ÎCCJ, Decizia nr. 23/2018

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1615 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 322A din 5 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

În practicaua deciziei menționate, instanța a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul reclamant privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 100/2005, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciind că dispozițiile criticate nu au legătură cu fondul cauzei, întrucât nu sunt incidente în speță.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanței de recurs, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 100/2005, a declarat recurs petentul A., recurs pe care nu l-a motivat.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În condițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei cerințe imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În completare, prevederile art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. impun în sarcina recurentului obligația motivării recursului "prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs".

În cauză, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 20 octombrie 2017, dată de la care, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, curge termenul de 48 de ore pentru declararea recursului, dar și pentru motivarea acestuia, în conformitate cu art. 303 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul a declarat recursul la data de 23 octombrie 2017, dar nu a depus motivele de recurs, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd sancțiunea nulității recursului exercitat în atare condiții.

În situația în care, în cauză nu se identifică motive de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1615 din 20 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. c) din O.U.G. nr. 100/2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN