Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.05.2014
respins

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1503/2014

HOTĂRÂRE
02.05.2014
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1503/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Prin Sentința penală nr. 197 din data de 19 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în Dosarul nr. 5267/86/2012, s-au hotărât următoarele: S-a respins cererea formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. a județului Suceava vizând introducerea în cauză a SC J.R. SRL (fostă L.O. SRL) în calitate de partea responsabilă civilmente, ca nefondată. S-a respins cererea formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. a județului Suceava, de luare a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând SC J.R. SRL (fostă L.O. SRL), ca nefondată. A fost condamnat inculpatul I.R.A., administrator al SC J.R. SRL Suceava, la: - pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și - pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 din vechiul C. civ. (în vigoare la data săvârșirii faptei), a fost admisă acțiunea civilă formulată de Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. a județului Suceava și, pe cale de consecință, s-a dispus obligarea inculpatului I.R.A. la plata către partea civilă a sumei de 50.250,24 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA, împreună cu majorările de întârziere, calculate conform O.G. nr. 92/2003, de la data scadenței până la data plății efective a debitului principal.

S-a luat act că SC A.I. SRL Bacău, prin administrator P.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a respins solicitarea Parchetului de repunere a părților în situația anterioară sustragerii de sub sechestrul aplicat în mod legal asupra bunurilor aparținând SC J.R. SRL (fostă L.O. SRL) și în favoarea SC A.I. SRL Bacău - adm. P.A. și care au fost puse sub sechestru prin Procesul-verbal din data de 29 octombrie 2009 întocmit de executorul judecătoresc J.C., ca nefondată. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.R.A.

la plata către stat a sumei de 274,83 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, dispunându-se ca suma de 124,83 RON - reprezentând cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală - să fie avansată în fondul Ministerului Public, iar suma de 150 RON - reprezentând cheltuieli judiciare din faza de judecată - în fondul M.J.L.C., din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, urmând a fi avansată în fondul Baroului de Avocați Suceava. Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca o copie a dispozitivului hotărârii să fie transmisă Oficiului Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 205/P/2011 din 20 aprilie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.R.A.

sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și sustragere de sub sechestru, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Deopotrivă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: - I.R.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.; - C.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. și evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și - B.L.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

și uz de fals prev. de art. 291 C. pen. În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că, prin plângerea penală formulată de SC A.I. SRL Bacău, reprezentată prin administrator P.A., îndreptată împotriva numiților I.R.A., C.I. și B.L.T., s-a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sustragere de sub sechestru, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, fapte prev. de art. 244, art. 290 și art. 291 C. pen. În motivarea plângerii s-a arătat că, la data de 30 ianuarie 2009, între SC A.I. SRL Bacău și SC J.R. SRL Suceava (fostă SC L.O. SRL), ultima reprezentată de I.R.A., s-a încheiat un contract de colaborare în baza căruia au fost livrate diferite cantități de materiale de construcții, profile PVC și de aluminiu, pentru care beneficiarul SC J.R.

SRL a emis un bilet la ordin ce a fost refuzat la plată. După ce mijlocul de plată a fost învestit cu formulă executorie, la data de 29 octombrie 2009, s-a procedat la instituirea sechestrului executoriu asupra bunurilor mobile aflate în proprietatea debitoarei SC J.R. SRL, acestea fiind lăsate în custodia reprezentantului societății, I.R.A. La data de 16 aprilie 2010, s-a constatat că toate bunurile sechestrate nu se mai găseau în custodia inculpatului I.R.A., acesta recunoscând că le vânduse către SC J.B. SRL Suceava. În acest sens, inculpatul a prezentat un număr de 64 facturi fiscale ce fuseseră semnate la rubrica "furnizor" de numiții C.I. și B.L.T., existând suspiciunea că aceste documente au fost întocmite în fals.

S-a mai reținut că, la data de 9 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a înregistrat plângerea formulată de Garda Financiară - Secția Județeană Suceava împotriva numitului C.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că acesta, în calitate de administrator al SC J.R. SRL Suceava, în perioada octombrie - decembrie 2009, nu a înregistrat în contabilitatea societății veniturile realizate din vânzarea de mărfuri diverse, obiecte de inventar și mijloace fixe, menționate într-un număr de 64 facturi fiscale ce au fost emise către SC J.B. SRL, prin această modalitate sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în sumă de 1.937,35 RON și TVA în sumă de 48.312,89 RON, în total suma de 50.250,24 RON.

