegal.

pârâta SC M.P.P. SA se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

a) Și această recurentă-pârâtă

reia critica formulată de pârâta SC Q.A.B. SRL cu privire la nelegala respingere

a excepției lipsei calității de reprezentant a d-lui. H.S. pentru Comitetul Internațional

Olimpic, susținând aceleași argumente ca cele prezentate mai sus.

Totodată, se arată că

excepția invocată de SC C.I. SRL, susținută de toate intimatele, a privit ambii

semnatari ai declarației (H.S. și U.L.).

b) De asemenea, recurenta

SC M.P.P. SA susține aceleași critici și cu privire la nelegala soluționare a excepției

lipsei calității de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și

Sportiv Român, subliniind contradicțiile ce există între înscrisurile de la dosar

apel; în plus, se conchide că cel din urmă înscris nu reprezintă o ratificare a

actelor îndeplinite de către Secretarul I.D. în această cauză în numele Comitetului

Olimpic și Sportiv Român.

c) Referitor la excepția

lipsei calității de reprezentant a Comitetului Olimpic și Sportiv Român, fata de

Comitetul Internațional Olimpic, recurenta solictă instanței de recurs a constata

că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul reprezentării Comitetului

Internațional Olimpic de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român, întrucât, declarația

semnată de dl. H.S., în calitate de Director al Departamentului Juridic nu echivalează

cu un mandat dat de Comitetul Internațional Olimpic pentru Comitetul Olimpic și

Sportiv Român.

În plus, în declarația

semnată de dl. I.D. - Secretar General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român -

depusă la tribunal - se menționează că Comitetul Internațional Olimpic este

reprezentat prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român, însă la dosarul cauzei nu există

nicio dovadă că Comitetul Internațional Olimpic a împuternicit Comitetul

Olimpic și Sportiv Român pentru a semna, prin secretarul său general I.D., contractul

de asistență cu SCA M.A., acțiunea și apelul.

Or, așa cum s-a arătat,

Secretarul General I.D. nu are calitatea de reprezentant legal al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român.

Recurenta mai arată că

faptul că fiecare Comitet Național Olimpic - cum este și Comitetul Olimpic și

Sportiv Român - răspunde față de Comitetul Internațional Olimpic pentru respectarea

oricărei utilizări a proprietăților olimpice nu echivalează cu un mandat acordat

Comitetului Olimpic și Sportiv Român de către Comitetului Internațional Olimpic

pentru acest dosar.

Chiar dacă, potrivit

art. 20 alin. (4) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, persoanele

fizice sau juridice de pe teritoriul României nu pot folosi însemnele Comitetului

Internațional Olimpic, însemnele și emblema Comitetului Olimpic Român și alte drepturi

de proprietate intelectuală olimpice decât cu acordul Comitetului Olimpic Român,

nu înseamnă că Comitetul Internațional Olimpic a mandatat Comitetul Olimpic și

Sportiv Român pentru a fi reprezentat în această cauză pentru susținerea acțiunii

și apelului, ori pentru angajarea SCA M.A.

În opinia recurentei,

nici declarația semnata de dl. H.S. nu constituie un mandat de reprezentare Comitetului

Olimpic și Sportiv Român de către Comitetul Internațional Olimpic, întrucât

acasta se referă la SCA M.A. și este semnata de persoane care nu au calitatea de

reprezentanți ai Comitetului Internațional Olimpic.

d) Într-o ultimă critică,

recurenta învederează că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția

lipsei calității de reprezentant a SCA M.A. față de Comitetul

Internațional Olimpic, excepție invocată de apărătorul intimatei-pârâte SC

C.I. SRL la data de 16 noiembrie 2010, fiind susținută de toți ceilalți intimați-pârâți.

În justificarea acestei

excepții, s-a arătat că desemnarea SCA M.A. nu se putea face decât în baza unui

contract de asistență juridică încheiat cu Comitetul Internațional Olimpic, reprezentată

legal de Președintele J.R.; or, apărătorul Comitetului Internațional

Olimpic nu a făcut dovada că are mandat din partea acestui comitet.

Așa fiind, recurenta arată

că instanța de apel a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât,

în privința excepției menționate nu a indicat motivele de fapt și de drept care

i-au format convingerea asupra acesteia și nici nu a menționat această excepție

în dispozitivul deciziei.

