ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6047/2012

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 641 din 28 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a dl. I.D. și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic și Sportiv Român, în contradictoriu cu pârâții SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL și SC M.P.P. SA, pentru lipsa dovezii calității de reprezentant. De asemenea, tribunalul a respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție formulate de SC Q.A.B. SRL, în contradictoriu cu chemata în garanție SC C.I. SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 29716/3/2008, la data de 05 august 2008, reclamanții Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic și Sportiv Român au solicitat, în temeiul art. 35 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și art. 998-999 C. civ., în contradictoriu cu pârâții SC C.I. SRL, SC Q.A.B. SRL, SC M.P.P.

SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor să se abțină de la orice acte sau fapte de natură a aduce atingere dreptului de proprietate industrială al reclamanților asupra Mărcilor Olimpice, în special prin producerea, promovarea și difuzarea pe canalele media a concursului intitulat „Olimpiada O.O.” și a spoturilor de promovare a acestuia, precum și a oricărui alt produs; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri, evaluate provizoriu la suma de 18.000 RON, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului de proprietate industrială asupra Mărcilor Olimpice, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Pârâta SC C.I. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate de cele două reclamante, ca neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Și pârâta SC Q.A.B. SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de calitate procesuală activă a Comitetului Olimpic și Sportiv Român, absența dovezilor privind calitatea Comitetului Internațional Olimpic de titular al dreptului de proprietate exclusivă asupra Jocurilor Olimpice și asupra mărcilor la care face referire prin cererea de chemare în judecată, iar pe fond, a solicitat respingerea primul capăt din cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, având în vedere încetarea campaniei „Olimpiada O.O.” încă din data de 30 august 2008, precum și faptul că societatea pârâtă nu a produs, promovat și difuzat, pe canalele media, concursul intitulat „Olimpiada O.O.” Pârâta SC Q.A.B.

SRL, de asemenea, a formulat cerere de chemare în garanție a SC C.I. SRL, pentru cererile și pretențiile financiare formulate împotriva sa prin cererea de chemare în judecată; pârâta s-a prevalat de garanțiile care rezultă din art. 1 al actului adițional la contractul de publicitate din 02 februarie 2007, invocând și temeiul procesual al cererii, respectiv prevederile art. 60-63 C. proc. civ.; în consecință, a solicitat obligarea Agenției să acopere orice pretenție financiară sau cerere de despăgubiri formulate în Dosarul nr. 29716/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, de către Comitetul Olimpic Internațional și/sau Comitetul Olimpic și Sportiv Român, ca urmare a desfășurării campaniei publicitare „Olimpiada O.O.” La termenul din 24 februarie 2009, pârâtele SC C.I.

SRL, SC Q.A.B. SRL și SC M.P.P. SA au invocat și susținut excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant față de reclamantele Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic și Sportiv Român, lipsa calității de reprezentant a Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic, lipsa calității procesuale active a reclamantelor în formularea acțiunii.

Tribunalul a stabilit ordinea de soluționare a excepțiilor, apreciind că prioritară este excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui I.D., semnatarul cererii de chemare în judecată, excepție apreciată ca întemeiată, potrivit celor ce urmează: Din înscrisurile depuse la dosar - declarațiile date de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin Secretarul General I.D., și Comitetul Internațional Olimpic, prin același Secretar General, cu mențiunea că Comitetul Internațional Olimpic este reprezentat de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, declarații prin care au fost ratificate toate actele de procedură (și cererea de chemare în judecată) redactate și semnate de SCA M.A., în numele și pentru reclamante, s-a constatat că persoana care a împuternicit societatea de avocatură și a semnat contractul de asistență juridică în prezenta cauză este Secretarul General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român - dl. I.D.

Reclamantele au arătat că probele administrate atestă calitatea de reprezentant a Secretarului General. Astfel, s-au invocat prevederile art. 20 1 alin. (1) din Legea nr. 69/2000, susținându-se că reclamantul Comitetul Olimpic și Sportiv Român este o asociație de interes național care se organizează și funcționează în baza statutului propriu, elaborat în conformitate cu prevederile Cartei Olimpice. Conform dispozițiilor art. 6.12.1 din Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, Secretarul General este conducătorul administrației Comitetului Olimpic și Sportiv Român, calitate în care reprezintă Comitetul Olimpic și Sportiv Român în relațiile cu terții și îndeplinește rolul și funcțiile administratorului, în cazul societăților comerciale.

La data de 15 noiembrie 2004, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român a votat în unanimitate numirea în funcția de Secretar General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român a d-lui. I.D.; în dovedirea acestor susțineri sale, reclamantele au depus copie certificată a Statutului Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Verificând prevederile statutare ale Comitetului Olimpic și Sportiv Român, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 6.13, pct. 1 și 2 din Statut, Secretarul General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român este conducătorul administrației Comitetului Olimpic și Sportiv Român și urmărește aplicarea hotărârilor Adunării Generale, ale Comitetului Executiv și ale Consiliului Director.

El are drept de vot în Comitetul Executiv și asistă la ședințele Consiliului Director, fără a avea drept de vot. Același statut, prevede în Capitolul 6 că organele de conducere și control ale Comitetului Olimpic și Sportiv Român sunt Adunarea Generală, Comitetul Executiv, Consiliul Director și Comisia de Cenzori. Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român este organul care, potrivit disp. art. 6.9.3.1 încheie acte juridice în numele și pe seama Comitetului Olimpic și Sportiv Român, cu semnătura președintelui și/sau a secretarului general. Prin urmare, prima instanță a reținut că astfel cum Statutului Comitetului Olimpic și Sportiv Român prevede calitate de reprezentant în relațiile cu terții și îndreptățit să reprezinte Comitetul Olimpic și Sportiv Român în actele juridice încheiate, inclusiv pentru reprezentare în instanță o are Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, iar nu Secretarul General, astfel cum susțin reclamantele.

Totodată, s-a apreciat că atestarea Comitetului Executiv, în calitate de reprezentant legal al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, în relațiile cu terții se poate face prin semnătura Secretarului General, însă nu acoperă lipsa reprezentării în prezenta cauză în persoana d-lui. I.D., având în vedere că nu s-a făcut dovada unei hotărâri a Comitetului Executiv cu privire la promovarea prezentei acțiuni în justiție, în condițiile în care reclamantele au afirmat numai dreptul de reprezentare ca atribut al Secretarului General. Având în vedere aceste argumente, tribunalul a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată, anulând, în consecință, cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic și Sportiv Român, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeincie; s-a susținut că în mod greșit cererea de chemare în judecată a fost soluționată pe cale de excepție. În apel s-a administrat proba cu noi înscrisuri, în completarea probelor de la prima instanță. Prin decizia civilă nr. 293A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român; a d-lui. H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic și a Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic; a fost admis apelul formulat de ambele reclamante, dispunându-se desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.

Pentru a decide în acest sens, Curtea de apel a constatat că la dosar apel se regăsește extrasul din hotărârile Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român adoptate în ședința din 08 septembrie 2009 prin care, cu unanimitate de voturi, s-a aprobat mandatarea Secretarului General I.D. în vederea reprezentării instituției în procesul de protecție a mărcilor olimpice în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.” lansată de compania P.; din același înscris instanța de apel a reținut mențiunea confirmării tuturor actelor efectuate până la acea dată de către I.D. în procesul menționat.

De asemenea, la termenul din 19 octombrie 2010 s-a depus la dosar traducerea legalizată a declarației notariale prin care dl. H.S., Director al Departamentului Juridic al Comitetului Internațional Olimpic a ratificat toate actele de procedură, precum și cererea de chemare în judecată, motivele de apel și orice alte cereri redactate, semnate, depus și susținute în fața Tribunalului și a Curții de Apel București de către SCA M.A. în cauza de față. Apreciind asupra ordinii în care excepțiile urmează a fi analizate, Curtea de apel a reținut că urmează a fi analizată cu prioritate excepția lipsei de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român în declararea căii de atac a apelului.

Instanța de apel, în analiza acestei excepții, a reținut că prin actul de ratificare depus la dosar la data de 02 martie 2010, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român a ratificat actele deja îndeplinite de către Secretarul General I.D. în prezenta cauză, având ca obiect mărcile olimpice. Prin urmare, chiar dacă nu se poate reține temeinicia susținerilor din cuprinsul motivelor de apel în sensul că însuși Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român reprezintă dovada calității de reprezentant al acestuia în numele Comitetului Olimpic și Sportiv Român, calitatea de reprezentant în prezenta cauză este probată prin înscrisul depus la dosar din care reiese ratificarea tuturor actelor de procedură îndeplinite anterior.

Totodată, Curtea de apel a apreciat că în lipsa acestui act de împuternicire și de ratificare a actelor anterior efectuate nu se putea reține că mandatarea rezultă din prevederile generale ale Statutului, prevederi care permit doar concluzia cu privire la existența unor atribuții de reprezentare în persoana Secretarului General. Astfel, prevederile statutare reglementează posibilitatea recunoașterii unor astfel de atribuții însă, existența în concret a atribuțiilor de reprezentare poate fi stabilită numai prin intermediul unei împuterniciri exprese date de către Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. În consecință, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a dl. I.D.

pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român, reținându-se că apelul a fost declarat în mod legal prin reprezentant. Privitor la excepția lipsei calității de reprezentant a domnului H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic, instanța de apel a reținut că excepția este motivată prin referirea la prevederile art. 20 pct. 2 ale Cartei Olimpice în cuprinsul căreia se stipulează că „Președintele reprezintă Comitetul Internațional Olimpic și îi conduce toate activitățile”. Din această prevedere cu caracter general nu se poate concluziona însă că președintele este singura persoană în măsură să reprezinte Comitetul Internațional Olimpic, inclusiv în problemele judiciare, astfel că, s-a apreciat că singură, această dispoziție din Cartă nu este de natură să dovedească lipsa calității de reprezentant a d-lui.

H.S., care, în calitatea sa de director al Departamentului Juridic, supervizează toate problemele de natură judiciară în care Comitetul este implicat. Mai mult, autorii excepției nu au indicat care ar fi rațiunile pentru care ar fi exclusă posibilitatea delegării de atribuții de către Președintele Comitetului Internațional Olimpic, delegare în temeiul căreia și alte persoane aflate în funcții de execuție în cadrul Comitetului Internațional Olimpic ar putea reprezenta această instituție. Drept urmare, s-a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei calității de reprezentant al Comitetului Internațional Olimpic de către dl. H.S. Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a Comitetului Internațional Olimpic de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român, instanța de apel a reținut că în valorificarea prevederilor Regulilor 7-14 din Carta Olimpică, în primul paragraf al declarației notariale dată de către dl. H.S.

se ratifică actele efectuate în speță de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin reprezentantul său legal, inclusiv în calitate de reprezentant al Comitetului Internațional Olimpic. Și această din urmă excepție a fost găsită neîntemeiată, fiind respinsă ca atare. Analizând apoi fondul apelului, Curtea de apel a reținut că este valabil același raționament avut în vedere la momentul soluționării excepției lipsei calității de reprezentant în persoana d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român și, drept urmare, constatând că prin decizia luată de Comitetul Executiv al acestei instituții la data de 08 septembrie 2009 au fost însușite de către aceasta toate actele procedurale efectuate în speță în numele său, a rezultat că soluția primei instanțe nu se mai justifică față de dovezile noi administrate în apel.

În consecință, s-a făcut alicarea dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., desființându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În termen legal, împotriva acestei decizii au formulat recurs toate cele trei pârâte. 1. Recurenta-pârâtă SC C.I. SRL, prin motivele sale de recurs, s-a prevalat de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. a) În dezvoltarea criticilor sale a învederat că instanța de apel a respins în mod greșit excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui. H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic. Astfel, potrivit înscrisului depus la dosarul cauzei de apelanta Comitetului Internațional Olimpic la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2010, dl. H.S.

face parte din Departamentul Juridic al Comitetului Internațional Olimpic și nu este Președintele acestei entități. Recurenta susține că la ultimul termen de judecată în apel a depus la dosarul cauzei Carta Olimpică care reprezintă Statutul de funcționare al Comitetului Internațional Olimpic, iar potrivit art. 20.2 din Carta Olimpică, „Președintele reprezintă Comitetul Internațional Olimpic și îi conduce toate activitățile”; de asemenea, în susținerea acelaiași excepții a depus și un extras de pe site-ul Comitetului Internațional Olimpic din care rezultă că Președintele Comitetului Internațional Olimpic este dl. J.R. Ca atare, persoana care are calitatea de reprezentant al Comitetului Internațional Olimpic este dl. J.R.

și nu dl. H.S. care face parte din personalul administrativ al Comitetului Internațional Olimpic, caz în care în mod greșit a apreciat instanța de apel că din prevederea statutară invocată, nu ar rezulta ca Președintele este singura persoană în măsură să reprezinte Comitetul Internațional Olimpic. În aprecierea recurentei faptul că dl. H.S. este Directorul Departamentului Juridic, fapt care rezultă, de altfel, doar din declarația acestuia, nu presupune în mod automat că are calitatea de a reprezenta Comitetul Internațional Olimpic în fața instanțelor de judecată și de a mandata avocați care să reprezinte în instanță entitatea. Aceeași recurentă critică și imputarea pe care instanța de apel i-a făcut-o în sensul neindicării rațiunilor pentru care Președintele Comitetului Internațional Olimpic nu ar putea delega anumite atribuții către alte persoane, cum ar fi directorul Departamentului Juridic.

În calitate de parte care a invocat excepția lipsei calității de reprezentat, recurenta arată că a făcut dovada cu privire la persoana care, potrivit Statutului Comitetului Internațional Olimpic, reprezintă entitatea în relațiile cu terții. Or, reclamantul Comitetul Internațional Olimpic este cel care a susținut că poate fi reprezentat de H.S., ceea ce trebuia să probeze, însă, singura dovada prezentată este o simpla declarație a acestuia, ceea ce nu poate fi primit de instanță ca dovadă contrară. Pentru ca instanța să retină existența unei delegări a atribuțiilor președintelui către Directorul Departamentului Juridic, ar fi trebuit ca la dosar să există o probă administrată în acest sens de partea care a formulat o astfel de apărare, ceea ce nu s-a întâmplat.

b) Recurenta arată că instanța de apel a respins în mod greșit și excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui. I.D. pentru Comitetul Internațional Olimpic; în soluționarea acestei excepții, Curtea de apel și-a fundamentat soluția pe calitatea de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin raportare la extrasul din hotărârea Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din 08 septembrie 2009. Potrivit acestui extras, dl. I.D. era mandatat să reprezinte Comitetul Olimpic și Sportiv Român în procesul de protecție a mărcii în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.”; or, obiectul prezentei cauze nu se referă doar la marca Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Recurenta învederează că așa numita împuternicire nu respectă cerințele art. 67 și 68 C. proc. civ., în sensul că nu identifică în mod concret cauza, nefiind o procură specială, iar din formularea mandatului nu rezultă cu claritate obiectul cauzei de față. c) Instanța de apel a respins în mod greșit excepția lipsei calității de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic. În fața Curții de apel, reclamantele au susținut că Comitetul Inernațional Olimpic este reprezentat de Comitetului Olimpic și Sportiv Român care, la rândul său, este reprezentat de Secretarul General I.D.; iar în susținerea acestei afirmații, apelantele au invocat dispozițiile art. 1.2 din textul de aplicare pentru Regulile 7-14 din Carta Olimpică și art. 20 1 alin. (4) din Legea nr. 69/2000.

