ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1358/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, la data de 3 decembrie 2015, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C., D. și E. S.A., solicitând instanței să pronunțe o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul apartament compus dintr-o cameră, bucătărie, două dormitoare, două băi, hol, terasă, trei balcoane și un SAS, proprietatea pârâților C. și D., înscris în CF x nr. cad. x, situat în Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, precum și părți comune - fundații, planșee, acoperiș, casa scării, subsol termic, instalații sanitare, electrice, telefoane, gaz metan - pentru prețul de 9.500 RON, achitat integral în baza antecontractului de vânzare-cumpărare legalizat la BNP F. sub nr. x din data de 27 mai 2014, liber de orice sarcini; să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamanților, cu titlu de vânzare-cumpărare; iar, în subsidiar, să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, cu repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea prețului, cu dobânda legală aferentă, plus daune interese de 100 RON pe zi, începând cu data încheierii antecontractului - 27 mai 2014 - și până la restituirea prețului încasat; cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 435 din data de 21 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Bistrița, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul C.; a luat act de renunțarea reclamantei B., la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâții C., D. și E. S.A.; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții C. și E. S.A.; a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant și pârât la 27 mai 2014, având ca obiect promisiunea de vânzare a apartamentului din Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, înscris în CF nr. x-C1-U2 Bistrița, nr. cad x/1/I/11, pentru neexecutarea culpabilă de către pârât a obligațiilor asumate; a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului mai sus menționat, prin obligarea pârâtului C. să restituie reclamantului suma de 95.000 RON, încasată cu titlu de preț, reclamantul A. urmând a preda pârâtului posesia imobilului la data restituirii sumei; a obligat pe pârâtul C. să achite reclamantului dobânda legală penalizatoare la suma mai sus menționată, de la data de 27 noiembrie 2015 și până la data efectivă a plății; a respins celelalte cereri ale reclamantului ca neîntemeiate; a obligat pe pârâtul C. să achite reclamantului suma de 7.512,33 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru.

Prin Decizia nr. 292/A din data de 23 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a respins apelul declarat de pârâtul C. împotriva Sentinței civile nr. 435/2017 a Judecătoriei Bistrița și l-a obligat pe apelant să plătească intimatului A. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Prin Decizia nr. 86R din data de 21 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015*, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei civile nr. 292/A din data de 23 octombrie 2017 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care a menținut-o. A obligat pe recurent să plătească intimatului A. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva decizie pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul C., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 aprilie 2019, sub nr. x/2015*.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport reținându-se că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului.

Raportul întocmit în cauză a fost analizat în complet de filtru și s-a dispus comunicarea acestuia părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Recurentul-pârât C. a depus punct de vedere la raport prin care a susținut că recursul este admisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 17 septembrie 2019, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

În cauză, obiectul recursului pendinte îl reprezintă Decizia nr. 86R din data de 21 februarie 2019, prin care Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei civile nr. 292/A din data de 23 octombrie 2017, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Prin urmare, fiind pronunțată în recurs, Decizia nr. 86R din data de 21 februarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care nu este supusă recursului.

În raport de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 86R din data de 21 februarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 86R din data de 21 februarie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - CL