ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1857/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, a suspendat judecarea apelurilor declarate de reclamantul A. și pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 949/C din 20 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea Dosarului nr. x/62/2017, înregistrat pe rolul Tribunalulul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, curtea a arătat că, în cauza pendinte, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru existența unui tratament discriminatoriu constatat prin Hotărârea nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, hotărâre care a fost atacată în fața instanțelor de contencios administrativ, și care face obiectul Dosarului nr. x/62/2017, înregistrat pe roiul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Instanța a constatat că stabilirea despăgubirilor în urma tratamentului discriminatoriu depinde de constatarea însăși a respectivului tratament, existând o legătură între prezenta cauză și cauza nr. 6135/62/2017, înregistrată pe 1 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Brașov între S.C. B. S.A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Față de acestea, curtea de apel a constatat incidente prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a suspendat judecarea cauzei, până la soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs.

Prin cererea de recurs, reclamantul a invocat motivul prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., cu referire la greșita aplicare a art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Reclamantul a invocat dispozițiile art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, care prevăd că persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului.

A susținut că nu există nicio condiționare între soluția pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cauza pendinte.

A solicitat trimiterea cauzei spre continuarea judecății.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 19 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare " în vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul își exercită atribuțiile în următoarele domenii: c) investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare".

La rândul său, art. 27 alin. (1) din același act normativ prevede că "Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului".

În cauză, reclamantul a înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești, la daia de 03 ianuarie 2017, acțiunea ce avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru modul discriminatoriu în care acesta a fost tratat, cu ocazia încercării de a se caza la unitatea hotelieră C. și suspendarea, de către autoritățile emitente, a autorizației de funcționare a pârâtei pentru punctul de lucru D.

Împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în cauză de Tribunalul Brașov, atât reclamantul cât și pârâta au formulat apel, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Brașov.

Prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea dosarului înregistrat cu nr. 6135/62/2017 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care avea ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 530 din 27.09.2017, formulată de S.C. B. S.A.

Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, cererea de acordare a daunelor morale formulată de reclamant a avut în vedere existența unui tratament discriminatoriu al pârâtei, constatat prin Hotărârea nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

De asemenea, înalta Curte a avut în vedere că, la data de 1 noiembrie 2017, pârâta S.C. B. S.A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 530 din 27.09.2017 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cauza înregistrâiidu-se pe rolul instanțelor de contencios administrativ sub nr. de Dosar nr. x/62/2017, în prezent în curs de soluționare.

Din interpretarea art. 19 și art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, mai sus citate, Înalta Curte reține că faptele de discriminare, așa cum sunt definite la art. 2 alin. (1) din același act normativ, sunt constatate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, organism care are posibilitatea legală de a aplica sancțiuni, sub formă de amenzi.

Așadar, hotărârea emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este un înscris prin care se constată fapta de discriminare, la cererea persoanei care se consideră discriminată, așa cum prevede art. 20 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.

Pentru acordarea de despăgubiri, persoana care se consideră discriminată se adresează instanțelor de judecată, potrivit dreptului comun, cum prevede art. 27 alin. (1) mai sus citat.

Textul nu poate fi înțeles în sensul ca, independent de existența unei hotărâri de constatare a discriminării, s-ar putea cere despăgubiri morale, câtă vreme numai o persoană " discriminată1' poate sesiza instanța de drept comun.

în caz contrar, s-ar putea ajunge la situația ca instanța de drept comun să acorde despăgubiri morale, în timp de instanța de contencios

5 administrativ, sesizată în condițiile art. 20 alin. (9) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, respinge cererea de constatare a discriminării.

Având în vedere cele arătate mai sus, înalta Curte constată că încheierea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/62/2017 al Tribunalului Brașov, pronunțată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este legală, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.

Față de prevederile art. 453 C. proc. civ. și de soluția pronunțată în cauză, va fi respinsă și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de reclamantul A. (prin tutore E.).

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. (prin tutore E.) împotriva încheierii de ședință din data de 13 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2018.