Totodată, în scopul împiedicării verificărilor financiar-contabile, a refuzat în mod nejustificat să se prezinte la sediul organelor fiscale cu documentele de evidență contabilă ale societății. La data de 24 august 2010, cauzele au fost conexate sub nr. unic 1414/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Prin Ordonanța acestei structuri de parchet nr. 1414/P/2010 din data de 21 februarie 2011, cauza a fost declinată spre competentă soluționare către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, unde a fost înregistrată sub nr. unic 205/P/2011. În fapt, s-a reținut că SC J.R. SRL a fost înființată în anul 2007, având sediul în mun. Suceava, str… , jud. Suceava, iar ca unic asociat și administrator pe numitul C.I.

În anul 2004, a fost înființată și S.C. L.O. SRL, inițial cu sediul în mun. Iași, iar ulterior, începând cu data de 5 septembrie 2007, cu sediul în mun. Suceava, la aceeași adresă ca și SC J.R. SRL. Societatea era administrată statutar de C.I. În luna octombrie 2009 a fost schimbată și denumirea societății, din S.C. L.O. SRL în SC J.R. SRL. Prin Procura generală autentificată sub nr. 413 din 11 martie 2009, C.I. l-a împuternicit pe inculpatul I.R.A. să administreze SC L.O. SRL. În fapt, de administrarea SC J.R. SRL și SC L.O. SRL s-a ocupat încă de la înființare numai inculpatul I.R.A. Prin Contractul din 3 ianuarie 2009, încheiat între SC A.I. SRL Bacău - reprezentată de P.A., și SC L.O. SRL Suceava - reprezentată de I.R.A., s-a stabilit vânzarea către cea din urmă societate a materialelor de construcții, profile PVC și de aluminiu necesare fabricării de tâmplărie termopan din aluminiu și PVC.

La data de 29 ianuarie 2009, inculpatul I.R.A. a achiziționat marfă în valoare totală de 12.102,68 RON, în baza Facturii fiscale nr. x1, pentru plata căreia a emis Bilet ordin din 29 ianuarie 2009, refuzat la plată la data de 11 martie 2009. În urma discuțiilor purtate între furnizor și beneficiar, acesta din urmă a acceptat emiterea altui bilet la ordin, cu seria ... din 8 septembrie 2009, în sumă de 23.417,68 RON (incluzând valoarea mărfurilor achiziționate, plus penalitățile de întârziere), bilet la ordin care ulterior a fost, de asemenea, refuzat la plată datorită lipsei de disponibil în contul trăgătorului și, ca urmare, învestit cu formulă executorie, cererea de executare silită fiind adresată Biroului Executorului Judecătoresc J.C.

La data de 29 octombrie 2009, la sediul debitoarei SC L.O. SRL (care între timp își schimbase denumirea în SC J.R. SRL), s-a instituit măsura sechestrului executoriu asupra unor bunuri mobile ale debitoarei, acestea fiind lăsate în custodia inculpatului I.R.A., căruia îi revenea obligația de a nu le înstrăina și de a nu dispune de acestea. Printre bunurile sechestrate s-au numărat: profile PVC, două utilaje de tăiat, două vitrine frigorifice, un congelator cu frigider, un frigider Coca Cola și un expresor de cafea, bunuri despre care inculpatul I.R.A. a precizat că sunt proprietatea altor agenți economici, însă nu a prezentat niciun document care să confirme susținerile sale. La data de 16 aprilie 2010, reprezentanții SC A.I.

SRL, împreună cu executorul judecătoresc, s-au deplasat din nou la sediul debitoarei, în vederea transferării bunurilor anterior sechestrate către o altă locație, ocazie cu care s-a constatat că bunurile obiect al sechestrului fuseseră înstrăinate. Pentru dovedirea vânzării, inculpatul I.R.A. a prezentat un număr de 40 facturi fiscale numerotate de la 00112 la 00152, întocmite după data instituirii sechestrului, plus încă 24 facturi fiscale de la nr. 00153 la nr. 00176, având ca obiect vânzarea unor produse alimentare, toate facturile fiind emise către aceeași societate, respectiv SC J.B. SRL. La rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" erau înscrise numele "B.L." și "C.I.", impresiunea ștampilei aparținând SC L.O.

SRL. În lipsa acestor bunuri, creditorul SC A.I. SRL a fost în imposibilitatea valorificării bunurilor sechestrate în procedura de executare silită. În consecință, în vederea verificării legalității operațiunilor comerciale reflectate în facturile fiscale anterior menționate, a fost sesizată Garda Financiară - Secția Județeană Suceava. În perioada 25 - 28 iunie 2010, Garda Financiară Suceava a procedat la verificarea modului în care SC L.O. SRL a evidențiat în contabilitate veniturile obținute prin comercializarea către SC J.B. SRL a mărfurilor declarate sechestrate. În urma verificărilor efectuate s-au constatat diferențe între cuprinsul declarațiilor "394" depuse de SC J.R. SRL și SC J.B. SRL, în sensul că, în perioada octombrie - decembrie 2009, prima societate nu a declarat la organul fiscal vânzările realizate prin intermediul societății asociate, respectiv SC L.O.

SRL. Totodată, s-a stabilit că societatea L.O. SRL a vândut în semestrul II al anului 2009 mărfuri, obiecte de inventar și mijloace fixe în sumă de 254.278,2 RON, veniturile realizate nefiind evidențiate în contabilitate, fapt rezultat și din cuprinsul declarațiilor "100" și "300" privind impozitul pe profit și TVA în care nu s-au regăsit declarate operațiunile comerciale de vânzare, dar și din cuprinsul chitanțelor fiscale emise care atestă că SC L.O. SRL a încasat contravaloarea bunurilor comercializate către SC J.B. SRL. În vederea efectuării verificării documentelor contabile, la adresa sediului social, pe numele administratorului SC L.O.

SRL - numitul C.I., au fost comunicate un număr de trei invitații, respectiv din 10 mai 2010, 17 mai 2010 și 31 mai 2010. Primele două au fost returnate nesemnate, cu mențiunea "expirat termen de păstrare", iar ultima a fost restituită purtând ca semnătură mențiunea "C." - destinatar, fără a se putea însă stabili cine a fost persoana care a executat semnătura. În consecință, organul fiscal a procedat la estimarea bazei de impunere și la stabilirea, ca fiind sustrasă de la plata către bugetul de stat, a sumei totale de 50.250,24 RON, din care 49.312,89 RON TVA și 1.937,35 RON impozit pe profit. Urmare solicitării organelor de urmărire penală, D.G.F.P. Suceava, prin Adresa nr. 74456/30 mai 2011, a comunicat că SC J.R.

SRL Suceava a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului începând cu data de 3 martie 2011, astfel încât societatea nu mai putea constitui obiectul inspecției fiscale, motiv pentru care nu s-au putut stabili obligațiile fiscale datorate de aceasta bugetului de stat. În contextul prezentat, D.G.F.P. Suceava a solicitat Gărzii Financiare Suceava să se constituie parte civilă cu suma reprezentând prejudiciul stabilit inițial. În urma analizei coroborate a probelor administrate în cauză, procurorul de caz a reținut că, în drept, fapta inculpatului I.R.A. care, în calitate de administrator al SC J.R. SRL Suceava (denumită anterior SC L.O. SRL), în perioada octombrie - decembrie 2009, nu a înregistrat în contabilitatea societății un număr de 64 facturi fiscale, în baza cărora a efectuat livrări de mărfuri diverse, obiecte de inventar și mijloace fixe, în valoare totală de 302.591,1 RON, către SC J.B.

SRL Suceava, implicit veniturile obținute, sustrăgându-se în acest fel de la plata obligațiilor fiscale către bugetul de stat în sumă de 48.312,89 RON, reprezentând TVA și în sumă de 1.937,35 RON, reprezentând impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. Totodată, a apreciat că fapta aceluiași inculpat constând în aceea că, în calitatea sa de custode, a sustras de sub sechestru bunurile legal sechestrate prin Procesul-verbal din 29 octombrie 2009, întocmit de Executorul judecătoresc J.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

Faptele reținute în sarcina inculpatului au fost apreciate ca fiind pe deplin dovedite prin următoarele mijloace de probă: sesizările penale ale SC A.I. SRL și Gărzii Financiare Suceava; copia Contractului din 3 ianuarie 2009 încheiat între SC A.I. SRL Bacău și SC L.O. SRL Suceava; fișa de calcul a majorărilor de întârziere datorate de SC L.O. SRL către SC A.I. SRL; fișa cu datele de înregistrare ale SC A.I. SRL Bacău deținute de O.R.C; Ordonanța de declinare a competenței nr. 1414/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava; Referatul cu propunere de declinare a competenței nr. 1414/P/2010 din 13 ianuarie 2011 al I.P.J. Suceava; Rezoluția de conexare nr. 1414/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava; Referatul cu propunere de conexare nr. 2184/P/2010 al I.P.J.

Suceava; Rezoluția de începere a urmăririi penale față de inculpatul I.R.A. a I.P.J. Suceava din data de 3 decembrie 2011; Rezoluția de confirmare a începerii urmăririi penale nr. 205/P/2011 din data de 2 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava; Adresă de constituire ca parte civilă a A.N.A.F.; Procesul-verbal de constatare a Gărzii Financiare Suceava din data de 28 iunie 2010; Procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 16 aprilie 2010 (dosar de executare silită nr. 247/2009) în care pe verso se consemnează tabelul cu bunuri sechestrate; situația facturilor emise de SC L.O. SRL în perioada octombrie - decembrie 2009; datele de înregistrare ale SC J.R.

SRL, SC J.B. SRL și SC L.O. SRL și SC J.P. SRL deținute de O.R.C. Suceava; Adresa A.N.A.F. privind situația neconcordanțelor aferente semestrului II al anului 2009 pentru SC J.R. SRL în urma procesării declarației "394 depusă de partenerii de afaceri; Adresa A.N.A.F. privind declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat "100" pentru luna septembrie 2009 și deconturi privind TVA "300" pentru luna septembrie 2009 ale SC J.R. SRL; invitațiile întocmite de Garda Financiară Suceava pe numele C.I.; copiile celor 64 de facturi fiscale numerotate de la 00112 la 00176 emise în perioada octombrie - decembrie 2009 de SC L.O. SRL (în fapt SC J.R. SRL) către SC J.B. SRL pe care la rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" erau înscrise numele lui C.I.

și B.L.; copii ale procurilor generale încheiate între C.I. și I.R.A.; copia Sentinței comerciale nr. 109/2011 (dosar nr. 5886/86/2009) a Tribunalului Suceava privind închiderea procedurii de insolvență a debitorului SC L.O. SRL (SC J.R. SRL); copia formularului de bilanț prescurtat a SC J.B. SRL; Adresa O.C.P.I. Suceava din 13 decembrie 2011 privind situația bunurilor imobile deținute de inculpatul I.R.A.; declarațiile martorilor P.A., D.V.F., B.L.T., C.I., I.M.I.; Adresa A.N.A.F. din 23 ianuarie 2012 privind situația comercială și fiscală a SC J.R. SRL (fostă SC L.O. SRL Suceava) și SC J.B. SRL (fostă SC J.P. SRL Suceava); fișele cazier judiciar ale inculpatului I.R.A., coroborate cu declarațiile acestuia.

În fața primei instanțe, în raport cu manifestarea de voință a inculpatului I.R.A. care, la termenul de judecată din data de 29 octombrie 2012, asistat fiind de apărător ales, a arătat că dorește să urmeze procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc. pen., constatând îndeplinite condițiile textului de lege precitat, instanța a procedat la judecarea cauzei conform dispozițiilor legale sus-menționate. În acest cadru procesual, efectuând o analiză coroborată a probele administrate în timpul urmăririi penale și a declarației de recunoaștere dată de inculpat în fața primei instanțe, Tribunalul Suceava a reținut că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, elementul material al infracțiunii constând în acțiunea omisivă de a nu evidenția în actele contabile vânzările pentru care s-au emis cele 64 de facturi fiscale vizate.

S-a reținut în acest sens că, efectuând verificări cu privire la înregistrările în evidența contabilă a SC L.O. SRL Suceava a veniturilor realizate din vânzarea unor mărfuri, obiecte de inventar și a unor mijloace fixe, în perioada octombrie 2009 - decembrie 2009, către firma SC J.B. SRL, Garda Financiară - Secția Județeană Suceava a constatat că SC J.R. SRL nu declarase, în perioada vizată, niciun fel de vânzări către SC J.B. SRL. Deopotrivă, s-a constatat că firma SC L.O. SRL care, de fapt, aparținea SC J.R. SRL, efectuase diverse operațiuni comerciale de achiziție și vânzare bunuri și servicii, în perioada supusă verificării, dar că nu depusese nicio declarație fiscală obligatorie "100" și "300" pentru obligațiile de plată la bugetul de stat și decontul privind T.V.A., în perioada 1 octombrie 2009 - 30 aprilie 2010. Totodată, în raport cu modul în care SC L.O.

SRL a evidențiat în contabilitate veniturile obținute prin comercializarea către SC B. SRL a mărfurilor declarate sechestrate, s-a reținut că acesta a condus la constatarea unor diferențe în cuprinsul declarațiilor "394" depuse de SC J.R. SRL și SC J.B. SRL, în sensul că, în perioada octombrie - decembrie 2009, prima societate nu a declarat la organul fiscal vânzările realizate prin intermediul societății asociate SC L.O. SRL. S-a stabilit, de asemenea, că societatea SC L.O. SRL a vândut în semestrul II al anului 2009 mărfuri, obiecte de inventar și mijloace fixe, veniturile realizate nefiind evidențiate în contabilitate, fapt rezultat și din cuprinsul declarațiilor "100" și "300". Totodată, din cuprinsul chitanțelor fiscale emise a reieșit că SC L.O.

