ÎCCJ, Decizia nr. 153/2018

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată, în sensul că, raportat la temeiul de drept al acțiunii și la aspectele supuse examinării instanței de contencios administrativ, eventuala constatare a neconstituționalității dispozițiilor legale criticate nu este aptă a aduce vreun folos procesual recurentului.

II. Cererea de recurs

Împotriva încheierii menționate, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, a declarat recurs petentul A., reiterând susținerile privind admisibilitatea excepției de neconstituționalitate și susținând că această hotărâre este nelegală și netemeinică, fără a indica însă, în mod explicit, vreo critică punctuală de nelegalitate, în sensul dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ.

III. Apărările intimatei

Intimata Agenția Națională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa oricărei critici de nelegalitate și a solicitat motivat, în esență, în principal, constatarea nulității recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

IV. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei cerințe imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a făcut o expunere a condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate invocate, reluând, practic, argumentele prezentate în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, fără a menționa vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., pe care le consideră incidente în privința încheierii atacate.

Susținerile recurentului nu constituie critici de nelegalitate cu privire la încheierea împotriva căreia a exercitat calea de atac, nu relevă care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția de respingere a cererii sale și care sunt dispozițiile legale încălcate de instanță, astfel că nu sunt de natură a fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, sub aspectul încadrării în motivele de nelegalitate prevăzute de lege, analizând cuprinsul cererii de recurs, se constată că aceasta nu cuprinde motive de nelegalitate care să vizeze încheierea atacată, conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una dintre situațiile cuprinse limitativ în art. 488 din C. proc. civ.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a unei cereri, precum și menționarea generică a nemulțumirilor părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat încheierea atacată nu se constituie într-o veritabilă critică de nelegalitate a hotărârii, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevăzând expres că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din codul specificat.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport cu prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 22 mai 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2018.

Procesat de ED