Intimații-reclamanți la

31 martie 2012 (data poștei) au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând

respingerea ca nefondate a celor trei recursuri; la întâmpinare au fost anexate

înscrisuri – contractul de asistență juridică dintre SCA M.A. din 20 octombrie 2010

și Comitetul Internațional Olimpic prin U.L. și H.S.; încheierea din camera de consiliu

de la data de 03 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București prin

care s-a luat act de modificarea Statutului Comitetului Olimpic Român și de modificare

a denumirii acestuia din Comitetul Olimpic Român în Comitetul Sportiv și Olimpic

Român.

La termenul de judecată

din 06 aprilie 2012, Înalta Curte a încuviințat cererea recurentelor în sensul prezentării,

pentru atestarea conformității în temeiul art. 139 C. proc. civ., a originalului

procesului-verbal încheiat de Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv

Român din ședința de la data de 08 septembrie 2009; la același termen de judecată,

apărătorul prezent al intimaților-reclamanți a învederat instanței că înțelege să

renunțe la înscrisul depus la dosar apel și ca va depune originalele solicitate,

precum și alte înscrisuri utile soluționării cauzei; un asemenea proces-verbal a

fost depus la dosar recurs, precum și alte procese-verbale ale ședințelor Comitetului

Executiv de la date ulterioare (2010) celei solicitate.

Recurenta-pârâtă SC

M.P.P. SA a depus, în susținerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant

a SCA M.A. pentru Comitetul Internațional Olimpic, dovada că semnătura d-lui U.L.

a fost radiată din Registrul Comerțului din Cantonul Vaud, radiere ce figurează

în Registrul Jurnal din 03 mai 2011 al acestui Registru al Comerțului.

Recurenta-pârâtă SC

C.I. SRL a invocat, prin notele de ședință depuse la dosar recurs: excepția lipsei

calității de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român în

etapa recursului, prezentând, în esență, aceleași argumente ca cele din motivele

de recurs, în susținerea acesteia, cu precizarea semnificației renunțării la înscrisul

de la dosar fond; totodată, s-a invocat și excepția lipsei (dovezii) calității de

reprezentant al SCA M.A. pentru Comitetul Internațional Olimpic, reluând și din

acest punct de vedere argumentele din motivele de recurs, dar, prezentând-o ca o

excepție distinctă de cea anterioară, excepția lipsei calității de reprezentant

a SCA M.A. pentru Comitetul Internațional Olimpic în cadrul căii de atac a recursului;

s-au invocat argumente privind efectele contractului de asistență juridică din

20 octombrie 2010 care nu privește și dreptul de reprezentare în fața Înaltei Curți

de Casație și Justiție, contract care, din nou, nu este semnat de Președintele Comitetului

Internațional Olimpic J.R. conform art. 20.2 din Carta Olimpică, ci de către U.L.

și H.S.

În combaterea celei din

urmă excepții, reprezentantul intimaților-reclamanți a depus la dosar copia contractului

de asistență juridică din 30 martie 2012 încheiat cu Comitetul Internațional

Olimpic prin H.S. (Director al Departamentului Juridic) și C.K. (Director General).

Înalta Curte constată

că excepțiile invocate de recurenta pârâtă prin notele de ședință de la dosar recurs

sunt, în realitate, în număr de două: a) cea privind lipsa dovezii calității de

reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român (care, fiind întemeiată

pe aceleași argumente precum cele din motivele de recurs, nu va putea fi soluționată

ca o excepție de procedură privind calea de atac, fără ca Înalta Curte să se antepronunțe

asupra unora dintre criticile formulate prin cele trei recursuri, de vreme ce aceasta

este una dintre disputele majore ale procesului); și b) excepția lipsei calității

dovezii de reprezentant a SCA M.A. pentru Comitetul Internațional Olimpic, în fața

Înaltei Curți.

Ambele excepții sunt nefondate

(prima pentru motivele ce vor fi ulterior dezvoltate întrucât analiza ei presupune

evaluarea unor critici din motivele de recurs), iar cea de-a doua privind chestiunea

reprezentării Comitetului Internațional Olimpic în fața instanței de recurs, pe

baza constatării împuternicirii avocațiale depuse la dosar recurs, coroborată cu

copia contractului de asistență juridică a acestui dosar, încheiat între societatea

de avocatură menționată și Comitetul Internațional Olimpic, prin H.S. (Director

al Departamentului Juridic) și C.K. (Director General), cel din urmă fiind atestat,

ca și dl. H.S., cu drept de semnătură colectivă în doi pentru Comitetul

Internațional Olimpic, potrivit extrasului de pe site-ul Registrului Comerțului

din Vaud, Elveția, depus la dosar de recurenta pârâtă SC M.P.P. SA pentru termenul

din 01 iunie 2012, pentru a dovedi radierea din Registru a d-lui U.L.

Totodată, Înalta Curte

are în vedere și dispozițiile dispozițiile art. 126 alin. (1) și art. 131 alin.

(1) din Statutul privind exercitarea profesiei de avocat din 25 septembrie 2004.

Astfel, art.

131 din Statut dispune:

„Contractul de asistență juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe

care clientul le conferă avocatului.

În baza acestuia, avocatul

se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei

nr. 2 la prezentul statut.”

Față de cele arătate,

reiese că, din punct de vedere al rigorilor procedurale presupuse de dovedirea calității

de reprezentan[din perspectiva art. 68 alin. (1) C. proc. civ.], este suficientă

depunerea la dosar a împuternicirii avocațiale (atunci când procura este acordată

unui avocat, ea fiind o procură ad litem, sub semnătură certificată), ceea ce reprezintă

față de terți dovada raportului juridic de reprezentare judiciară.

În plus, art. 31

alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, prevede: „Pentru activitățile prevăzute

expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă

un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată

sau în formă autentică, acte de conservare, administrare, sau dispoziție în numele

și pe seama clientului.”

Așadar, pentru dovedirea

dreptului de reprezentare a Comitetului Internațional Olimpic în fața Înaltei Curți,

se constată a fi făcută dovada calității de reprezentant a

Comitetului

Internațional Olimpic

de către SCA M.A.; celelalte aspecte legate de dreptul celor două persoane semnatare

ale contractului de asistență juridică de a angaja însuși Comitetul Internațional

Olimpic, contract în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocațială, vor fi

analizate cu ocazia evaluării motivelor de recurs.

În plus, în acest context,

trebuie menționate și dispozițiile art. 56 din Convenția de la Lugano din 2007,

potrivit căruia: „N

u

se solicită nicio legalizare sau altă formalitate echivalentă în cazul documentelor

prevăzute la art. 53 sau la art. 55 alin. (2) sau în ceea ce privește documentul

de numire a unui mandatar ad litem”.

La data de 18 mai 2009,

C.E. a ratificat Convenția de la Lugano din 2007, cu efect pentru toate statele

membre (deci, și în România), cu excepția Danemarcei, iar Elveția a ratificat-o

la 20 octombrie 2010, fiind în vigoare în acest stat cu începere de la 01 ianuarie

2011 [de altfel, dispozițiile art. 56 înlocuiesc prevederile art. 49 din Convenția

de la Lugano din 1988].

Recursurile formulate

sunt fondate, pentru motivele și în limitele celor ce se vor arăta:

În primul rând, asupra

situației de fapt reținute de instanțele de fond se impun a fi făcute anumite clarificări

pentru acuratețea raționamentului juridic.

Cererea de chemare în

judecată privește apărarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor

și simbolurilor olimpice al căror titular se afirmă Comitetul Internațional Olimpic,

scop ce se intenționează a fi realizat prin promovarea unei cereri în contrafacere

și în despăgubiri (art. 35, actual, art. 36 din Legea nr. 84/1998 și art. 998 și

999 C. civ.), are doi titulari: Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic

Sportiv Român, cel din urmă neacționând în numele și pe seama primului reclamant,

cu referire la drepturile deduse judecății.

Așadar, în mod distinct,

pentru fiecare dintre reclamanți trebuia a se face dovada procurii speciale pentru

exercițiul dreptului de chemare în judecată, dată fiind distincția prevăzută de

art. 68 alin. (1) C. proc. civ. între exercițiul dreptului de chemare în judecată

și reprezentarea în judecată; exercitarea dreptului de chemare în judecată este

însă un act procesual de dispoziție, susceptibil de a fi atribuit, ca și dreptul

de reprezentare în judecată, prin intermediul unei procuri speciale ad litem.

lipsei dovezii calității de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic și

Sportiv Român.

Cum acțiunea a fost formulată

și semnată prin intermediul societății de avocatură în numele celor două reclamante

(ambele persoane juridice care acționează, în principiu, prin intermediul organelor

lor de conducere sau astfel cum reiese din statutul propriu ori dispozițiile legale

ce le reglementează activitatea), încă de la prima instanță, în soluționarea excepției

lipsei calității de reprezentant pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată,

s-a impus verificarea abilitării dl. I.D. (Secretar General al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român) de a fi reprezentant legal al Comitetului Olimpic și

Sportiv Român pentru încheierea unor acte juridice în numele și pe seama acestei

entități; consecutiv, trebuia să se constate și dacă Comitetul Olimpic și

Sportiv Român are calitatea de reprezentant legal, statutar sau convențional pe

teritoriul României al Comitetului Internațional Olimpic, pentru a fi posibilă concluzia

că Secretarul General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român poate acorda mandat

și în numele Comitetului Internațional Olimpic pentru exercițiul dreptului de chemare

în judecată, așadar, pentru încheierea contractului de asistență juridică în baza

căruia a fost emisă împuternicirea avocațială pentru ambele reclamante.

Astfel cum a rezultat

din dispozițiile art. 6 din Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, organele

sale de conducere și control sunt: Adunarea Generală, Comitetul Executiv, Consiliul

Director și Comisia de Cenzori.

În plus, astfel art. 6.9.3.1

din același Statut, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român încheie

acte juridice în numele și pe seama Comitetului Olimpic și Sportiv Român, cu semnătura

președintelui și/sau a Secretarului General.

Așadar, din punct de vedere

al persoanei juridice Comitetul Olimpic și Sportiv Român, actele juridice (precum

contractul de asistență juridică) pot fi încheiate de Comitetul Executiv, iar dacă

nu sunt perfectate de Comitetul Executiv, acest organ de conducere al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român este în măsură să acorde, în condițiile statutului, un

mandat special în același scop oricărei persoane, în principiu, deci, și secretarului

său general.

Cererea de chemare în

judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 05 august 2008,

dată la care Secretarul General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român nu deținea

un asemenea mandat.

Ulterior însă, în apel,

reclamanta Comitetul Olimpic și Sportiv Român a produs în instanță cele două înscrisuri

de la dosar, prin care s-a intenționat confirmarea (ratificarea) mandatului pentru

exercițiul dreptului de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 1546

alin. (2) C. civ. (dreptul comun în materie de mandat, în condițiile în care legea

procesuală nu dispune altfel).

Primul înscris a fost

prezentat sub forma unui extras din hotărârile Comitetului Executiv al Comitetului

Olimpic și Sportiv Român, adoptate în ședința din 08 septembrie 2009, pe când cel

de la dosar apel, astfel cum recurentele au susținut prin motivele de recurs, se

presupune că trebuia să fi fost actul juridic pe larg din cuprinsul căruia s-a extras

înscrisul depus la dosar.

Cum însă, în ședința publică

din 06 aprilie 2012 în fața Înaltei Curți, recurenta-reclamantă Comitetul

Olimpic și Sportiv Român, prin apărătorul prezent, a renunțat a se mai prevala în

prezenta cauză de înscrisul de la dosar apel, instanța de recurs nu va mai analiza

criticile recurentelor relative la efectele pe care Curtea de apel le-a dat acestui

înscris, în aplicarea prevederilor art. 1546 alin. (2) C. civ., în verificarea îndeplinirii

exigențelor art. 68 alin. (1) teza I C. proc. civ. și cu prilejul reaprecierii,

în virtutea efectului devolutiv al apelului, asupra excepției lipsei dovezii calității

de reprezentant admisă de prima instanță în temeiul art. 161 alin. (1) C. proc.

civ.

Înscrisul depus la dosar

apel a fost prezentat și Înaltei Curți la același termen de la 06 aprilie 2012,

în aplicarea prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc. civ., instanța solicitând

intimatei-reclamante Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin apărătorul prezent,

să depună la dosar și copia procesului-verbal al ședinței Comitetului Executiv al

Comitetului Olimpic și Sportiv Român din 08 septembrie 2009, înscris ce a fost produs

în cauză la dosar recurs.

Din acesta, rezultă că

„s-a aprobat cu unanimitatea voturilor membrilor Comitetului Executiv mandatarea

de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român a Secretarul General, dl. I.D., în vederea

reprezentării instituției în procesul de protecția mărcii, în cazul campaniei publicitare

„Olimpiada O.O.”, lansată de compania P.”

Un asemenea mandat acordat

la 08 septembrie 2008, nu privește însă exercițiul dreptului de chemare în judecată

a celor trei pârâte din prezenta cauză [art. 68 alin. (1) teza I], drept exercitat

prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul tribunalului la 05

august 2008, ci acoperă (chiar dacă și aici imperfect, nefiind indicat nr. de dosar

sau obiectul pricinii) doar dreptul de reprezentare în judecată [art. 68 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ.], întrucât, prin hotărârea organului de conducere

al reclamantei Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu se și ratifică actele de procedură

efectuate în acest dosar până la