SRL a încasat contravaloarea bunurilor comercializate către SC J.B. SRL. Totodată, s-a reținut că prin cele 64 de facturi fiscale se atestă că mijloace fixe, mărfuri și obiecte de inventar ce au aparținut SC J.R. SRL au fost vândute către SC J.B. SRL. și că operațiunile în cauză au fost reale din moment ce, în urma verificărilor Gărzii Financiare, s-a stabilit că în contabilitatea celei din urmă firme facturile au fost înregistrate, cu consecința declarării acestor achiziții în raportările periodice depuse la organele fiscale. În consecință, în raport de considerațiile factuale anterior prezentate, instanța de fond a conchis că forma de vinovăție sub care inculpatul a comis infracțiunea de evaziune fiscală a fost intenția directă, calificată prin scop, fapta fiind comisă pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Deopotrivă, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului I.R.A. care, în calitate de custode, a sustras de sub sechestrul aplicat în mod legal, bunurile aparținând SC A.I. SRL Bacău (ce fuseseră puse sub sechestru prin Procesul-verbal din 29 octombrie 2009, întocmit de Executorul judecătoresc J.C.), constituie infracțiunea prev. de art. 244 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul săvârșind-o cu intenție directă. S-a reținut în acest sens că, la data de 29 octombrie 2009, în executarea silită a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Suceava, executorul judecătoresc s-a deplasat la sediul debitoarei SC L.O. SRL (care între timp își schimbase denumirea în SC J.R. SRL) și, în prezența inculpatului I.R.

și a creditorului P.A. - administrator al SC A.I. SRL, s-a procedat la aplicarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor ce au fost expres indicate în cuprinsul procesului-verbal întocmit cu aceeași ocazie, care a fost semnat inclusiv de către inculpat. La data de 16 aprilie 2010, reprezentanții SC A.I. SRL, împreună cu executorul judecătoresc, s-au deplasat din nou la sediul debitoarei, în vederea transferării bunurilor anterior sechestrate către o altă locație, ocazie cu care s-a constatat că bunurile obiect al sechestrului fuseseră înstrăinate. Dată fiind natura infracțiunii de sustragere de sub sechestru, instanța de fond a reținut că solicitarea procurorului, vizând repunerea părților în situația anterioară sustragerii de sub sechestrul aplicat în mod legal, conform Procesului-verbal din 29 octombrie 2009, întocmit de către Executorul Judecătoresc J.C., asupra bunurilor aparținând SC J.R.

SRL (fostă L.O. SRL) și în favoarea SC A.I. SRL Bacău - adm. P.A., apare ca nefondată, astfel că a fost respinsă ca atare. Deopotrivă, a reținut că inculpatul a urmat o strategie care să-l ajute în realizarea scopului ilicit urmărit, gândind anticipat și sustragerea sa de la răspundere penală. Astfel, anterior emiterii facturilor fiscale, a schimbat denumirea SC L.O. S.R.L. în SC J.R. SRL, tocmai pentru a conduce organele în drept pe o pistă falsă, astfel ca, în eventualitatea intervenției acestora, cercetările să se îndrepte către administrator - respectiv numitul C.I.

(inițial, plângerea Gărzii Financiare - Secția Județeană Suceava adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava a fost formulată împotriva celui anterior amintit, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 4 și de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005), iar ulterior a acționat de o atare manieră încât să planeze suspiciunea atât asupra martorului, cât și a numitei B.L. Totodată, a reținut că numitul C.I. a fost folosit ca paravan de către inculpat, acesta speculând situația specială în care se află - fără un domiciliu stabil, cu o stare materială precară (acesta a fost, de altfel, atras inițial de inculpat cu propunerea de a fi cioban, iar ulterior, de-a lungul timpului, pus administrator la diverse firme înființate de către inculpat.

Relevantă în acest sens a fost apreciată declarația martorului din care rezultă că, în luna octombrie 2009, la propunerea inculpatului, a fost de acord să înființeze pe numele său o a doua societate, respectiv SC J.B. SRL, I.R. fiind cel care l-a condus la toate instituțiile unde s-au încheiat actele aferente, pe care le-a semnat, contabilă fiind B.L. În cuprinsul aceleiași declarații, martorul a mai arătat că și în cazul SC J.R. SRL a semnat, la propunerea inculpatului, multe documente contabile și alte înscrisuri, fără să-și dea seama ce consecințe au activitățile desfășurate de I.R., el având încredere în acesta, întrucât locuia în anexa imobilului proprietatea inculpatului. Fiindu-i prezentate cele 64 de facturi fiscale, martorul nu a putut preciza dacă semnătura de la rubrica "semnătura și ștampila furnizorului" este a sa, dar a arătat încă o dată că a semnat multe documente fără să le citească și fără să cunoască conținutul acestora.

