ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 118/2019

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 155/R din 12 septembrie 2018 a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A., în contra Deciziei civile nr. 21/R din 28 februarie 2018 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosar civil nr. x/2012, pe care a menținut-o în tot, fiind obligată recurenta să plătească intimatei B. suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta A., arătând că formulează recurs și împotriva încheierii din data de 12 septembrie 2018, care reprezintă practicaua deciziei atacate.

În prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acesta nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una și aceeași cale de atac. În caz contrar, excepția puterii lucrului judecat va putea fi invocată de cel interesat sau de instanță din oficiu, spre a se anihila calea de atac inadmisibilă.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Or, în speță, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 155/R din 12 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în recurs.

Prin urmare, hotărârea curții de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, recurenta nu s-a conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul împotriva Deciziei nr. 155/R din 12 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință, aceeași fiind și soluția cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 12 septembrie 2018, pronunțată în același dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 155/R din 12 septembrie 2018 și a încheierii din 12 septembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM