ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1573/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2014, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a învestit Curtea de Apel București cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, invocată de reclamanta A..

La data de 8 aprilie 2014, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, în temeiul art. 49 C. proc. civ., justificându-și cerere exclusiv pe calitatea de inițiator a actului normativ a cărui nelegalitate s-a invocat.

Prin încheierea de ședință din 28 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de intervenție accesorie ca inadmisibilă și a acordat termen de pentru continuarea judecății, la data de 25 iunie 2014.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cererea de intervenție este inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 4 coroborat cu art. 28 din Legea nr. 554/2004, respectiv cu reglementarea procedurală specială excepției de nelegalitate, ca o procedură urgentă având ca finalitate înlăturarea din proces a actului administrativ care ar fi constatat nelegal, reglementare incompatibilă cu procedura de soluționare a unei cereri de intervenție de drept comun.

Curtea de apel a reținut că titularul cererii de intervenție accesorie nici nu a justificat, de altfel, un interes personal care să justifice intervenția în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304<SUP>1</SUP>

din C. proc. civ.

În motivare, recurentul a arătat, în esență, că încheierea este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța nu a apreciat în mod corect asupra circumstanțelor și situației de fapt, deși cunoștea prevederile legale care au precedat elaborarea și intrarea în vigoare a H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. a invocat inadmisibilitatea recursului, în raport cu prevederile art. 52 alin. (2) C. proc. civ., arătând, totodată, că recursul este și lipsit de interes, față de dispozitivul Sentinței nr. 2734 din 15 octombrie 2014, întrucât excepția de nelegalitate a fost respinsă.

Pe de altă parte, intimata apreciază că recursul este și prematur formulat, deoarece recurentul nu justifică un interes în cauză, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând cauza prin prisma prevederilor legale incidente, inclusiv art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) din C. proc. civ., din 1865, aplicabile în cauză, încheierea pronunțată asupra încuviințării în principiu a intervenției "nu se poate ataca decât odată cu fondul".

Din economia normei procedurale rezultă că încheierea prin care instanța dispune asupra încuviințării în principiu a cererii de intervenție nu este susceptibilă de a fi atacată pe cale separată, legiuitorul înțelegând să menționeze expres această interdicție.

Unul din principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege.

Prin urmare, părțile nu pot exercita decât căile de atac prevăzute de lege, iar în speță, calea de atac exercitată de titularul cererii de intervenție excede dispozițiilor C. proc. civ., având în vedere că hotărârea recurată nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva încheierii din 28 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL