ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3751/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.03.2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, anularea Adresei nr. 12310 din 19 decembrie 2014 și soluționarea cererilor adresate pârâtului în data de 09.12.2014, în sensul admiterii cererii sale de recuzare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de trimitere a cauzei la un parchet egal în grad.

Prin sentința nr. 1564 din 3 iunie 2015, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei, reținând că soluționarea cererilor de recuzare și/sau strămutare nu constituie acte administrative, care să fie supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, ci, în cauză, sunt aplicabile, exclusiv, prevederile Codului de procedură penală.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată și cu obligarea pârâtului la plata unor daune morale de 100.000 RON.

A susținut recurenta-reclamantă, în esență, că instanța a încălcat dispozițiile Legii nr. 554/2004, prin respingerea cererii sale, ca inadmisibilă, pentru că actele contestate sunt acte administrative.

În opinia sa, instanța a interpretat greșit art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. c) și lit. h) din Legea nr. 554/2004, pentru că actele pe care le-a contestat sunt acte administrative.

Astfel, la data de 09.12.2104, a adresat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o plângere, prin care a solicitat și trimiterea cauzei la un alt parchet egal, în temeiul art. 326 C. proc. pen., și recuzarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 70 C. proc. pen. Procurorul General nu i-a răspuns cererii și a trimis cererea spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

La data de 14.01.2015, s-a adresat din nou Procurorului General solicitând soluționarea cererilor sale, precizând că este de competența acestuia, fără a primi răspuns.

Astfel, neprimind răspuns la cererile sale, s-a adresat Curții de Apel București, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, solicitând obligarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea cererilor sale, și nu să soluționeze cererile de recuzare și de trimitere la un parchet egal în grad, cum greșit a reținut prima instanță, denaturând obiectul cererilor sale.

De asemenea, a primit răspuns, vătămător, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, tocmai parchetul pe care îl recuzase și față de care a formulat cerere de trimitere la un alt parchet.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond.

A apreciat intimatul-pârât că actele contestate nu au caracterul unor acte administrative sau asimilate în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Nemulțumirile recurentei se circumscriu în jurul modalității de soluționare a unui dosar penal, nr. x/2012, astfel că dispozițiile legale aplicabile sunt cele prevăzute de legea procesuală penală, respectiv art. 289 și 339 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 iunie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul acțiunii privește anularea Adresei nr. 12310 din 19 decembrie 2014 și obligarea pârâtului Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea cererilor adresate în data de 09.12.2014, în sensul admiterii cererii sale de recuzare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și de trimitere a cauzei la un parchet egal în grad.

Înalta Curte constată că, prin Adresa nr. x/2014, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație i-a comunicat recurentei-reclamante faptul că "plângerea sa, înregistrată la lucrarea cu nr. 12310/2014, a fost trimisă, împreună cu înscrisurile anexate, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, spre competentă soluționare".

Prin cererile adresate Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 09.12.2014, A. a formulat cerere de recuzare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu-Mare și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare și a solicitat strămutarea plângerilor adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a Dosarului penal nr. x/2012 la alte parchete egale în grad.

Toate aceste acte și cereri adresate parchetului nu întrunesc calitatea de acte administrative, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, de act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Astfel, răspunsul Ministerului Public la cererea adresată de recurenta-reclamantă, prin care i se comunică faptul că plângerea sa a fost înaintată spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, este un act de procedură penală, specific dreptului penal, de răspuns la o cerere vizând un dosar penal. Nu are caracterul unui act administrativ, pentru că nu are scopul organizării executării legii sau executării în concret a legii și nu naște, nu modifică și nu stinge raporturi juridice individuale de drept administrativ.

De asemenea, nici obligarea pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea cererilor de strămutare sau de recuzare formulate în legătură cu un dosar penal, nu îmbracă forma refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, care să fie asimilat actului administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, se reține că instanța de fond a examinat în mod real susținerile reclamantei, astfel cum au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, ținând cont de probatoriul administrat și interpretând corect prevederile legale în materie în raport cu întreg contextul factual, actele emise de procuror, în cursul/în legătură cu soluționarea unui dosar penal sau cele prin care privind soluționarea unei cerere de recuzare/strămutare, nefăcând parte dintre actele administrative ce pot face obiectul cenzurii instanței de contencios administrativ.

4.3. Soluția instanței de recurs

Față de cele ce preced, Înalta Curte, neputând reține incidența niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 1564 din 3 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.