ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2874/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1641 din 4 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 160 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, în cauză, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul București, secția a II-a administrativ și fiscal și Judecătoria Sectorului 1 București, prin Sentința nr. 160 din 25 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În dispozitivul sentinței s-a menționat "Cu recurs".

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., "Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă".

Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit alin. (2) "Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.".

Art. 634 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: "Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Instanța de recurs a mai reținut că reclamantul a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, fără avea deschisă această cale de atac conform legii, aspect ce face inutilă examinarea celorlalte neregularități ale cererii de recurs.

Împotriva Deciziei nr. 1641 din 4 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal A. a formulat contestație în anulare.

În motivarea contestației în anulare se arată că s-a ajuns în această situație, urmare unor erori judiciare, în baza cărora a fost evacuat din apartamentul cumpărat legal de la stat, având la bază o decizie irevocabilă a Curții Supreme de Justiție.

Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 160 din 25 ianuarie 2016, consideră că cererile privind obligațiile de a face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor, contractual sau extracontractual (cu toate că a plătit penalizări de 213,50 RON) sunt de competența Judecătoriei Sectorului 1, București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și Fiscal, prin Decizia nr. 1641 din 4 mai 2017, susține sentința Curții de Apel București, ca definitivă și respinge recursul.

Astfel, contestatorul apreciază că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unor erori materiale, instanța a omis intenționat, ca și instanțele de fond și apel, să cerceteze vreunul din motivele invocate, ca art. 8 alin. (l) și 14 alin. (1) din contract, cu consecințe materiale și interdicții, care impun cercetarea în fond.

Examinând contestația în anulare, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Contestatorul și-a întemeiat în drept contestația în anulare pe disp. art. 503 alin. (2) și (3) C. proc. civ., susținând că dezlegarea dată în recurs este rezultatul unor erori materiale și că instanța a omis intenționat să cerceteze vreunul dintre motivele pe care le-a invocat. Rezultă că au fost avute în vedere disp. art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora ""(2). Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

În condițiile în care prin decizia ce formează obiectul contestației în anulare a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 160 din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel București nu poate fi reținută incidența disp. art. 504 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. vizând necercetarea unui motiv de casare, întrucât inadmisibilitatea recursului face de prisos analizarea motivelor de casare invocate în cererea de recurs.

În ceea ce privește motivul de contestație în anulare specială reglementat de disp. art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., referitor la existența unei erori materiale în dezlegarea recursului, se constată că acesta are în vedere erori materiale de natură procedurală în legătură cu aspecte formale ale judecății, erori care trebuie să fie evidente, săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante și care, dacă ar fi fost avute în vedere, ar fi atras o altă soluție.

Înalta Curte constată că nu pot fi reținute în cauză asemenea erori materiale care deschid calea contestației în anulare, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 503 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1641 din 4 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2017.