În opinia recurentei, aceste argumente sunt nefondate întrucât dl. I.D. nu are calitatea de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru motivele deja arătate și, prin urmare, I.D. nu poate angaja prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român nici pe Comitetul Internațional Olimpic. Pe de altă parte, nici Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu este reprezentantul Comitetului Internațional Olimpic, în lipsa unui mandat acordat în mod expres în acest sens, sens în care citează prevederile art. 20 1 alin. (4) din Legea nr. 69/2000 potrivit cărora, între altele, se indică ce drepturi de folosire a însemnelor și simbolurilor olimpice există în patrimoniul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, ceea ce nu conferă ope legis în patrimoniul Comitetului Olimpic și Sportiv Român vreun drept de reprezentare a Comitetului Internațional Olimpic în fata instanțelor române; de asemenea, recurenta indică și dispozițiile art. 5 alin. (1) din H.G.

nr. 124/1991 potrivit cu care „Comitetul Olimpic Român stabilește și dezvoltă relații cu Comitetul Internațional Olimpic”; în plus, nici Carta Olimpică nu prevede un asemenea drept de reprezentare, sens în care face referire la art. 1.3 din textul de aplicare pentru Regulile nr. 7-14. În baza acestor texte, recurenta conchide că Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu reprezintă Comitetul Internațional Olimpic, ci doar relaționează cu Comitetul Internațional Olimpic, neexistând o reprezentare în baza legii între cele două entități. Cum mandatul nu poate fi prezumat, iar de la dosarul cauzei lipsește o astfel de dovadă în acest sens rezultă că Comitetul Internațional Olimpic nu poate fi reprezentat în fața instanțelor din România prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român.

În sensul prevederilor art. 1.3 din Carta Olimpică, recurenta învederează că Comitetul Olimpic și Sportiv Român trebuia să facă dovada calității sale de Comitet Național Olimpic recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic potrivit art. 2 din textul de aplicare pentru Regula nr. 3, precum și dovada instrucțiunilor primite de la Comitetul Internațional Olimpic. În concluzie, având în vedere inexistența unui drept de reprezentare a Comitetului Internațional Olimpic de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român în baza Legii nr. 69/2000 și în baza Cartei Olimpice, și în absența oricărui mandat convențional, recurenta solicită instanței să constate lipsa calității de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic.

2. Recursul declarat de SC Q.A.B. SRL a fost fundamentat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta învederează că decizia recurată este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei aprecieri eronate a probatoriului administrat, în consecință fiind pronunțată cu greșita aplicare a legii. a) Netemeinicia deciziei sub aspectul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Recurenta arată că astfel cum rezultă din încheierea de ședința din 30 martie 2010, a solicitat instanței de apel, în aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc. civ., să pună în vedere apărătorului apelantei Comitetul Olimpic și Sportiv Român să prezinte originalul extrasului hotărârea Comitetului Executiv adoptate în 08 septembrie 2009, întrucât la dosar apel se regăsește doar un extras din aceasta, cerere pe care a argumentat-o.

Prin încheierea din 30 martie 2010, instanța de apel a încuviințat proba solicitată și a pus în vedere apelantului Comitetul Olimpic și Sportiv Român să depună copii ale hotărârii Comitetului Executiv din 08 septembrie 2009 și procesele-verbale, precum și să prezinte originalele acestor înscrisuri, însă, apelanta Comitetul Olimpic și Sportiv Român a refuzat să respecte întocmai dispozițiile instanței, astfel că, la termenul din 25 mai 2010 nu a depus cele solicitate de instanță, ci doar un nou înscris, intitulat hotărâri ale Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român adoptate la ședința din data de 08 septembrie 2009 ce se regăsește la dosarul de apel. Or, instanța de apel era ținută să constate că refuzul prezentării originalelor puse în vedere se sancționează cu înlăturarea înscrisului respectiv (depus în copie) din materialul probator al cauzei, sens în care prevede în mod expres art. 139 alin. (1) C. proc.

civ. Pe de altă parte, potrivit acestui nou înscris, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român nu a ratificat „toate actele efectuate până în prezent de dl. I.D. în procesul sus-menționat”, așa cum rezultă din simpla lectură a art. 3 al hotărârii din 08 septembrie 2009. În opinia recurentei, în condițiile în care hotărârea depusă la dosarul de apel nu a îndeplinit condițiile pentru a putea fi administrată ca probă, fiind înlocuită de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român prin hotărârea depusă la dosar, rezultă că instanța de apel nu deținea niciun element de fapt sau de drept pentru a putea motiva ratificarea actelor de procedură efectuate anterior în numele Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

Instanța de apel nu a sancționat neîndeplinirea obligației procesuale de către apelantă și nici nu a motivat inadvertențele dintre cele două înscrisuri. b) Netemenicia deciziei recurate în raport cu modul de adoptare de către Comitetul Executiv a Comitetului Olimpic și Sportiv Român a hotărârii din 08 septembrie 2009. Recurenta susține că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 35 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, în baza căruia, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, în limitele puterilor conferite. Contrar argumentelor care i-au fost prezentate, instanța de apel nu a observat că, în conformitate cu modul de înființare, Comitetul Olimpic și Sportiv Român se înscrie între asociațiile care intră sub incidența O.G.

nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, care prin art. 20 stabilește organele asociației; în continuare, recurenta analizează dispoziții legale ale acestui act normativ prin care tinde să demonstreze nelegalitatea adoptării hotărârii din 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, organ necompetent față de prevederile O.U.G. nr. 26/2000, întrucât o astfel de decizie trebuia adoptată de Comitetul Director. Prin urmare, acest drept de reprezentare a fost acordat Președintelui Comitetului Olimpic și Sportiv Român de către Adunarea generală a asociației, prin statut, astfel încât, Comitetul Executiv nu avea calitatea și competența de a-i acorda d-lui.

I.D. dreptul de reprezentare al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi valid, mandatul de reprezentare acordat d-lui. I.D., este strict limitat la „procesul de protecție a mărcilor olimpice în campania publicitară «Olimpiada O.O.» lansată de către compania P.” Contrar înscrisului care i-a fost prezentat, instanța de apel nu a observat că mandatul d-lui I.D., acordat în 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv este un mandat special, conform art. 1535 C. civ., având un caracter restrâns, conform art. 68 alin. (3) C. proc. civ. Prin acesta nu se ratifică actele efectuate de către dl. I.D. până în 08 septembrie 2009, în mod esențial cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București în 5 august 2008, precum și cererea de apel înregistrată pe rolul Curții de Apel București în 25 august 2009. c) Netemeinicia deciziei în raport cu adresa din 01 martie 2010 semnată de către I.D.

în calitate de Secretar General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Recurenta arată că instanța de apel nu a sesizat că această adresa a fost emisă de către dl. I.D., care nu are calitatea de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, deoarece conform art. 6.12.3 lit. a) din Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, doar Președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român reprezintă asociația în relațiile cu terții. În dezacord cu argumentele care i-au fost prezentate, instanța de apel nu a observat că, prin adresa din 01 martie 2010, raportată la conținutul hotărârii adoptată la 08 septembrie 2009 de către Comitetul Executiv - organ inexistent și necompetent - dl. I.D. confirmă și ratifică în exces, depășind în mod evident limitele mandatului primit.

d) Netemeinicia decizie sub aspectul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic. Cu privire la această excepție, recurenta arată că la termenul din 19 octombrie 2010, apelanta, prin apărător, a depus în combaterea acesteia înscrisul intitulat affidavit, în baza căruia, sub propria semnătura, H.S. a ratificat măsurile întreprinse de către SCA M.A. în prezenta cauză. Ca urmare a argumentelor prezentate de pârâta SC Q.A.B. SRL, în aplicarea art. 139 alin. (1) C. proc. civ., la același termen, instanța de apel a dispus ca SCA M.A. să prezinte delegația de reprezentare și originalele contractului de asistență juridică și a înscrisului intitulat affidavit (declarație).

Contrar solicitărilor instanței, la termenul următor, apelanta, prin avocat, a prezentat un nou înscris în original, denumit affidavit (declarație) prin care, sub propriile semnături, U.L. și H.S., au ratificat măsurile întreprinse în prezenta cauza de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român și SCA M.A.

Acest nou înscris atrăgea obligația în sarcina apelantelor de a face dovada mandatului pe care cei doi declaranți l-au primit din partea Comitetului Internațional Olimpic, verificare pe care instanța de apel nu a făcut-o, astfel încât nu a fost analizat temeiul în baza căruia cei doi pretinși reprezentanți au acționat ori a dispozițiilor statutare cele permiteau să semneze în numele Comitetului Internațional Olimpic; din acest punct de vedere, s-a reținut în mod superficial ca fiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Carta Olimpică, deși recurenta a negat posibilitatea ca Președintele Comitetului Internațional Olimpic să își delege, în tot sau în parte, atribuțiile de reprezentare și conducere.

e) Netemeinicia deciziei sub aspectul respingerii excepției lipsei calității de reprezentant a Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic. Recurenta susține că instanța de apel a procedat în mod greșit la respingerea excepției lipsei calității de reprezentant al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru Comitetul Internațional Olimpic, făcând o simplă trimitere la Regulile nr. 7-14 din Carta Olimpică, texte indicate de către dl. H.S. în declarația sa, fără să observe absența temeiului în baza căruia H.S. și U.L. au semnat înscrisul intitulat înscrisul din dosarul de apel. În plus, Comitetul Internațional Olimpic nu putea ratifica actele efectuate de Comitetul Olimpic și Sportiv Român, în condițiile în care prin hotărârile Comitetului Executiv nu s-au ratificat actele efectuate de către dl. I.D., situație în care inexistența autorizării d-lui I.D.

nu poate fi acoperită prin ratificarea emisă de către Comitetul Internațional și Olimpic prin înscrisul declarația de la dosarul de apel. f) Netemeinicia deciziei sub aspectul modului de soluționare a fondului apelului. Recurenta arată că prin decizia atacată instanța de apel a procedat la o greșită analiză a fondului apelului, deoarece a avut în vedere faptul că actele procedurale efectuate de către dl. I.D. au fost însușite de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român prin hotărârile adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, în baza înscrisurlui depus la dosarul de apel. Or, așa cum deja s-a arătat, astfel cum prevede art. 139 alin. (1) C. proc.

civ., copia hotărârii adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, nu are valoare de probă întrucât, la dosarul de apel a fost depusă, prin voința exclusivă a apelantei, varianta finală a hotărârilor adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, înscris pe care instanța de apel trebuia să își fundamenteze decizia. Din cuprinsul art. 3 al hotărârilor adoptate de Comitetul Executiv la 08 septembrie 2009, rezultă fără echivoc, că dl. I.D. nu a avut mandatul Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru promovarea cererii de chemare în judecată, care a fost înregistrată nelegal pe rolul Tribunalului București în 25 august 2008 și a cererii de apel, care a fost înregistrată nelegal pe rolul Curții de Apel București în 25 august 2009; nu au fost ratificate actele efectuate de către dl. I.D.

în „procesul de protecție a mărcilor olimpice în cadrul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.” lansată de compania P. Față de cele anterior prezentate, recurenta conchide că raționamentul instanței de apel privind existența calității de reprezentant al d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român, este greșit, astfel că, și fondul apelului a fost soluționat nelegal. 3. Recursul formulat de pârâta SC M.P.P. SA se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a) Și această recurentă-pârâtă reia critica formulată de pârâta SC Q.A.B. SRL cu privire la nelegala respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a d-lui. H.S. pentru Comitetul Internațional Olimpic, susținând aceleași argumente ca cele prezentate mai sus.

Totodată, se arată că excepția invocată de SC C.I. SRL, susținută de toate intimatele, a privit ambii semnatari ai declarației (H.S. și U.L.). b) De asemenea, recurenta SC M.P.P. SA susține aceleași critici și cu privire la nelegala soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant a d-lui. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român, subliniind contradicțiile ce există între înscrisurile de la dosar apel; în plus, se conchide că cel din urmă înscris nu reprezintă o ratificare a actelor îndeplinite de către Secretarul I.D. în această cauză în numele Comitetului Olimpic și Sportiv Român.

c) Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a Comitetului Olimpic și Sportiv Român, fata de Comitetul Internațional Olimpic, recurenta solictă instanței de recurs a constata că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul reprezentării Comitetului Internațional Olimpic de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român, întrucât, declarația semnată de dl. H.S., în calitate de Director al Departamentului Juridic nu echivalează cu un mandat dat de Comitetul Internațional Olimpic pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român. În plus, în declarația semnată de dl. I.D.

- Secretar General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român - depusă la tribunal - se menționează că Comitetul Internațional Olimpic este reprezentat prin Comitetul Olimpic și Sportiv Român, însă la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că Comitetul Internațional Olimpic a împuternicit Comitetul Olimpic și Sportiv Român pentru a semna, prin secretarul său general I.D., contractul de asistență cu SCA M.A., acțiunea și apelul. Or, așa cum s-a arătat, Secretarul General I.D. nu are calitatea de reprezentant legal al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. Recurenta mai arată că faptul că fiecare Comitet Național Olimpic - cum este și Comitetul Olimpic și Sportiv Român - răspunde față de Comitetul Internațional Olimpic pentru respectarea oricărei utilizări a proprietăților olimpice nu echivalează cu un mandat acordat Comitetului Olimpic și Sportiv Român de către Comitetului Internațional Olimpic pentru acest dosar.

Chiar dacă, potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, persoanele fizice sau juridice de pe teritoriul României nu pot folosi însemnele Comitetului Internațional Olimpic, însemnele și emblema Comitetului Olimpic Român și alte drepturi de proprietate intelectuală olimpice decât cu acordul Comitetului Olimpic Român, nu înseamnă că Comitetul Internațional Olimpic a mandatat Comitetul Olimpic și Sportiv Român pentru a fi reprezentat în această cauză pentru susținerea acțiunii și apelului, ori pentru angajarea SCA M.A. În opinia recurentei, nici declarația semnata de dl. H.S. nu constituie un mandat de reprezentare Comitetului Olimpic și Sportiv Român de către Comitetul Internațional Olimpic, întrucât acasta se referă la SCA M.A.

și este semnata de persoane care nu au calitatea de reprezentanți ai Comitetului Internațional Olimpic. d) Într-o ultimă critică, recurenta învederează că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a SCA M.A. față de Comitetul Internațional Olimpic, excepție invocată de apărătorul intimatei-pârâte SC C.I. SRL la data de 16 noiembrie 2010, fiind susținută de toți ceilalți intimați-pârâți. În justificarea acestei excepții, s-a arătat că desemnarea SCA M.A. nu se putea face decât în baza unui contract de asistență juridică încheiat cu Comitetul Internațional Olimpic, reprezentată legal de Președintele J.R.; or, apărătorul Comitetului Internațional Olimpic nu a făcut dovada că are mandat din partea acestui comitet.

Așa fiind, recurenta arată că instanța de apel a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în privința excepției menționate nu a indicat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea asupra acesteia și nici nu a menționat această excepție în dispozitivul deciziei. Intimații-reclamanți la 31 martie 2012 (data poștei) au formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea ca nefondate a celor trei recursuri; la întâmpinare au fost anexate înscrisuri – contractul de asistență juridică dintre SCA M.A. din 20 octombrie 2010 și Comitetul Internațional Olimpic prin U.L. și H.S.; încheierea din camera de consiliu de la data de 03 noiembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București prin care s-a luat act de modificarea Statutului Comitetului Olimpic Român și de modificare a denumirii acestuia din Comitetul Olimpic Român în Comitetul Sportiv și Olimpic Român.

La termenul de judecată din 06 aprilie 2012, Înalta Curte a încuviințat cererea recurentelor în sensul prezentării, pentru atestarea conformității în temeiul art. 139 C. proc. civ., a originalului procesului-verbal încheiat de Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din ședința de la data de 08 septembrie 2009; la același termen de judecată, apărătorul prezent al intimaților-reclamanți a învederat instanței că înțelege să renunțe la înscrisul depus la dosar apel și ca va depune originalele solicitate, precum și alte înscrisuri utile soluționării cauzei; un asemenea proces-verbal a fost depus la dosar recurs, precum și alte procese-verbale ale ședințelor Comitetului Executiv de la date ulterioare (2010) celei solicitate.