A mai arătat că, în calitate de administrator la SC J.B. SRL, nu a efectuat tranzacțiile menționate în facturilor fiscale vizate și nici nu cunoaște cine le-a întocmit; ștampilele celor două societăți la care figura ca fiind asociat și administrator le-a folosit numai în prezența inculpatului I.R.A., la semnarea documentelor, în restul timpului neavând acces la acestea. Totodată, instanța a reținut ca veridică susținerea martorului în sensul că, în toamna anului 2009, spre iarnă, inculpatul I.R.A. i-a solicitat să-l ajute să dea foc documentelor contabile. În împrejurarea expusă, inculpatul a scos din locuința sa mai multe dosare, precizându-i că acestea conțin acte contabile, pe care le-a dus în spatele imobilului și, la solicitarea sa, martorul le-a dat foc, acestea arzând în totalitate (iar nu într-un incendiu spontan ce s-ar fi iscat în locuința lui I.R.

și care nu ar fi fost raportat). În același context, martorul a precizat și că susținerea numitei I.M., în sensul că el ar deține și actele contabile ale SC J.B. SRL nu corespund adevărului, realitatea fiind că documentele au fost arse. În plus, s-a dovedit, inclusiv cu probatoriul testimonial administrat în cauză, că inculpatul era cel care administra de facto societățile, de activitatea comercială a SC J.R. SRL (SC L.O. SRL) ocupându-se în mod direct și permanent numai I.R.A.

În consecință, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, motiv pentru care a dispus condamnarea acestuia la pedepse privative de libertate, la a căror individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale acestui cod, gradul de pericol social al faptelor săvârșite (cel abstract și generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune și prin stabilirea minimului și maximului posibil de sancționare, dar în corelație cu cel concret ce se stabilește post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conținutul și condițiile concrete de realizare a infracțiunii și cele referitoare la gradul de antisociabilitate al făptuitorului), împrejurările în care a intersectat sfera infracționalității și modalitatea concretă în care a acționat, urmarea produsă - concretizată în planul realității faptice prin cauzarea unui prejudiciu patrimonial bugetului consolidat al statului, respectiv atingerea adusă autorității de stat, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului.

Deopotrivă, instanța de fond a avut în vedere faptul că evaziunea fiscală a devenit un fenomen omniprezent în plan economic și social și că amploarea pe care a luat-o este îngrijorătoare deoarece, în lipsa măsurilor de combatere, poate atenta în viitor la stabilitatea economiei naționale. În ceea ce privește persoana inculpatului, în raport cu mențiunile din fișa de cazier judiciar, instanța a reținut că acesta a perseverat în săvârșirea de fapte prohibite întrucât a fost de mai multe ori în vizorul organelor în drept, dar de fiecare dată a beneficiat de clemență, aplicându-i-se sancțiuni cu caracter administrativ (inclusiv pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005).

În consecință, a apreciat că inculpatul nu are capacitatea corespunzătoare de a se integra social, de adaptare adecvată la standardele normative ale societății. Pentru aceste motive, instanța a respins solicitarea apărării, de reținere în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante, argumentând, suplimentar, că acesta a avut o atitudine oscilantă, de obstrucționare a înfăptuirii actului de justiție, întrucât inițial, în fața organelor de urmărire penală, a zădărnicit aflarea adevărului prin prezentarea unei situații ce nu corespundea realității, îngreunând eforturile de identificare a autorului infracțiunilor. Acestea au fost motivele pentru care instanța a apreciat că nu se justifică aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

În final, instanța a apreciat că executarea pedepsei rezultante trebuie să se facă în regim privativ de libertate, în condițiile prev. de art. 71 C. pen., reținând că deși suspendarea condiționată a executării pedepsei este posibilă din punct de vedere legal (față de cuantumul pedepsei rezultante de 2 ani închisoare), nu se justifică a i se acorda inculpatului acest beneficiu, date fiind gravitatea faptelor și elementele ce caracterizează persoana sa. În latură civilă, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului I.R.A., motiv pentru care, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 vechiul C. civ.

(în vigoare la data săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală), a admis acțiunea civilă formulată de Statul Român - A.N.A.F. - D.G.F.P. a Județului Suceava și a dispus obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului material cauzat, prin plata sumei de 50.250,24 RON, reprezentând impozit pe profit și TVA, împreună cu majorări de întârziere conform O.G. nr. 92/2003, calculate de la data scadenței până la data plății efective a debitului principal. Distinct de aceasta, instanța de fond a luat act că SC A.I. SRL Bacău, prin administrator P.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză, raportat la infracțiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. Cât privește cererea formulată de partea civilă Statul Român - A.N.A.F.

- D.G.F.P. a Județului Suceava referitoare la introducerea în cauză a SC J.R. SRL (fostă L.O. SRL) în calitate de partea responsabilă civilmente, instanța a respins-o ca nefondată, cu argumentarea că societatea vizată a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava la data de 3 martie 2011, astfel încât nu mai are capacitate de exercițiu, neputând fi, prin urmare, subiect de drepturi și obligații. Totodată, a respins, ca nefondată, cererea formulată de aceeași parte civilă vizând instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând SC J.R. SRL (fostă L.O. SRL). Solicitarea parchetului de repunere a părților în situația anterioară sustragerii de sub sechestrul aplicat în mod legal asupra bunurilor aparținând SC J.R.

SRL (fostă L.O. SRL) și în favoarea SC A.I. SRL Bacău, prin Procesul-verbal din 29 octombrie 2009 întocmit de către Executorul Judecătoresc J.C., a fost respinsă, deopotrivă, ca nefondată, reținându-se că executarea silită își urmează cursul în dosarul execuțional. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul I.R.A., criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare a acesteia. Prin Decizia penală nr. 122 din 7 octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul I.R.A. împotriva Sentinței penale nr. 197 din 19 noiembrie 2012 a Tribunalului Suceava, a desființat, în parte, sentința penală apelată, iar în rejudecare: A înlăturat dispozițiile de condamnare a inculpatului și de contopire a pedepselor aplicate acestuia.

A dispus condamnarea inculpatului I.R.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen. și la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt în contradicție cu decizia.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare din apel. Pentru a pronunța această hotărâre, analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de apel a reținut aceeași situație de fapt și de drept ca și în fond, apreciind însă că este necesar a se proceda la o nouă reindividualizare a pedepsei. În acest sens, plecând de la criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., instanța de apel a reținut că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și conduita pozitivă avută anterior săvârșirii faptei poate fi reținută în favoarea acestuia ca și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

În consecință, ca efect al reținerii aceste împrejurări, instanța de apel a micșorat pedepsele aplicate inculpatului, dispunând ca executarea pedepsei rezultante de 1 an să se facă în regim de detenție, cu argumentarea că în raport cu gravitatea faptelor comise și prejudiciul mare care a fost cauzat prin săvârșirea acestora, încă nerecuperat, aceasta este singura modalitate de executare aptă să asigure scopul sancțiunii. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.R.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 4 noiembrie 2013, sub nr. 5267/86/2012, având fixat prim termen de judecată la data de 21 martie 2013. În cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse la data de 10 aprilie 2013, prin apărător ales, inculpatul I.R.A.

a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, în sfera căruia a criticat modalitatea de executare a pedepsei ce i-a fost aplicate în apel, susținând că, în raport cu datele favorabile privind persoana sa, respectiv conduita exemplară postdelictuală în societate, familie și în fața organelor judiciare, nivelul superior de instrucție, situația familială deosebită - tată a cinci copii, dar și disponibilitatea de a acoperi prejudiciul produs prin faptă, se justifică dispunerea executării pedepsei în condițiile art. 81 sau 86 1 C. pen. anterior. Preparator, Înalta Curte constată că, potrivit art 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță.

Totodată, constată că, deși primul termen de judecată stabilit în cauză a avut loc la data de 21 martie 2014, dat fiind faptul că la respectivul termen de judecată cauza a fost amânată urmare solicitării inculpatului și a apărătorului ales al acestuia de a-și pregăti apărarea, solicitare care a fost apreciată ca fiind întemeiată, primul termen de judecată, în înțelesul dat acestei sintagme de art. 385 10 C. proc. pen. anterior este cel din 2 mai 2014, când dreptul la apărare al inculpatului a fost asigurat efectiv. În consecință, 2 mai 2014 este data în raport de care se calculează termenul de 5 zile prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. anterior pentru depunerea motivelor scrise de recurs și a cărui nerespectare determină instanța de recurs să ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. anterior, se analizează din oficiu. Un argument în plus în acest sens este faptul că atitudinea nediligentă a apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat care, deși avea mandat de asistență juridică începând cu data de 3 martie 2014, nu a îndeplinit obligația care-i revenea de a formula motivele scrise de recurs, nu poate fi imputată inculpatului care a depus diligențe în vederea angajării unui apărător ales anterior termenului din 21 martie 2014. În consecință, în raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte constată că inculpatul I.R.A. și-a motivat recursul în termen legal, motiv pentru care va purcede la analiza criticilor circumscrise de acesta cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc.

pen. anterior. Analizând recursul formulat de inculpatul I.R.A. prin prisma motivului invocat, dar și din oficiu, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: În cadrul cazului de casare prev. de art 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, inculpatul a criticat modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilită în apel, susținând că, în raport cu datele favorabile privind persoana sa, se justifică aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 86 1 C. pen. anterior privind suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei. Prealabil verificării temeiniciei susținerilor recurentului, se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, criticile formulate de acesta pot fi examinate de instanța de recurs prin prisma cazului de casare invocat, având în vedere modificările aduse acestuia prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Se observă în acest sens că prin actul normativ sus-menționat s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Rezultă așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc.

pen. anterior. În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul I.R.A., Înalta Curte constată că aspectele vizând greșita individualizare judiciară a modalității de executare a pedepsei exced limitelor controlului judiciar care poate fi exercitat în sfera cazului de casare invocat de apărare, întrucât, în esență, individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia sunt chestiuni de apreciere asupra mai multor circumstanțe, operațiune care, chiar dacă se efectuează pe baza unor criterii legale, nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, aspect antamat numai de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat și, implicit, analizat, din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, și în fața instanței de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situația particulară a speței constând în intervenirea unei legi penale în cursul soluționării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 15 alin. (2) din Constituția României. În consecință, în caz de situație tranzitorie, legal și constituțional, raportul juridic de drept penal va fi soluționat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcție de instituțiile penale incidente.

În consecință, având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr. 289/2009 privind C. pen., Înalta Curte urmează a analiza incidența în cauză a acestora, caracterul de motiv de ordine publică al instituției aplicării legii penale mai favorabile justificând un astfel de demers chiar și în condițiile în care inculpatul I.R.A. nu a formulat o astfel de solicitare. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul inculpat I.R.A. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și de sustragere de sub sechestru prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

anterior, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, cărora li s-a dat efect conform art. 76 lit. d) C. pen. anterior, dar și a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. anterior. Pentru aceste fapte, în apel, inculpatului i-au fost aplicate pedepsele de 1 an închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, respectiv de 1 lună închisoare pentru infracțiunea de sustragere de sub sechestru, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante. Verificând corespondența cu noile dispoziții materiale și procedurale, Înalta Curte constată că infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) în Legea nr. 241/2005 nu a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, limitele de pedeapsă stabilite pentru această infracțiune fiind aceleași și ulterior datei de 1 februarie 2014, respectiv de la 2 la 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Infracțiunea de sustragere de sub sechestru prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, ale cărei limite de pedeapsă se situau între 1 lună - 1 an închisoare sau amendă, conform alin. (1), respectiv între 3 luni - 2 ani închisoare sau amendă, conform alin. (2), este incriminată în noul C. pen. în art. 261 alin. (1) și (2), care o sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă (alin. (1)), respectiv 6 luni la 2 ani sau amendă (alin. (2)). Totodată, se constată că, în speță, circumstanțele atenuante reținute de instanță în favoarea inculpatului conform legii vechi nu au mai fost preluate de legiuitor în art. 75 C. pen., noua lege penală excluzând circumstanțele atenuante personale și reținând doar împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

În consecință, în raport cu aspectele prezentate anterior, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă inculpatului I.R.A. este legea veghe, legea sub imperiul căreia în favoarea acestuia au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare, care au avut drept consecință juridică reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege, circumstanțe care nu se mai regăsesc în noua lege. Se reține în acest sens că legea penală mai favorabilă nu poate fi stabilită în abstract (în speță prin raportare doar la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi), ci numai pe baza calculului pedepsei în raport de fiecare lege în parte și în raport de împrejurările concrete ale cauzei, instanța urmând a alege întotdeauna legea penală mai favorabilă în raport de situația concretă.

Așa cum a arătat și profesorul V.D. "pentru a stabili care pedeapsă este mai ușoară, nu ne vom călăuzi după tariful abstract din lege, ci după rezultatele la care se va ajunge aplicând fiecărei pedepse prevăzută de cele două legi toate agravările și atenuările, rezultând din circumstanțele în care s-a comis faptul". În concluzie, constatând că motivele invocate de recurentul inculpat I.R.A. nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege și că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu și nici nu se impune aplicarea dispozițiilor legii noi, ca lege penală mai favorabilă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R.A.

împotriva Deciziei penale nr. 122 din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior,

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R.A. împotriva Deciziei penale nr. 122 din 7 octombrie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 mai 2014. Procesat de GGC - N

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1049/2013
prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c), dreptul de a exercita funcția de administrator al unei societăți comerciale, C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculp
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83799)
2885 din 19 septembrie 2012 Prin sentința penală nr. 145 din 12 august 2011, Tribunalul Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.P. pentru săvârșirea infracțiunii d
ÎCCJ 2012-09-19
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2885/2012
Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 145 din 12 august 2011, Tribunalul Sibiu în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din inf
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3262/2012
64 lit. a), b) și c) C. pen., după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Co
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2012
Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 261 din 08 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentr
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă