ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3971/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 septembrie 2018, sub nr. x/2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1480 din 21 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012.

Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept, iar contestatorul a susținut că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la motivele de recurs formulate cu privire la sentința civilă nr. 786 din 7 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012.

Intimații B. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj nu au depus întâmpinări în dosarul cauzei

Prin încheierea de ședință din 9 ianuarie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea de ședință din 15 mai 2019, Înalta Curte a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul A., și a menținut măsura suspendării judecării cauzei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.(...)."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Instanța va suspenda judecata: (...) 2.dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2019, judecata contestației în anulare a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 9 ianuarie 2020.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, conform art. 249 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

În consecință, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art. 248 și art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1480 din 21 martie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.