Recurenta-pârâtă SC M.P.P. SA a depus, în susținerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a SCA M.A. pentru Comitetul Internațional Olimpic, dovada că semnătura d-lui U.L. a fost radiată din Registrul Comerțului din Cantonul Vaud, radiere ce figurează în Registrul Jurnal din 03 mai 2011 al acestui Registru al Comerțului. Recurenta-pârâtă SC C.I. SRL a invocat, prin notele de ședință depuse la dosar recurs: excepția lipsei calității de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român în etapa recursului, prezentând, în esență, aceleași argumente ca cele din motivele de recurs, în susținerea acesteia, cu precizarea semnificației renunțării la înscrisul de la dosar fond; totodată, s-a invocat și excepția lipsei (dovezii) calității de reprezentant al SCA M.A.

pentru Comitetul Internațional Olimpic, reluând și din acest punct de vedere argumentele din motivele de recurs, dar, prezentând-o ca o excepție distinctă de cea anterioară, excepția lipsei calității de reprezentant a SCA M.A. pentru Comitetul Internațional Olimpic în cadrul căii de atac a recursului; s-au invocat argumente privind efectele contractului de asistență juridică din 20 octombrie 2010 care nu privește și dreptul de reprezentare în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, contract care, din nou, nu este semnat de Președintele Comitetului Internațional Olimpic J.R. conform art. 20.2 din Carta Olimpică, ci de către U.L. și H.S. În combaterea celei din urmă excepții, reprezentantul intimaților-reclamanți a depus la dosar copia contractului de asistență juridică din 30 martie 2012 încheiat cu Comitetul Internațional Olimpic prin H.S.

(Director al Departamentului Juridic) și C.K. (Director General). Înalta Curte constată că excepțiile invocate de recurenta pârâtă prin notele de ședință de la dosar recurs sunt, în realitate, în număr de două: a) cea privind lipsa dovezii calității de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român (care, fiind întemeiată pe aceleași argumente precum cele din motivele de recurs, nu va putea fi soluționată ca o excepție de procedură privind calea de atac, fără ca Înalta Curte să se antepronunțe asupra unora dintre criticile formulate prin cele trei recursuri, de vreme ce aceasta este una dintre disputele majore ale procesului); și b) excepția lipsei calității dovezii de reprezentant a SCA M.A.

pentru Comitetul Internațional Olimpic, în fața Înaltei Curți. Ambele excepții sunt nefondate (prima pentru motivele ce vor fi ulterior dezvoltate întrucât analiza ei presupune evaluarea unor critici din motivele de recurs), iar cea de-a doua privind chestiunea reprezentării Comitetului Internațional Olimpic în fața instanței de recurs, pe baza constatării împuternicirii avocațiale depuse la dosar recurs, coroborată cu copia contractului de asistență juridică a acestui dosar, încheiat între societatea de avocatură menționată și Comitetul Internațional Olimpic, prin H.S. (Director al Departamentului Juridic) și C.K. (Director General), cel din urmă fiind atestat, ca și dl. H.S., cu drept de semnătură colectivă în doi pentru Comitetul Internațional Olimpic, potrivit extrasului de pe site-ul Registrului Comerțului din Vaud, Elveția, depus la dosar de recurenta pârâtă SC M.P.P.

SA pentru termenul din 01 iunie 2012, pentru a dovedi radierea din Registru a d-lui U.L. Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile dispozițiile art. 126 alin. (1) și art. 131 alin. (1) din Statutul privind exercitarea profesiei de avocat din 25 septembrie 2004. Astfel, art. 131 din Statut dispune: „Contractul de asistență juridică prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. 2 la prezentul statut.” Față de cele arătate, reiese că, din punct de vedere al rigorilor procedurale presupuse de dovedirea calității de reprezentan[din perspectiva art. 68 alin. (1) C. proc.

civ.], este suficientă depunerea la dosar a împuternicirii avocațiale (atunci când procura este acordată unui avocat, ea fiind o procură ad litem, sub semnătură certificată), ceea ce reprezintă față de terți dovada raportului juridic de reprezentare judiciară.

În plus, art. 31 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, prevede: „Pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare, sau dispoziție în numele și pe seama clientului.” Așadar, pentru dovedirea dreptului de reprezentare a Comitetului Internațional Olimpic în fața Înaltei Curți, se constată a fi făcută dovada calității de reprezentant a Comitetului Internațional Olimpic de către SCA M.A.; celelalte aspecte legate de dreptul celor două persoane semnatare ale contractului de asistență juridică de a angaja însuși Comitetul Internațional Olimpic, contract în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocațială, vor fi analizate cu ocazia evaluării motivelor de recurs.

În plus, în acest context, trebuie menționate și dispozițiile art. 56 din Convenția de la Lugano din 2007, potrivit căruia: „N u se solicită nicio legalizare sau altă formalitate echivalentă în cazul documentelor prevăzute la art. 53 sau la art. 55 alin. (2) sau în ceea ce privește documentul de numire a unui mandatar ad litem”. La data de 18 mai 2009, C.E. a ratificat Convenția de la Lugano din 2007, cu efect pentru toate statele membre (deci, și în România), cu excepția Danemarcei, iar Elveția a ratificat-o la 20 octombrie 2010, fiind în vigoare în acest stat cu începere de la 01 ianuarie 2011 [de altfel, dispozițiile art. 56 înlocuiesc prevederile art. 49 din Convenția de la Lugano din 1988]. Recursurile formulate sunt fondate, pentru motivele și în limitele celor ce se vor arăta: În primul rând, asupra situației de fapt reținute de instanțele de fond se impun a fi făcute anumite clarificări pentru acuratețea raționamentului juridic.

Cererea de chemare în judecată privește apărarea drepturilor de proprietate intelectuală asupra mărcilor și simbolurilor olimpice al căror titular se afirmă Comitetul Internațional Olimpic, scop ce se intenționează a fi realizat prin promovarea unei cereri în contrafacere și în despăgubiri (art. 35, actual, art. 36 din Legea nr. 84/1998 și art. 998 și 999 C. civ.), are doi titulari: Comitetul Internațional Olimpic și Comitetul Olimpic Sportiv Român, cel din urmă neacționând în numele și pe seama primului reclamant, cu referire la drepturile deduse judecății. Așadar, în mod distinct, pentru fiecare dintre reclamanți trebuia a se face dovada procurii speciale pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, dată fiind distincția prevăzută de art. 68 alin. (1) C. proc.

civ. între exercițiul dreptului de chemare în judecată și reprezentarea în judecată; exercitarea dreptului de chemare în judecată este însă un act procesual de dispoziție, susceptibil de a fi atribuit, ca și dreptul de reprezentare în judecată, prin intermediul unei procuri speciale ad litem. 1. În ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a dl. I.D. pentru Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Cum acțiunea a fost formulată și semnată prin intermediul societății de avocatură în numele celor două reclamante (ambele persoane juridice care acționează, în principiu, prin intermediul organelor lor de conducere sau astfel cum reiese din statutul propriu ori dispozițiile legale ce le reglementează activitatea), încă de la prima instanță, în soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, s-a impus verificarea abilitării dl. I.D.

(Secretar General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român) de a fi reprezentant legal al Comitetului Olimpic și Sportiv Român pentru încheierea unor acte juridice în numele și pe seama acestei entități; consecutiv, trebuia să se constate și dacă Comitetul Olimpic și Sportiv Român are calitatea de reprezentant legal, statutar sau convențional pe teritoriul României al Comitetului Internațional Olimpic, pentru a fi posibilă concluzia că Secretarul General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român poate acorda mandat și în numele Comitetului Internațional Olimpic pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, așadar, pentru încheierea contractului de asistență juridică în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocațială pentru ambele reclamante.

Astfel cum a rezultat din dispozițiile art. 6 din Statutul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, organele sale de conducere și control sunt: Adunarea Generală, Comitetul Executiv, Consiliul Director și Comisia de Cenzori. În plus, astfel art. 6.9.3.1 din același Statut, Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român încheie acte juridice în numele și pe seama Comitetului Olimpic și Sportiv Român, cu semnătura președintelui și/sau a Secretarului General. Așadar, din punct de vedere al persoanei juridice Comitetul Olimpic și Sportiv Român, actele juridice (precum contractul de asistență juridică) pot fi încheiate de Comitetul Executiv, iar dacă nu sunt perfectate de Comitetul Executiv, acest organ de conducere al Comitetului Olimpic și Sportiv Român este în măsură să acorde, în condițiile statutului, un mandat special în același scop oricărei persoane, în principiu, deci, și secretarului său general.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la 05 august 2008, dată la care Secretarul General al Comitetului Olimpic și Sportiv Român nu deținea un asemenea mandat. Ulterior însă, în apel, reclamanta Comitetul Olimpic și Sportiv Român a produs în instanță cele două înscrisuri de la dosar, prin care s-a intenționat confirmarea (ratificarea) mandatului pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor art. 1546 alin. (2) C. civ. (dreptul comun în materie de mandat, în condițiile în care legea procesuală nu dispune altfel). Primul înscris a fost prezentat sub forma unui extras din hotărârile Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, adoptate în ședința din 08 septembrie 2009, pe când cel de la dosar apel, astfel cum recurentele au susținut prin motivele de recurs, se presupune că trebuia să fi fost actul juridic pe larg din cuprinsul căruia s-a extras înscrisul depus la dosar.

Cum însă, în ședința publică din 06 aprilie 2012 în fața Înaltei Curți, recurenta-reclamantă Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin apărătorul prezent, a renunțat a se mai prevala în prezenta cauză de înscrisul de la dosar apel, instanța de recurs nu va mai analiza criticile recurentelor relative la efectele pe care Curtea de apel le-a dat acestui înscris, în aplicarea prevederilor art. 1546 alin. (2) C. civ., în verificarea îndeplinirii exigențelor art. 68 alin. (1) teza I C. proc. civ. și cu prilejul reaprecierii, în virtutea efectului devolutiv al apelului, asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant admisă de prima instanță în temeiul art. 161 alin. (1) C. proc. civ. Înscrisul depus la dosar apel a fost prezentat și Înaltei Curți la același termen de la 06 aprilie 2012, în aplicarea prevederilor art. 139 alin. (1) C. proc.

civ., instanța solicitând intimatei-reclamante Comitetul Olimpic și Sportiv Român, prin apărătorul prezent, să depună la dosar și copia procesului-verbal al ședinței Comitetului Executiv al Comitetului Olimpic și Sportiv Român din 08 septembrie 2009, înscris ce a fost produs în cauză la dosar recurs.

Din acesta, rezultă că „s-a aprobat cu unanimitatea voturilor membrilor Comitetului Executiv mandatarea de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român a Secretarul General, dl. I.D., în vederea reprezentării instituției în procesul de protecția mărcii, în cazul campaniei publicitare „Olimpiada O.O.”, lansată de compania P.” Un asemenea mandat acordat la 08 septembrie 2008, nu privește însă exercițiul dreptului de chemare în judecată a celor trei pârâte din prezenta cauză [art. 68 alin. (1) teza I], drept exercitat prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul tribunalului la 05 august 2008, ci acoperă (chiar dacă și aici imperfect, nefiind indicat nr. de dosar sau obiectul pricinii) doar dreptul de reprezentare în judecată [art. 68 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.], întrucât, prin hotărârea organului de conducere al reclamantei Comitetul Olimpic și Sportiv Român nu se și ratifică actele de procedură efectuate în acest dosar până la