ÎCCJ, Decizia nr. 106/2020

Asupra perimării recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 1 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurentul-reclamant A..

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, arătând că încheierea recurată nu i-a fost comunicată, totodată, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Prin încheierea de ședință din 4 martie 2019, judecata pricinii de față a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 248 din actul normativ anterior menționat, perimarea operează asupra unei cereri de recurs (…) dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un 1 (un) an.

Pentru a opera această sancțiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 și, în acest sens, se constată că Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea recursului, iar după suspendarea judecății pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de un an, din motive imputabile exclusiv părților. Totodată, se constată că, înainte de împlinirea acestui termen, părțile în proces nu au solicitat reluarea judecării și nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare.

În speță, la termenul din 4 martie 2019, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, constatând că niciuna din părți, legal citate, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului, care a rămas în nelucrare, până la 29 iunie 2020, când s-a stabilit termen de judecată, potrivit art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

Dispozițiile art. 248 din C. proc. civ. de la 1865 prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, sunt îndeplinite în cauză, de la data suspendării judecării recursului - 4 martie 2019 - și până la data repunerii pe rol, din oficiu, trecând un termen mai mare de 1 an, încheierea din 4 martie 2019 fiind ultimul act de procedură îndeplinit de instanță, dată de la care părțile nu au mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va constata perimat recursul, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (3) raportat la art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în Dosarul nr. x/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iulie 2020.

GGC - GV